UNIVERSITATATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE

MASTER PRMSFEF
ANUL I

Psihologia vârstelor și psihopatologii specifice

Perioada 1-3 ani

Profesor coordonator:
Lect. Dr. TOHĂNEAN Ioan Dragoș

Student:
DUMITRU Alexandra Claudia

CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................................3
DEZVOLTAREA PROCESELOR PSIHICE..........................................................................................5
Percepțiile:..............................................................................................................................................5

2021-2022
 Reprezentările:.......................................................................................................................................6
Memoria:.................................................................................................................................................7
Atenția:....................................................................................................................................................8
Limbajul:................................................................................................................................................8
Gândirea:................................................................................................................................................9
Afectivitatea:.........................................................................................................................................10
Motricitatea:.........................................................................................................................................10
DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII..................................................................................................12
ADAPTAREA LA ACTIVITATEA RECUPERATORIE....................................................................13
CONCLUZII.............................................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................15

INTRODUCERE

Psihologia copilului este una dintre multiplele ramuri ale psihologiei și între cele mai
frecvent studiate domenii din specialitate. Această ramură se concentrează asupra minții și
comportamentului copiilor, de la perioada prenatală până la adolescență. Psihoterapia pentru
copii se ocupă nu numai de modul în care copiii cresc din punct de vedere fizic, ci și cu
dezvoltarea lor mentală, emoțională și socială. (Nicolau O., noiembrie 2019,
https://www.clinicaoananicolau.ro/psihologia-copilului/ , accesat la data 08.10.2021)
Dezvoltarea psihologică a copilului se exprimă printr-o evoluție progresivă, globală, a
tonusului, a mişcării, a afectivității, a inteligenței, a limbajului, toate fiind în strânsă legătură.

2
 O caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei. Perioadele de vârstă în
care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toți copiii au fost denumite stadii ale
dezvoltării.
Cronologic, abordarea dezvoltării psihologice a copilului în diferite etape de dezvoltare,
porneşte chiar din perioada prenatală, urmărind dinamica dezvoltării:
 naşterea
 primul an de viață
 prima copilărie (perioada antepreşcolară): de la 1 la 3 ani
 a doua copilărie (perioada preşcolară): de la 3 la 6,7 ani
 a treia copilărie (perioada şcolarã mică) de la 6 la 10-12 ani
(https://krispsychology.files.wordpress.com/2011/11/psihologia-copilului_blog2.pdf, accesat la data 8.10.2021, pag.
14).
Perioada antepreșcolară (1-3 ani) au loc multiple transformări, copilul fiind integrat în
interrelațiile grupului familial, începe să sesizeze regulile, orarul și stilul de viață al familiei,
modul de organizare și funcționare al acesteia. Totodată se perfecționează deplasarea și începe să
se înțeleagă exact ce vrea să comunice în mod verbal, stimulându-se astfel dezvoltarea întregii
activități psihice.
Caracteristici generale ale copilului:
În perioada de la unu la trei ani copilul este relativ adaptat la mediul său de viață, dar are
dificultăți când este vorba de mediul social. Progrese importante apar prin socializarea
trebuințelor, a intențiilor, a atitudinilor şi a conduitelor de bază. Din această perspectivă, unii
autori consideră că până la 3 ani omul achiziționează 60% din experiența fundamentală de viață.
(Verza E., 1993, pg.36)
Prima copilărie este divizată în 3 subperioade:
a. Prima perioadă (12-18 luni): are loc consolidarea mersului şi concomitent o mai bună
percepere a mediului înconjurător. Copilul este nestatornic şi instabil: este atras de tot
ceea ce vede şi este stimulat de cerințele externe, fapt ce îl determină să investigheze toate
colțurile casei.
b. A doua perioadă (18-28 luni) se caracterizează printr-o accentuată dezvoltare a
comunicării verbale şi o adaptare mai complexă la diferitele situații de viață. Acum
deplasarea devine tot mai subordonată finalizării unor intenții. La nivelul, comunicării, se

