TEMA: Opinii asemănătoare/ divergențe la părinți privind educarea copiilor;

stiluri parentale: aplicați chestionar/ interviu părinților;

Dintre cele doua chestionare pentru identificarea stilurilor parentale, am ales primul
chestionar, Stil Parental – Clasic. Am primit răspunsurile a 12 părinți cu vârsta cuprinsă intre
25 și 42 de ani, dintre care 10 mame si 2 tați.

Stilul cel mai utilizat în relația cu copilul, la care au obținut punctajul cel mai mare toți
părinții, detasându-se clar de celalte stiluri, a fost stilul blând și ferm.

Acest stil se caracterizează prin faptul că părinții nu ezită să discute cu copiii lor o
acțiune în care nu sunt de acord. Cu toate acestea, în acest scop, se creează o limită pur și
simplu concentrându-se întotdeauna pe acea acțiune şi nu pe copil (ce işi doreşte copilul)sau
pe părinți (ce cred părinţii că ar trebui să îşi dorească copilul sau cum işi doresc ei să fie acel
copil). Implică părinţii împreună cu copiii la discuţii şi împreună gândesc semnificaţia
comportamentelor (in)acceptabile; se concentrează pe comportamente şi nu blamează copilul;
limitele au consecinţe clare şi se stabilesc pedepse relaţionate cu învăţarea regulilor; se aplică
constrângeri rezonabile pentru învăţarea auto-disciplinei şi amânarea gratificării; părinţii nu
pedepsesc niciodată datorită furiei şi laudă copilul şi îşi manifestă dragostea. Ca răspuns,
copiii experimentează o stare pozitivă socio-emoţională şi au reuşite în încercarea de a-şi
măsura potenţialul.

La polul opus, cel mai putin folosit stil parental a fost stilul ferm si non-blând.

În acest caz, acest tip se referă la părinții care folosesc foarte multă anxietate în
stabilirea regulilor și reglementările din cadrul familiei. În general, regulile și reglementările
sunt cele stricte și ferme și nu va exista nici o compensație. Acest tip de schemă este mai
probabil relația dintre şeful și subordonați. Dominanta este de stabilire a unor reguli rigide,
fără excepţii, nu se chestionează autoritatea; scopul este de găsi vinovatul şi centrarea pe
greşelile; alte caracteristici: stricteţe şi lipsa oferirii laudelor. Copiii ajung să se autoperceapă
ca nevaloroşi şi inferiori ; vor experimentează stări de anxietate ridicată şi cu frecvenţă,
nesiguranţă şi vinovăţie; se comportă ezitant, dependent şi submisiv.

4 părinți din 12 au obținut punctaj egal între stilul ferm și non-blând si blând și non-
ferm. Acesta din urma, stilul parental blând şi non-ferm, creează adesea copii răsfățați, destul
de slabi și dependent de părinți. Din punct de vedere emoțional, acești copii posedă foarte
puţină maturitate; nu reuşesc să sesizeze limitele şi regulile. Comportamentul parental este
dominat de dragoste şi afecţiune; sunt prezente puţine solicitări pentru copil şi puţine limite
stabilite. Părinţii manifestă un puternic sentiment de vinovăţie ; evită să pună copilul în orice
situaţie de frustrare. De obicei, copiii devin centraţi doar pe nevoile lor, lipsiţi de putere,
infantili emoţional, dar şi dependenţi; ei tolerează dificil frustrarea şi evită responsabilităţile.

3 părinți din 12 au obținut punctaj egal între stilul blând și non-ferm și stilul non-
blând și non-ferm. Acesta din urmă este combinația care distruge rigozitatea. Acesta este, de
obicei, evidenţiată prin convingerea că copiii intenționează să conducă în mod deliberat un
comportament defectuos şi părintele trebuie să intervină mereu pentru a corecta; copilul
doreşte să păcălească şi să se sustragă şi atunci atitudinea părintelui trebuie să clară şi fermă,
fără loc de discuţie şi negocieri. Părintele este plin de critici la adresa comportamentelor
(greşite) copilului , dar lipsit de apreciere pentru comportamentele valoroase. Copiii vor
dezvolta manifestări cronice de opoziţie şi încălcare a regulilor, furie, frustrare (pentru că nu
reuşesc să-şi mulţumească părinţii) şi vor încerca mereu limitele acestora pentru a-i face să
arate că le pasă.

În cazul părinților la care întâlnim valorile asemănătoare ( diferență de 1 punct sau

doua) sauchiar valori egale, cum am văzut puțin mai sus, putem aprecia faptul ca acestia în
anumite situații de pozitionează într-un stil iar in cazul unei alte situații adopta un alt stil.
Primul stil este cel principal, format ca proprie experiență de cînd era el însuși un copil, iar al
doilea stil s-a format ca urmare a învătării. Ca părinți suntem ”bombardati” înca dinainte de
nașterea copilului cu o mulțime de carți, articole si sfaturi de ”parenting” și incercăm sa
adoptăm cea mai sănătoasă metodă de educare a copilului nostru.

Cele mai scazute valori s-au întâlnit în cazul stilului ferm și non-blând si stilului
blând și non-ferm.