INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALA

IASI
STUDENT:NISTORAC KARINA
 DEFINITIE:

 Infarctul micardic acut (IMA) reprezinta evolutia

grava a cardiopatiei ischemice.
 Aceasta evolutie poate fi schimbata favorabil de o
serie de factori ce tin de pacient sau doctor.
 Este o necroza miocardica produsa prin scaderea
severa a fluxului coronarian intr-o regiune miocardica
(suprafata sa fie de minin 1-2 cm² pentru a putea fi
identificata cu un (IMA).
Fiziopatologie:
 Apare cel mai adesea în cazul unei ocluzii pe o
stenoză coronariană şi produce o anoxie miocardică.

Epidemiologie:
 Este mult mai frecvent la bărbaţii (între 50 şi 70 de
ani).
 Se întâlneşte rar înaintea menopauzei la femei.
 Atinge în jurul a 5% din subiecţii cu cardiopatie
ischemică.
Diagnostic pozitiv:
 Cel mai adesea se manifestă prin durere: cu debut
brutal, în afara oricărui efort, retro sternală şi
rezistentă la Trinitrină, cu o durată prelungită, febră
tardivă (24-48 h), iar inconstant, semne asociate:
transpiraţii, agitaţie, greţuri şi/sau vărsături etc. La
auscultaţie se remarcă asurzirea zgomotelor cardiace.
Ca examene complementare se folosesc:
1. electrocardiograma
2. bilanţul biologic
3. gazele sangvine
4. radiografia toracică
O persoană cu risc crescut de infarct
miocardic are următoarele caracteristici:
1. este un om în plină maturitate;
2. hipertensiv;
3. diabetic;
4. mare fumător;
5. valori crescute în sânge de: colesterol, trigliceride
şi betaproteine;
6. se supraalimentează simetric;
7. bea sistematic alcool;
8. are antecedente în familie;
9. în condiţii cotidiene stresante are un comportament
ce se exprimă prin: logoree, gestică excesivă,
grabă excesivă, verulenţă, nemulţumire
generalizată, activitate dezordonată;
10. au insatisfacţii profesionale reale, fiind frânaţi în
dezvoltarea şi plasarea socioprofesională;
11. au insatisfacţii deseori imaginare;
12. au stimulare psihologică excesivă.
 Atitudinea în faţa unui infarct miocardic

Când apare durere toracică intensă coronarianul

are de parcurs următorii paşi:
 Întrerupe efortul fizic – se aşează sau se culcă.
 Pune sub limbă un comprimat de nitroglicerină, sau
aplică un puf de nitromină spray şi durerea trebuie să
dispară în 1-5 minute.
 Dacă durerea dispare bolnavul îşi poate relua
activitatea.
 Dacă durerea nu dispare se mai ia o tabletă de
nitroglicerină şi se mai stă culcat sau aşezat 10 minute.
 Dacă durerea nu dispare nici acum se sună la salvare,
se face EKG şi pe tot timpul drumului se ia nitroglicerină
din 5 în 5 minute.
 Repaus la pat – obligatoriu în primele zile (se face
masaj uşor, mobilizarea membrelor şi toaletarea la
pat).
 Oxigenoterapie – care este obligatorie iniţial.
 Mobilizarea începe chiar din zilele 1-3 postinfarct,
făcându-se mobilizări pasive şi active ale
membrelor, numai sub controlul pulsului, tensiunii
arteriale şi a respiraţiei, care trebuie dirijată.
 La sfârşitul primei săptămâni: pacientul participă la
alimentaţie şi igienă, 10-15 minute, trunchiul este
ridicat şi sprijinit, ridicări din pat şi plimbări prin
cameră şi la toaletă, dar şi ieşiri progresive din
cameră şi urcare progresivă pe trepte.
Postinfarct se recomandă:

1. renunţarea la tutun;
2. combaterea sedentarismului;
3. scăderea greutăţii corporale;
4. alimentaţie austeră;
5. controlul reacţiilor psihoemoţionale
 PROGRAMUL DE KINETOTERAPIE PENTRU INFARCTUL
MIOCARDIC ACUT:

1) FAZA I DE RECUPERARE
2) FAZA II DE RECUPERARE
3) FAZA III DE RECUPERARE
 FAZA I DE RECUPERARE
 Perioada de trecere dintre faza I si faza a-II-a de recuperare
(aproximativ 1-2 saptamani).