3
 realizează o pronunție corectă a sunetelor şi se produc diferențieri între ele. După vârsta
de 1 an copilul construieşte propoziții simple de 2-3 cuvinte.
c. În a treia perioadă (după 2 ani şi jumătate) copilul devine sensibil față de cei din jur,
inclusiv față de partenerul de joacă. La 3 ani dispune de aproximativ 1100 de cuvinte. La
începutul perioadei antepreşcolare cuvintele au o supraextensie şi exprimă o
suprageneralizare. (https://krispsychology.files.wordpress.com/2011/11/psihologia-copilului_blog2.pdf,
accesat la 8.10.2021, pag 29-30)

DEZVOLTAREA PROCESELOR PSIHICE

Cele 3 achiziții majore ale perioadei sunt considerate a fi mersul, reprezentarea mentală

și limbajul. Această triadă este atât de importantă în principal pentru că permite explorarea,
stăpânirea și modificarea mediului exterior (ceea ce va duce, prin reprezentare, la schimbări
structurale și în mediul intern). Astfel, dezvoltarea psihomotorie care definește acest stadiu poate
fi privită ca o dezvoltare motorie legată de dezvoltarea socială și afectivă a antepreșcolarului. Cu
alte cuvinte, posibilitatea de a fi mobil și de a se mișca, duce la împlinirea curiozității în privința
noilor senzații trăite și apoi, la o mai mare autonomie. (Octavian, 2017,
https://parinteinprezent.ro/dezvoltarea-copilului-in-perioada-anteprescolara-1-3-ani/ , accesat la data de 14.10.2021)

Percepțiile:
Percepțiile vizuale:
Joacă un rol dominant în ansamblul capacităților perceptive, sunt mai clare, copilul făcând
diferențieri mai fine ale însuşirilor obiectelor familiare. Obiectul este mai bine însuşit prin
percepție, în special pe baza însuşirilor legate de culoare. În structura imaginii perceptive se
impune deseori o însuşire dominantă, care susține cel mai mult recunoaşterea obiectului, iar
schimbarea sau diminuarea acelei însuşiri poate tulbura percepția. Spre exemplu, dacă unul dintre
părinți îşi schimbă total îmbrăcămintea (cu cea de Moş Crăciun, eventual), copilul nu îl mai
recunoaşte. Antepreşcolarul are preferințe deosebite pentru culorile vii şi luminoase.

Percepțiile auditive:

4
  apare o perfecționare a capacităților de a deosebi mai multe sunete;
 se delimitează localizarea sursei sonore;
 distinge sunetele pe care le scot animalele;
 apare un început în dezvoltarea auzului verbal (fonomatic), prin faptul că aude ce se
vorbeşte în jurul său;
 creşte receptivitatea față de sunetele
muzicale;
 preferă liniile melodice armonioase şi mai
ales ritmate, iar preferința se
exteriorizează prin dans;
Percepțiile tactile:
Se exprimă în conduita de explorare a mediului şi în manipularea obiectelor.
Cam după vârsta de 1 an şi 8 luni, copilul nu mai duce la gură toate obiectele. Se dezvoltă
o mai bună coordonare a celor două mâini, astfel încât explorarea tactilă este mai bine dezvoltată.
Se dezvoltă relația dintre tact şi văz. Văzul dublează informațiile aduse prin pipăit şi integrează la
nivel central aceste informații. Integrările nu sunt perfecționate, astfel că, pus în situația de a
recunoaşte vizual ceea ce mai întâi a pipăit, copilul face încă multe greşeli. Comportamentul
verbal intervine mult în dezvoltarea percepțiilor.
Reprezentările:
Se dezvoltă în legătură cu experiența perceptivă a copilului şi conțin foarte multe
elemente comune cu percepția, ceea ce face ca aceste reprezentări să fie mai degrabă nişte
imagini/copii ale obiectelor, dar care au posibilitatea de a fi conservate sub formă de reprezentări.
Rolul reprezentărilor se evidențiază în desenul copilului. La antepreşcolar, desenul
parcurge 2 faze caracteristice:
 faza realismului fortuit, când copilul mâzgăleşte ceva şi apoi găseşte un sens desenului
său, pe baza unor foarte vagi asemănări.
 faza realismului neizbutit, în care există o intenție de a desena, dar imaginea nu se
asamblează corect.

