Se stîrneşte vînt. Lui Stănică i se pare ca nucşorul se îndoaie prea tare. - Bunele, mă tem să nu se rupă, zice el îngrijorat. - Pune-i o proptea, zice bunelul. Cît îi mititel, are nevoie de sprijin. Stănică alege un băţ potrivit, îl înfige adînc lîngă copăcel şi îi leagă uşurel unul de altul - Acum stai fără grijă, spune bunelul. Degrabă o să i se prindă rădăcinile şi nici un vînt n-o să-l mai dea jos. Băiatul se uită la puiet, la nucul cel bătrîn şi se gîndeşte ceva în mintea sa. - Bunele, face el, dar eu de ce nu am rădăcini? Dacă se stîrneşte un vînt mare şi puternic?... Bunelul Mitru zîmbeşte: - Dacă se stîrneşte un vînt mare, tu ai să te ţii de tătăcu-tău şi de mămica ta. De mine şi de bunica. Şi de toţi ceilalţi ai noştri. Copacul se ţine cu rădăcinile, iar omul – cu neamurile. (Aurel Scobioală)
1. Răspundeţi la întrebări. De ce era îngrijorat Stănică? ____________________________________________________ ____________________________________________________