BLOCAJE ÎN COMUNICAREA DIDACTICĂ ŞI

MODALITĂŢI DE DEPĂŞIRE A ACESTORA

Profesor ȋnvăţămȃnt primar,

Mariana Alexandru

Importanţa şi rolul comunicării sunt esenţializate în următorul ,,Decalog al comunicării” :

1. Nu poţi să nu comunici;
2. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine;
3. A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt;
4. A comunica presupune a şti să asculţi;
5. A comunica presupune a înţelege mesajele;
6. A comunica presupune a da feed-back-uri;
7. A comunica presupune a înţelege procesualitatea unei relaţii;
8. A comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele;
9. A comunica presupune a accepta conflictele;
10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor.

Cuvinte cheie: comunicare, blocaj, sentimente, ameliorare, exprimarea emoțiilor, empatie,

limbajul responsabilitatii

Comunicarea umană se realizează printr-un limbaj articulat, prin gesturi mimică şi

intonaţie. Există prin urmare, o comunicare verbală , una nonverbală si alta paraverbală .
Exprimarea corectă, orală şi scrisă, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii
intelectuale, fără de care nu poate fi concepută întreaga evoluţie viitoare a elevilor.
Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă din clasele mici prezintă garanţii aproape
sigure de reuşită deplină în activitatea de învăţare la toate disciplinele şcolare, ei pot fi
consideraţi în afara pericolului de a ramâne în urmă la învăţatură. Dimpotrivă o bună parte
dintre elevii predispuşi insuccesului şcolar, în special în clasele primare, sunt proveniţi din rândul
celor cu exprimare greoaie, al celor care nu îndrăznesc sau nu reuşesc să participe la actul
comunicării, să verbalizeze observaţiile, gândurile şi sentimentele lor, în mod liber .
Capacitatea de comunicare constituie o necesitate cu reale implicaţii în activitatea socială.
Limba este principalul instrument de comunicare între oameni, iar comunicarea este o
manifestare a unor necesităţi vitale, pe care practica socială le impune indubtabil. In orice
domeniu de activitate, succesul este influenţat, în mod direct şi cu efecte multiple, de măsura în
care fiecare individ posedă capacitatea de a recepționa informaţiile, de a le prelucra si de a le
comunica.
Viaţa colectivă cere ca fiecare individ să fie apt să înţeleagă pe altul şi să se facă înţeles .
Stăpânirea limbajului este necesară în cea mai mare parte a activităţilor umane, presupunând
contacte, schimburi, înţelegere reciprocă şi ducând la armonie şi la colaborare. In realizarea
acestor schimburi, care merg de la problemele de ordin material, aflate la ordinea zilei, pâna la
dezbateri sau discuţii ce se referă la realităţi dificile si delicate, aceia care mânuiesc fineţea limbii
cu mai mare uşurinţă au un avantaj sigur asupra interlocutorilor lor şi posibilitatea de a-şi pune
mai bine în valoare, chiar de a-şi impune punctul lor de vedere.
Noile programe prevăd, încă la clasa I, situaţii de comunicare concrete şi actuale, cu
indicaţii inclusiv de ordin tehnic, referitoare la componentele comunicării dialogate : persoana

1
care transmite informaţia, persoana care primeşte informaţia, informaţia propriu-zisă ( prin
cuvinte, gesturi, semnale scrise).
De asemenea, cu privire la formularea mesajului oral, se prevăd teme care ţin de structura
exprimării: cuvânt, propoziţie, dialog, formule elementare de iniţiere, de menţinere şi încheiere a
dialogului.
In vederea exersării actelor de vorbire, sunt sugerate discuţii libere pe teme preferate
( chiar alese ) de copii, despre jocuri, jucării, filme pentru copii, întâmplări şi fapte din viaţa
proprie, despre comportarea civilizată, despre ocrotirea mediului înconjurător etc.
Toate elementele care ţin de comunicare se reiau concentric, la un nivel mai ridicat şi în clasele
următoare, dar cu cerinţe sporite .
În clasele a III–a şi a IV–a, la comunicarea orală apar cerinţe sporite cum ar fi :
comunicarea prin imagini, formularea mesajului, planul simplu de idei, rezumatul oral etc. Toate
acestea au în vedere, cu prioritate, exersarea actului comunicării atât ca emisie, cât şi ca
receptare, precum şi cultivarea spiritului creator la elevi .
Compunerile reprezintă cadrul cel mai propice pentru formarea, consolidarea şi
perfecţionarea deprinderilor de exprimare corectă, orală şi scrisă, ale viitorilor membri ai
societăţii, de rezolvare a unor probleme practice, legate de însuşirea unor instrumente
indispensabile muncii intelectuale atât în procesul formării tinerilor în instituţiile de învăţământ,
cât şi în viaţă, prin ,,educaţia permanentă“. Capacitatea de exprimare se formează şi se
perfecţionează prin solicitarea efortului intelectual al elevilor, prin punerea sistematică a lor în
situaţia de a exersa, într-o formă sau alta, verbalizarea pe cât posibil în mod liber. Faptul că elevii
ascultă şi înteleg ceea ce li se relatează de către altă persoană, chiar de către învăţător, îi ajută să
recepteze mesajele orale, ceea ce nu este suficient pentru ca ei să înveţe să exprime în mod liber
ceea ce cunosc, observaţiile, impresiile sau gândurile lor proprii, să-şi valorifice marile resurse
ale imaginaţiei lor.