5
Memoria:
Se dezvoltă ca memorie involuntară şi este expresia proprietății naturale a creierului uman
de a conserva datele experienței personale, respectiv persoanele şi obiectele din spațiul
înconjurător, precum şi structurile tipologice ale spațiului. Este o memorie imediată, concretă, a
faptelor repetate mult sau legate de dorințele copilului. Este vârsta la care copilului îi place să i se
spună aceeaşi poveste de nenumărate ori, pentru a întări de fiecare dată succesiunea de
reprezentări pe care şi le formează.
Timpul de păstrare în memorie este, la vârsta de 1 an, de numai câteva săptămâni, ceea ce
înseamnă că dacă mama lui pleacă, plânge câteva săptămâni, după care o uită şi când se întoarce
nu o mai recunoaşte. La 3 ani, timpul de păstrare este de câteva luni.
În jurul vârstei de 1 an şi 2 luni începe să apară memoria verbală, astfel încât copilul
memorează verbal nume (propriul său nume, al părinților) şi alte date care îi sunt repetate. După
1 an şi 8 luni memoria se dezvoltă şi copilul este capabil să învețe şi să repete scurte poezioare şi
povestiri, în care îi face plăcere să se considere personaj.
Atenția:
Ca şi memoria, este involuntară şi este intermitentă, stimulată de evenimentele din mediul
înconjurător.
Aceasta este instabilă, orice factor întâmplător putând să îl distragă de la ceea ce face; în
decurs de 10 minute atenția se poate abate de 4-5 ori; la 2 ani, atenția este menținută cca. 10 min.,
la 3 ani – 15 minute;
O caracteristică importantă a atenției în acest stadiu este aceea că poate fi provocată prin
intermediul cuvântului, copilul putând fi strigat pe nume, i se poate cere să fie atent şi, prin aceste
acțiuni, i se poate dirija atenția către ceea ce se doreşte, dar pentru scurt timp. (Briceag S.,2017,
pag. 119)

Limbajul:
La încheierea primului an de viață, copilul poate să pronunțe doar câteva cuvinte, ca până
la vârsta de trei ani să cunoască până la 1000-1100 de cuvinte. Activitatea directă cu obiectele şi
comunicarea cu mama constituie sursa conținutului semantic al cuvintelor asimilat de
antepreşcolar. Specific acestei vârste este limbajul telegrafic sau limbajul mic, atunci când rudele
sunt în calitate de translatori celor din afara familiei, care întreabă „ce a spus copilul?”.

6
 Se recomandă să se vorbească mult cu copilul, însă corect, rar şi clar. În această perioadă,
copilul dobândeşte două tipuri de experiență vis-
a-vis de limbaj:
 tot ceea ce-l înconjoară poartă un
nume şi el va dori să-l afle, şi va pune
frecvent întrebarea: „asta ce este?”;
 dacă se exprimă în cuvinte, dorințele lui sunt
îndeplinite mai repede.
În limbajul copilului antepreşcolar
predomină cuvintele care desemnează acțiuni, deoarece obiectele pot fi direct arătate sau
utilizate. În această perioadă, posibilitatea de a înțelege ce i se spune este mai mare/în avans, față
de posibilitatea de a expune ceea ce doreşte să comunice.

Gândirea:
În această perioadă are loc trecerea de la inteligența senzorio-motorie, desfășurată în plan
perceptiv şi în cel al acțiunilor afective, la inteligența care dobândeşte instrumente mentale de
desfăşurare, adică dispune de înlocuitori ai obiectelor reale, deci de reprezentări şi cuvinte.
În această perioadă, copilul nu are nevoie de verificări ale celor gândite de el şi nu este
preocupat dacă şi cât de mult reflectă ele realitatea. Mai important este ceea ce doreşte sau simte
el. Specific acestei vârste sunt şi următoarele caracteristici ale gândirii:
 egocentrismul – totul este legat de dorințele şi plăcerile copilului;
 animismul – tot ceea ce-l caracterizează ca ființă vie pe el este propriu tuturor obiectelor,
se loveşte de un scaun, îl bate să-l doară şi
pe el;
 magismul – adică el poate face ca lucrurile
să se comporte în direcția dorinței lui.
(Mocanu V., 2020, pag.61)

