ANTRENAMENTUL FIZIC LA BOLNAVII CU CARDIOPATIE

ISCHEMICA
Instituirea precoce a terapiei recuperatorii prin antrenament fizic la pacientii cu cardiopatie
cronica ischemica are drept scop asigurarea autonomiei pacientului, antrenarea pentru
reintegrarea socioprofesionala a acestuia, impunîndu-se cooperarea dintre medicul recuperator si
cardiolog.
Antrenamentul fizic trebuie sa faca parte din programul complex de dispensarizare a bolnavilor
cu cardiopatie ischemica, program care mai cuprinde:
tratament medicamentos;
examen clinic periodic;
examen functional periodic cu EKG de efort;
program de educatie sanitara pentru:
- pastrarea regimului alimentar adecvat;
- abandonarea fumatului;
- autoeducatie pentru diminuarea expunerii la stressuri.
Efectele nefavorabile ale repaosului prelungit în infarctul miocardic i-au determinat pe cardiologi
sa reduca durata si severitatea repaosului la pat atunci cînd evolutia bolii se desfasoara fara
complicatii. În acest fel s-a ajuns la stabilirea unei metodologii de mobilizare precoce a
bolnavilor
cu infarct miocardic acut, metodologie adaptata celor trei perioade de evolutie a infarctului:
acuta, de convalescenta si de întretinere.

PERIOADA ACUTA
Aceasta perioada dureaza de obicei 3-6 saptamîni si se întinde de la debutul semnelor clinice
pîna
cînd bolnavul poate urca un etaj.
Obiectivul activitatii fizice acum este mobilizarea precoce a bolnavului, care poate începe dupa
ce a
trecut perioada de instabilitate clinica, hemodinamica si electrica, cu conditia ca:
sa fie asigurata supravegherea permanenta clinica si EKG;
sa nu fie prezenta durerea precordiala;
sa nu existe semne de insuficienta cardiaca, soc cardiogen, febra;
sa nu existe tulburari grave de ritm si conducere.
La bolnavii la care sînt respectate aceste conditii se poate aplica un program pe zece etape care
de obicei se suprapun cu cele zece zile de la debutul bolii. În cazurile cu complicatii, programul
se prelungeste putîndu-se ajunge la etapa a zecea în 2-3 saptamîni.
În cazurile cu evolutie buna, la care s-a ajuns la etapa a zecea în zece zile, se mareste treptat
durata mersului pe coridor, iar în ziua XV se introduce urcarea a 4-6 trepte de 1-2 ori pe zi.
Numarul de trepte este marit progresiv, astfel încît la sfîrsitul celei de a treia saptamîni bolnavul
sa poata urca un etaj.