ÎMBUNĂTĂŢIREA COMUNICARII :

Comunicarea este un subiect foarte important, de aceea copiii pot beneficia foarte mult
dacă au părinţi comunicativi. Exprimarea sentimentelor este esenţială în fiecare relaţie mai ales
în relaţia părinte – copil .
Uneori pot apărea bariere care ne împiedică să avem o comunicare eficientă cu copiii
noştri: tendinţa de a critica ( Tu eşti de vină ! ); folosirea etichetelor (Eşti exact ca toţi ceilalţi!);
ameninţarea ( Incetează imediat sau ... );
Să încercăm să ne purtăm în aşa fel, încăt copilul să ştie că este dorit şi binevenit, să îl
iubim necondiţionat, să-l determinăm să ne asculte cu atenţie, chiar dacă acesta are să ne spună
câteva lucruri foarte neplăcute, şi e bine să îi urmărim limbajul corporal. De multe ori, copiii nu
exprimă în cuvinte ceea ce simt, dar îşi exprimă simţămintele prin gesturi. Este bine să realizăm
o atmosferă confortabilă şi plină de căldură, în care copilul să se simtă liber să se exprime.
Copiii trebuie să înveţe să aibă răbdare şi să îi înţeleagă pe cei din jurul lor, dar uneori
avem tendinţa de a aşeza propriile priorităţi mai presus de cele ale copiilor noştri. Atunci când
copiii suferă din cauza că nu li se acordă atenţie, în mod personal poate fi interpretată de ei drept
respingere. Să încercăm să procedăm în aşa fel încât fiecare copil să ştie că ne bucurăm să fim
împreună cu el. Ii putem comunica acest mesaj mângâindu-l, îmbrăţişându-l. Implinirea nevoilor
fizice şi emoţionale ale copilului, în timpul pe care îl petrecem împreună, este metoda care spune
cel mai clar şi mai convingător: ,, Te iubesc ! “
Exprimarea sentimentelor este esenţială în fiecare relaţie mai ales în relaţia părinte –
copil .dar si dascal-elev.
Exemple de modalităţi ineficiente de comunicare :
 Critica - ,, Tu eşti de vină – eşti singurul vinovat pentru dezastrul în care te afli.”

2
  Etichetarea - ,, Eşti exact ca toţi ceilalti .Toţi sunteţi nişte insensibili.”
 Lauda evaluativă - ,,Intotdeauna ai fost o fată bună! Nu-i aşa că mă vei ajuta la examen?“
 Oferirea de sfaturi -,, Asta-i foarte uşor de rezolvat ! In primul rând,...”.
 A da ordine - ,, Fă-ţi tema imediat ! “
 Ameninţări - ,, Incetează imediat sau ... “
 Moralizarea - ,, Ar trebui sa………