7
Afectivitatea:
Când se analizează viața afectivă a antepreșcolarului, trebuie să se observe că ea tinde
să condiționeze desfășurarea celorlalte laturi ale psihicului infantil, în sensul că dorințele,
satisfacțiile, bucuriile copilului dirijează mișcările, percepțiile, căutările, comunicările sale.
Copilul dorește ceva îndepărtat de el și se poate deplasa și obține, fără să se simptă
frustrat și să plângă ca să fie ajutat de alții.
Emoțiile lui se succed cu viteză și se trece cu mare ușurință de la plans la râs și invers.
Se îmbogățesc mijloacele de exprimare a emoțiilor prin imitarea adulților. Când este
supărat se uită urât sau are reacții verbale care exprimă aceste stări, când este vesel, râde tare și
bate din palme, dacă aceste expresii sunt difuzate de anturajul său.
Relațiile cu mama sunt izvorul a nenumărate bucurii, satisfacții, siguranță, cu atât mai
mult cu cât aceasta se află mereu lângă el. Atașamentul față de mama, care a început să se
cristalizeze în stadiul anterior devine și mai puternic și în jur de doi ani copilul reacționează
foarte intens dacă își dă seama că mama pleacă. Dragostea pentru mama este puternică și devine
gelos dacă cineva ar fi prea aproape de ea. De asemenea își consolidează atașamentul față de tata.

Motricitatea:
Dezvoltarea motrică a copilului este spectaculoasă și relevantă pentru acest stadiu. Mai
ales mersul și manipularea obiectelor au stârnit cel mai mult interesul cercetătorilor și au fost
avute în vedere la elaborarea scărilor de dezvoltare.
La început mersul este destul de deficitar, echilibrul general al corpului nu este deplin
realizat și apar fel și fel de oscilații. Mersul se alternează cu târâtul sau cu deplasarea în
patrupedie.
La un an și șase luni mersul se îmbunătățește foarte mult și se poate realiza cu variații:
pieziș, înapoi, face viraje, poate urca trepte, încearcă să se cațere.
În jurul a doi ani mersul este bine însușit și copilului îi face o deosebită plăcere să
meargă în toate felurile și oriunde. (Crețu T, 2011, pag 123-126)

8
9
 DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII

Unul dintre cercetătorii care au pus accent pe studiul formării personalității, Henri
Wallon, împarte personalitatea în două stadii – cel centripet (centrat pe sine) și stadiul
centrifug (centrat pe exterior și construire intelectuală).
În dezvoltarea personalității, activitatea psiho-motorie a copilului se dezvoltă pe de o
parte, pe direcția inteligenței practice (prin activitățile de manipulare a obiectelor și explorare a
mediului) și pe de altă parte, pe direcția inteligenței discursive (prin posturi și atitudini de
imitație, precedente reprezentărilor mentale și limbajului). Cele două direcții sunt complementare
și reprezintă bazele personalității. Tot în acest sens, ca proces de structurare a personalității, un
moment culminant este apariția identității de sine, care coincide cu momentul în care copilul se
recunoaște în oglindă. La 2 ani antepreșcolarul va conștientiza că imaginea din oglindă este el
însuși.

