Comunicare

Tema: Metode şi tehnici de evaluare a

elevilor cu CES

Profesor: Talpă Gheorghe

 Metode şi tehnici de evaluare elevilor cu CES

Evaluarea persoanelor cu cerinţe educative speciale reprezintă un proces

fundamental în psihopedagogia specială, prin care se urmăreşte cunoaşterea
complexă a acestora în plan medical, psihologic, educaţional şi social a acestora,
cuprinzând întreaga problematică întâmpinată de către acestia în mediul lor
obişnuit de viaţă.
Evaluarea trebuie înţeleasă ca un proces complex, continuu, dinamic, de
cunoaştere şi estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a
capacităţii de învăţare a copilului, de planificare şi programare care orientează
elaborarea planului de servicii personalizat şi programele de intervenţie
personalizate.
Pentru cadru didactic, evaluarea este un prim instrument ce îi confer o
imagine asupra acţiunii sale. Instrumentele pentru evaluarea copiilor cu cerinţe
educative speciale vizează:
 Psihomotricitatea. Aceasta cuprinde: 1. achiziţia abilităţilor perceptiv-
motrice (motricitatea globală, motricitatea fină); 2. Conduite perceptiv-
motrice (schema corporală şi lateralitatea; orientarea, organizarea şi
structurarea spaţio-temporală).
 Precepţia vizuală. Elevii cu dificultăţi de învăţare a cititului prezintă
tulburări în trei domenii distincte: discriminare vizuală, ordine vizuală,
memorie vizuală.
 Percepţia auditivă se referă la tulburările de percepţie auditivă şi memoria
auditivă.
 Limbajul. Prin formă, limbajul are următoarele componente: fonologia –
sunetele şi secvenţele de sunete permise de limbaj; morfologia – cea mai
 mică unitate cu semnificaţie lingvistică, de la rădăcină, până la inflexiunile
de pronunţie ce pot modifica semnificaţia; sintaxa – regulile ce guvernează
ordinea cuvintelor şi construcţia frazelor.
 Dezvoltarea intelectuală. Particularităţile procesului cognitiv ale elevilor cu
dificultăţi de învăţare sunt: percepţia confuză, aptitudini parţiale de rezolvare
a problemelor, slabe aptitudini verbale, relaţiile spaţiale, instabilitatea
perceptivă, necesitatea preciziei, comportamentul impulsiv, lipsa de
reflecţie, aptitudini de planificare, aptitudine pasivă privind învăţarea,
înţelegerea raporturilor, lipsa de evaluare a ipotezelor, gândirea logică,
comunicarea egocentrică, răspunsuri prin tatonări, eficienţa transferului
vizual, dificultăţi de discriminare figură-fond, lipsa generalizărilor, memorie
mediocră, lipsa de cunoştinţe generale.
 Factori sociali şi personali: imaginea de sine şi comportamentul.
Demersul evaluativ în cazul elevilor cu cerinţe educative speciale parcurge
următoarele etape principale:
 Evaluarea iniţială. Este constatativă, obiectivele sale fiind: 1. Identificarea,
inventarierea, clasificarea, diagnosticarea; 2. Stabilirea nivelului de
performanţe sau a potenţialului actual al copilului; 3. Estimarea/prognoza
dezvoltării ulterioare, bazată pe potenţialul individual şi integrat al copilului;
4. Stabilirea încadrării: pe grad sau nivel educaţional etc.; 5. Stabilirea
parametrilor programului de intervenţie personalizat.
 Evaluarea continuă/formativă – este un tip de evaluare care evidenţiază
nivelul potenţial al dezvoltării şi urmăreşte iniţierea unor programe de
antrenament al operaţiilor mintale; ea nu este centrată pe deficit, ci
evidenţiază ceea ce ştie şi ce poate copilul, ce deprinderi şi abilităţi are într-o
anumită etapă a dezvoltării sale.
 Evaluarea finală are ca obiective: 1. Estimarea eficacităţii intervenţiei sau a
programului; 2. Modificarea PSP (Plan de Servicii Personalizat) în funcţie
de constatări; 3. Reevaluarea copilului şi reconsiderarea deciziei.
O formă eficientă de evaluare în condiţiile educaţiei din şcoala incluzivă
constă în evaluarea dialogată, participativă, consensuală, un proces în care sunt
negociate şi aduse la un consens diferitele interese, valori şi puncte de vedere,
între educator şi elev. Evaluarea participativă, consensuală – are la bază
responsabilitatea împărtăşită între elev şi educator, iar accentul se pune pe
cooperare, colaborare şi pe procesul învăţării. Astfel, noţiunea de evaluare îşi
lărgeşte sfera de cuprindere şi nu se opreşte doar la conţinuturile vehiculate în
şcoală, la rezultatele obţinute de elev (cunoştinţe, informaţii, priceperi,
deprinderi, capacităţi, modele de comportament, trăsături atitudinale etc.), ci se
extinde de la rezultatele obţinute către procesul de învăţare derulat în situaţii şi
contexte diferite, inclusiv în afara şcolii (nonformal şi informal).
Evaluarea capacităţii de învăţare, precum şi evaluarea periodică a stării de
progres/regres în dezvoltarea bio-psihoeducaţională a elevului se face prin
probe de evaluare a nivelului de cunoştinţe şi competenţe. Aceste probe vor fi
prelucrate, adaptate şi utilizate, ţinându-se seama de tipul şi gradul de
deficienţă. Probele de evaluare la activităţi sau pe unitatea de învăţare sunt
diferenţiate, pe grupe de nivel, nivel bazal şi nivel superior. Fiecare probă de
evaluare urmăreşte anumite achiziţii, abilităţi şi atitudini ale elevilor în funcţie
de particularităţile lor.
Tehnici eficiente de evaluare sunt autoevaluarea şi evaluarea colegială. Prin
aceste tehnici se urmăreşte stimularea încrederii în sine, dezvoltarea spiritului
critic şi autocritic, formarea şi dezvoltarea valorilor morale, dezvoltarea
atitudinii pozitive şi a empatiei, cooperarea constructivă între elevi în procesul
instructiv-educativ.
 Cunoaşterea particularităţilor psihopedagogice ale fiecărui copil cu
cerinţe educative speciale, indiferent de tipul deficienţei, precum şi stabilirea
unui diagnostic diferenţiat au la bază o serie de metode ştinţifice grupate în
două mari categorii:
1. Metode şi tehnici accesibile tuturor categoriilor de specialişti (cadre
didactice, instructori de educaţie, specialişti terapeuţi, etc): observaţia,
convorbirea, explicaţia, conversaţia euristică, exerciţiul, demonstraţia,
studiul de caz, metoda aprecierii obiective, probe de evaluare scrise şi
orale la diferite discipline, probe de evaluare practică,
2. Metode şi tehnici de uz intern, folosite de persoane care au o pregătire
specială în acest scop (diagnosticieni, psihologi, psihopedagogi,
pedagogi, consilieri şcolari) : chestionarele / inventarele de
personalitate, testele de inteligenţă generală, testele de inteligenţă
globală, testele de aptitudini, probe pentru evaluarea activităţii psihice
(percepţia, afectivitatea, limbajul, imaginaţia, memoria, atenţia), probe de
evaluare a nivelului intelectual pentru diferite deficienţe, etc..