Modalităţi de ameliorare a comunicării

Limbajul responsabilităţii
Limbajul responsabilităţii este o forma de comunicare prin care îţi exprimi propriile
opinii şi emoţii fără să îţi ataci interlocutorul. Aceasta forma de comunicare este o modalitate
de evitare a criticii, etichetării, moralizării interlocutorului, focalizând conversaţia asupra
comportamentului şi nu asupra persoanei .
Limbajul responsabilităţii utilizează trei componente :
a) descrierea comportamentului;
b) exprimarea propriilor emoţii şi sentimente;
c) formularea consecinţelor comportamentului.
Limbajul la persoana II–a ,,tu” implică judecarea interlocutorului şi întrerupe
comunicarea datorită reacţiilor defensive pe care le declanşează .
Exemple : ,, Nu mai fi atât de critic .”
,, Vezi-ţi de treaba ta ! “
Mesajele la persoana I ( limbajul responsabilitaţii ) sunt focalizate pe ceea ce simte
persoana care comunică şi pe comportamentul interlocutorului şi astfel previn reacţiile defensive
ȋn comunicare .
Exemple : ,, Sunt stânjenit ( emoţia – ce simt faţă de un comportament ) când vorbeşti despre
notele mele de faţă cu prietenii mei (compotramentul care m-a deranjat ). O să creadă despre
mine că sunt un prost ( consecinţa comportamentului asupra mea ) . “
Prevenirea reacţiilor defensive ȋn comunicare
Mesajele care provoacă o astfel de reacţie sunt în general cele care atacă persoana .
Studiile au identificat mai multe tipuri de mesaje care duc la declanşarea reacţiilor
defensive şi modalităţile de prevenire a acestora :
1. Evaluare vs. descriere
2. Control vs. orientare spre problemă
3. Manipulare vs. spontaneitate
4. Neutralitate vs. empatie
5. Superioritate vs. egalitate
Explorarea alternativelor
Explorarea alternativelor este o altă modalitate de comunicare adecvată în relaţia cu copiii
şi adolescenţii . Ea nu trebuie confundată cu oferirea de sfaturi sau soluţii .
Copilul trebuie ajutat sa exploreze soluţii alternative . Modalităţi de dezvoltare a explorării
alternativelor :
 Ascultarea reflexivă ajută la înţelegerea şi clarificarea sentimentelor copilului
( ,, Eşti supărat... “ )
 Folosirea brainstormingului pentru explorarea alternativelor ( ,,Care ar fi alternativele
acestei probleme ? “)
 Asistarea copilului şi adolescentului în alegerea soluţiei optime ( ,,Care dintre soluţii
crezi că ar fi cea mai buna ? “ )
 Se recomandă discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative ( ,,Ce
crezi că s-ar întâmpla dacă faci aşa cum spui ? “)
 Obţinerea unui angajament din partea copilului ( ,,Ce ai ales să faci ? “ )

3
  Planificarea pentru evaluare ( ,,Când vom discuta din nou despre asta ? “ )
 Identificarea avantajelor şi dezavantajelor opţiunilor.
Exprimarea emoţională
Una dintre cauzele care provoacă dificultăţi în comunicare este reprezentată de
inabilitatea de recunoaştere şi exprimare a emoţiilor, de teama de autodezvăluire.
A comunica eficient presupune a şti să îţi exprimi emoţiile.

Modalităţi de îmbunătăţire a exprimării emoţionale:

1. Discutarea, provocarea şi contracararea miturilor despre emoţii;
2. Identificarea şi recunoaşterea diferitelor tipuri de emoţii;
3. Identificarea evenimentelor sau situaţiilor care declanşează emoţia;
4. Identificarea modalităţilor de exprimare comportamentală a emoţiei;
5. Exprimarea emoţiei printr-un limbaj adecvat;
6. Exprimă clar ceea ce simţi;
7. Acceptă responsabilitatea pentru ceea ce simţi.
Alte căi de îmbunătaţire a comunicării copil - adult :
1. Clarificarea diferenţelor dintre nevoile copilului şi nevoile adultului şi
identificarea căror nevoi ăi răspunde modul în care adultul comunică cu copilul.
2. În comunicarea emoţiilor, este mai eficient să se aplice limbajul responsabilităţii.
Este foarte important ca emoţiile să fie comunicate copilului fără a-l învinovăţi.
3. Limbajul responsabilităţii se foloseşte atât pentru a comunica sentimente pozitive,
cât şi pentru comunicarea lucrurilor sau situaţiilor care ne deranjează.
4. Mesajele responsabilităţii comunicate pe un ton nervos devin mesaje negative.
Acestea învinovăţesc copilul şi îl critică, şi omit mesajul care ar trebui să indice
care este responsabilitatea lui pentru a schimba ceea ce a făcut.
5. Sarcasmul, ridicularizarea şi presiunile sunt o formă de nerespectare a drepturilor
personale.
6. Etichetarea arată lipsa încrederii în copilul căruia îi este adresat mesajul.
7. Încrederea se comunică prin cuvinte, gesturi, tonul vocii.
Înainte de a mă referi la modalităţile de depăşire a barierelor de comunicare, voi prezenta
câteva taxonomii ce fac trimitere la personalitate în ansamblul ei.
Se pot identifica patru tipuri de bariere care blochează comunicarea:
1. Bariere cauzate de contextul socio- cultural – se referă la condiţiile de trai ale individului
într-un tip de societate sau mediu nesatisfăcător pentru el.
2. Bariere cauzate de frica endemică- se referă la teama pe care o încearcă anumiţi membrii ai
societăţii , de regulă , cei mai vulnerabili, cei care au unele sensibilităţi personale.
3. Bariere cauzate de atitudinile individualiste – sunt specifice persoanelor care pun accentul
pe propria persoană.
4. Bariere referitoare la relaţiile individ – grup; marginalizarea, lipsa de autenticitate, izolarea.