Surprinzând în linii mari câteva aspecte despre socializare și jocul din această perioadă,
putem spune că la 2 ani o foarte mare parte din timp este dedicată jocului.  Jocul este întâi
spontan, simplu, individual. Treptat, cheia jocului nu o mai reprezintă acțiunea înspre obiect, ci
utilizarea acestuia înspre subiecte ale acțiunii umane. Din acest punct, copilul pășește în lumea
jocului simbolic, în jurul vârstei de 3 ani. În acest moment, jocul devine colectiv, mai întâi
individual în grup, iar mai apoi în colaborare și interacțiune. Interesul pentru joc crește progresiv,
iar acesta devine un instrument de organizare a sensurilor și experiențelor cumulate .
(https://parinteinprezent.ro/dezvoltarea-copilului-in-perioada-anteprescolara-1-3-ani/ , accesat la data 21.10.2021)

10
 ADAPTAREA LA ACTIVITATEA RECUPERATORIE

Gimnastica bebelușului este o formă terapeutică de joc, practicată pentru sănătatea și

dezvoltarea generală a acestuia.
Pentru că fiecare sedință de gimnastică să fie dorită de copii, acestea trebuie practicate cu
răbdare, cu afecțiune de către personalul calificat, rezultatele fiind văzute prin răspunsul pozitiv și
fericit al fiecărui copil la ceea ce se cere de la el.
Practicate cu regularitate și perseverență, ședințele vor aduce numai beneficii pentru
sănătatea fizică și emoțională a copiilor.
Beneficii:
 sunt mai puțin stresați;
 se simt mai siguri pe ei;
 sunt mai atenți la școală;
 îsi mențin o greutate normală;
 își construiesc un schelet osos puternic, muschi puternici și articulații rezistente;
 se odihnesc mai bine noaptea.
În cazul în care aceștia nu au beneficiat la timp, de mișcare și exercițiu fizic optim pentru
dezvoltarea lor fizică, apar poziții vicioase, dureri la nivelul articulațiilor mari, devin
supraponderali.
Kinetoterapia intervine în tratarea acestor probleme apărute pe parcursul vieții copilului,
dar și a celor instalate la naștere. Se vor face programe adaptate fiecărei afectiuni și vor fi strict
supravegheate de către un kinetoterapeut. (https://recuperare-medicala.ro/kinetoterapie/kinetoterapie-copii/,
accesat la data 25.10.2021)

CONCLUZII

Primii ani de viață ai copilului sunt considerați ca fiind cei mai importanți pentru evoluția
sa ulterioară.
Psihologia copilului permite descrierea şi explicarea dezvoltării copilului şi realizarea
predicțiilor şi recomandărilor privind educația.
Perioada de după primul an de viață, perioada 1-3 ani, denumită şi perioada
antepreşcolară este considerată a fi perioada în care copilul descoperă şi se dezvoltă cel mai mult.

11
 Dezvoltarea antepreşcolarului se concretizează prin perfecționarea mersului, o conduită
de mişcare-căutare. De asemenea, creşte capacitățile de cunoaştere (dezvoltarea reprezentărilor,
memoriei, imaginației, gândirii, limbajului), creşte independența copilului, debutând
personalitatea infantilă cu formarea conştiinței de sine, prin delimitarea mai clară a eului (atunci
când copilul se uită în oglindă).

12
 BIBLIOGRAFIE

Cărți:

1. Briceag S., Psihologia vârstelor, Curs universitar, Bălți,2017, pag119

2. Crețu T., Psihologia vârstelor, Editura CREDIS, București, 2011, pag 123-126
3. Mocanu V., Tarnovschi A., Psihologia vârstelor, Suport de curs pentru studenți,
Universitatea de Stat din Moldova, 2020, pag.61
4. Verza E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion, București,1993, pg.36

Articole:

1. Nicolau O., Psihologia copilului, noiembrie 2019, https://www.clinicaoananicolau.ro/psihologia-

copilului/ , accesat la data 08.10.2021
2. Octavian, Dezvoltarea copilului în perioada antepreșcolară (1-3 ani), 2017,
https://parinteinprezent.ro/dezvoltarea-copilului-in-perioada-anteprescolara-1-3-ani/ , accesat la data de
14.10.2021
3. https://krispsychology.files.wordpress.com/2011/11/psihologia-copilului_blog2.pdf
4. https://parinteinprezent.ro/dezvoltarea-copilului-in-perioada-anteprescolara-1-3-ani/, accesat la data
21.10.2021
5. https://recuperare-medicala.ro/kinetoterapie/kinetoterapie-copii/, accesat la data 25.10.2021)

13