Obiective:
1. Conservarea rezultatelor si nivelul de efort atins in timpul fazei
intraspitalicesti a recuperarii;
2. Instruirea familiei cu privire la atitudinea ce trebuie adoptata
fata de bolnav;
3. Instruirea bolnavului in vederea monitorizarii efortului prin
Frecventa Cardiaca (FC), intensitatea efortului (ScalaBorg);
 FAZA I DE RECUPERARE

4. Obtinerea efectelor psihice benefice;

5. Instruirea privind reluarea activitatii sexuale.

Mijloace:

 exercitiile fizice pe care bolnavul le-a efectuat in spital, de 2 ori

pe zi, 10-20 minute, prestatii gospodaresti(aspirat, calcat,
activitati de bucatarie, spalat cu masina), mersul
nesupravegheat.
 Faza a II-a de recuperare

 Perioada de convalescenta incepe dupa 3-6

saptamani de la debutul infarctului si
corespunde capacitatii bolnavului de a urca un etaj
fara semne de intoleranta la efort.
 Dureaza 8-10 saptamani,dupa care daca evolutia
este favorabila, bolnavul isi poate relua activitatea
profesionala. 
 Aceasta perioada este cea mai importanta
in recuperarea fizica, deoarece
urmareste sa redea bolnavului maximul posibil din
capacitatea sa fizica, compatibila cu starea
functionala a cordului.
 Faza a II-a de recuperare
Obiective:

1. Reducerea travaliului cardiac pentru un nivel dat

de efort, prin ameliorarea utilizarii periferice a
oxigenului;
2. Cresterea capacitatii de efort maximal prin aceeasi
ameliorare a utilizarii periferice a oxigenului;
3. Ameliorarea performantei cardiace maxime
apreciate prin debitul cardiac maximal;
4. Dezvoltarea circulatiei coronariene colaterale;
 Faza a II-a de recuperare
5. Obtinerea unor efecte psihologice favorabile, care
sa contribuie la recastigarea increderii in sine,
alungareaingrijorarii si anxietatii legate de reluarea
activitatii profesionale si de rezolvarea problemelor
complexe ale vietii.
Mijloace:
 exercitii de tip izometrice, exercitii active cu
rezistenta care angajeaza grupe musculare mari
(alergarea peloc, urcat pe scarita, bicicleta
ergometrica sau de exterior), jocuri recreative,
exercitii analitice libere, contractiiintermediare,
plimbari, activitati zilnice curente.
 Faza a III-a de recuperare
  Fazade intretinere sau de mentinere a recuperarii fizice
are ca scop mentinerea si eventual ameliorarea
conditiei fizce si a parametrilor functionali caracteristici
obtinuti in faza a II-a.

 Se desfasoara in paralel cu terapia medicamentoasa

cronica si masurile de profilaxie secundara a cardiopatiei
ischemice, concurand impreuna cu acestea la incetinirea
progresiei arterosclerozei sau la regresia acesteia.
 Faza a III-a de recuperare
Obiective:
1. Mentinerea si chiar cresterea capacitatii de efort
maxima in raport cu severitatea afectarii;2.
Reorientarea profesionala in raport cu capacitatea
maxima de efort castigata.
Mijloace:
 mobilizari active, exercitii de rezistenta la
cicloergometru, elemente din jocuri sportive si jocuri
sportive dar fara caracter competitional.