Metode folosite la clasă- aceste metode ducând la facilitarea exprimării.

A.Metoda diamantului
1. - vizează caracterizarea unui personaj;
- compunerile tip descriere;
2. - se stabileşte personajul;
- se aleg două adjective potrivite subiectului stabilit;
- se aleg trei verbe care să evidenţieze activitatea şi calităţile morale;
- se alcătuieşte o propoziţie din patru cuvinte;
- se găseşte un verb la modul gerunziu;

4
 3. – se pot lua personaje din diferite texte în care sunt prezentate personalităţi istorice,
culturale, ştiinţifice sau din poveşti.

A. Metoda ciorchinelui
1. -vizează etapa de predare - învăţare;
- provoacă elevii să gândească liber stimulând conexiunea de idei;
- ajută la găsirea a noi sensuri ideilor însuşite anterior;
- dirijează spre propriile cunoştinţe , evidenţiind propria înţelegerea unui conţinut
2. - explic modul de aplicare a metodei;
- alegerea cuvântului sau a propoziţiei nucleu;
- distribuirea şi completarea fişelor cu sintagme sau cuvinte ce le vin în minte în
legătură cu teme propusă , legându-le fie de noţiunea centrală, fie de una propusă
de ei.
B. Metoda copacul ideilor
1. - vizează lucrul pe echipe;
- verifică , fixează ,sistematizează;
- vizează toate tipurile de gândire;
2. - se repartizează fişa de lucru cu un dreptunghi conturat în partea de jos;
- se stabileşte şi se scrie în dreptunghi subiectul ales ;
- se lucrează în echipe trecându-se fişa la fiecare membru până la epuizarea timpului
acordat;
- se compară rezultatele şi se alege fişa cea mai completă.

BLOCAJE ÎN COMUNICAREA DIDACTICĂ ŞI

MODALITĂŢI DE DEPĂŞIRE A ACESTORA

înv.gr.did.I Mutaffof Melania

C.S.E.I.SIGHETU MARMATIEI
REZUMAT
O comunicare eficientă presupune identificarea şi depăşirea blocajelor ce pot
interveni în cadrul acesteia la un anumit moment dat ,prin asigurarea alternativelor de
eficientizare .Realizarea acestui deziderat , presupune la rândul său dezvoltarea unor
deprinderi şi abilităţi comunicative interlocutorilor .Lipsa deprinderilor sociale sau
insuficienta lor dezvoltare sunt asociate cu probleme emoţionale şi comportamentale , cu
dificultăţi de adaptare socială .Dificultăţile de stabilire şi menţinere a relaţiilor
interpersonale reduc calitatea şi frecvenţa experienţelor de învăţare , ceea ce atrage o
scădere a performanţelor şcolare .Rolul comunicării este acela de a favoriza experienţele
de învăţare , de a dezvolta deprinderile de comunicare şi relaţionare . Prin intermediul lor
se asigură o protecţie faţă de comportamentele de risc şi faţă de situaţiile de
criză(consum de alcool , droguri , fumat , etc.)Dezvoltând abilităţile de comunicare şi
relaţionare se pot preveni stările de afectivitate negativă (timiditate , stima de sine
scăzută , singurătate ,etc)
Importanţa şi rolul comunicării sunt esenţializate în următorul ,,Decalog
al comunicării” :
11. Nu poţi să nu comunici
12. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine
13. A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt

5
14. A
comunica presupune a şti să asculţi
15. A
comunica presupune a înţelege mesajele
16. A
comunica presupune a da feed-back-uri
17. A
comunica presupune a înţelege procesualitatea unei relaţii
18. A
comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele
19. A
comunica presupune a accepta conflictele
20. A
comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor
Comunicarea ,,presupune asocierea elementelor cognitive şi afective cu
scopul de a transmite informaţii , a inspira credinţe , a induce emoţii sau a
evidenţia comportamente printr –un proces alternant de relaţii între scris , vizual ,
nonverbal, vocal auditiv , simbolic şi comportamental”(Level şi Galle)

Bibliografie :

Băban , Adriana –coordonator , „Consiliere educaţională” , Cluj –Napoca ,

Copyright,2003;
Cucoş, Constantin-Pedagogie, ediţia a II a ,Iaşi , Polirom, 2002 ;
Învăţământul primar - Revistă dedicată cadrelor didactice ,Bucureşti , Ed.Miniped ,
nr. 1-3 , 2006 ;

6
7