Infarctul miocardic acut

Infarctul miocardic reprezintă necroza unei părți mai mult sau mai puțin importante (ca
întindere) de miocard, consecutivă unei obturări bruște a unei artere coronare.

De obicei are loc în ventriculul stâng.

Această afecțiune survine cel mai des la pacientii care prezintă factori de risc precum:

 fumatul,hipertensiunea arterială,nivelul de colesterol mai mare de 3,40

g/l,diabetul,sedentarismul,stresul.

Principalul simptom este reprezentat de angina pectorală:

 Senzație de apăsare violentă, strângere, presiune sau strangulare.

 Durerea durează câteva minute și apoi dispare însă poate reapărea ulterior.

 Durerea poate iradia în membrele superioare, mandibulă, zona epigastrica.

Faza I – de spital

Intensitatea efortului fizic Este dictată de evaluarea oboselii

Frecvența cardiacă la effort Creștere cu max 20b/min, menținută sub 120b/min

Durata exercițiului fizic Recomandat aproximativ 20 minute-Serii intermitente de

exerciții cu durată 3-5 minute/pauze 1-2 minute

Frecvența ex fizic Mobilizare precoce – 3-4 ori/zi - După a treia zi – de 2x /zi - Durată
10-15 minute

Faza II – Post Spitalizare

Testarea capacității de efort reprezintă un element cheie și se efectuează la 2 săptămâni

de la externare.

Obiectve:Atingerea capacității de efort care să permită desfășurarea activităților curente

la un nivel moderat de oboseală
 Dobândirea capacității de a-și controla simptomatologia prin auto-ajustarea intensității
efortului fizic

Capacitatea creșterii graduale a efortului în scopul extinderii activităților de zi cu zi

Nivelul intensității efortului – crestere graduală de la 50% la 80% din VO2max

Ședințe de 20-30 min, de 2-3 ori/sapt.

Faza III – Post spitalizare

Obiectiv menținerea efectelor dobândite în faza II.Se defășoară nesupravegheat, dar cu

evaluări periodice.

Se vor realiza următoarele tipuri de exerciții:

• Exercițiile de rezistență .Se vor realiza în continuarea componentei aerobe care asigură
încălzirea - Se vor folosi benzi elastic sau greutăți (0.5 – 1 kg).

• Exerciții de flexibilitate. Se vor realiza exerciții pentru stretching pe toată musculatura

corpului.

• Exerciții pentru creșterea capacității de efort.

Ateroscleroza
îngroșarea stratului intimal al arterelor și acumularea de grăsime.

boală frecventă în care în straturile interioare ale arterelor apar depozite grase numite
plăci ateromatoase.

o afecțiune inflamatorie cronică care poate fi transformată într-un eveniment clinic acut
prin ruperea plăcii aterosclerotice și tromboză.

Prevalența aterosclerozei este mai mare la bărbați în comparație cu femeile este atribuită
funcției de protecție a hormonilor sexuali feminini, dar se pierde după menopauză

este considerată cauza majoră a bolilor cardiovasculare

Fiziopatologie

Et.1-Dâra grasă: poate fi întâlnită uneori la copiii de până la 10 ani; apare o dungă galbenă de-a
lungul arterelor majore. Nu provoacă simptome vizibile, dar poate progresa într-o fază mai
periculoasă a aterosclerozei numită placă fibroasă.

Et.2-Placa fibroasă: se dezvoltă în stratul interior al vasului. Pe măsură ce placa fibroasă crește,
aceasta începe să iasă în vasul în care curge sângele.

Et.3-Leziune complicată- se sparg placi fibroase; acum (Pahwa&Jialal, 2021).

Factori de risc

• Fumat Colesterol ridicat HTA DZ Obezitate Lipsa exercițiului fizic regulat Stress.

exerciții fizice timp de 90 până la 150 de minute și să urmeze o dietă sănătoasă, săracă în
grăsimi saturate și grăsimi trans (artificiale) (Pahwa&Jialal, 2021).

STUDIU CAZ

1. Studiul efectuat de Jidong Sung et al. are ca scop de a investiga dacă consumul maxim de
oxigen este legat de o creștere longitudinală a scorurilor de calciu coronarian.

Subiecții studiului au fost participanți voluntari la un program de screening de sănătate

care au fost supuși unui test funcțional cardiopulmonar și verificare repetată a calciului
coronarian. Persoanele cu boli cardiovasculare clinice au fost excluse.

Eșantionul final a inclus 4843 de subiecți cu 14856 de înregistrări. Testul de efort pe

banda de alergare a fost efectuat folosind un protocol Bruce modificat și scorurile Agatston ale
calciului din artera coronară au fost măsurate utilizând CT cu multi-detector.

Scorurile de calcifiere a arterelor coronariene crescute de-a lungul timpului au fost

semnificativ mai puțin probabile la indivizii cu un vârf de VO2max mai mare după ajustarea
pentru vârstă, sex, hipertensiune arterială, starea de fumat și nivelurile de colesterol LDL.

Fitnessul aerobic are un efect protector asupra progresiei aterosclerozei coronariene la o

populatie asimptomatica de varsta mijlocie (Sung et al., 2016).
 2. Într-un studiu efectuat de Deepika R Laddu et al. și-au propus o evaluare a traiectoriilor
de activitate fizică pe 25 de ani de la vârsta tânără până la vârsta mijlocie și evaluarea
asocierilor cu prevalența calcifierii arterei coronare.

Acest studiu include 3175 de participanți care au auto-raportat activitatea fizică prin
chestionar la 8 examinări de urmărire pe o perioadă de 25 de ani.

S-au identificat 3 traiectorii de activitate fizică distincte:

- Traiectoria 1-sub recomandari de activitate fizică (nr.=1813, 57,1%)

- Traiectoria 2-ghidaj corect al activității fizice, respectând recomandările (nr.1094, 34,5%)

- Traiectoria 3- de 3 ori mai multă activitate decât recomandările făcute (nr. 268, 8,4%)

Participanții din traictoria 3 au avut șanse mai mari de calcifiere față de cei din traiectoria 1.

Stratificarea în funcție de rasa a arătat că participanții albi care s-au implicat în traiectoria 3
au avut șanse mai mari de a dezvolta calcifieri, iar tendințe similare, dar nesemnificative au fost
observate pentru femeile albe. Cu toate acestea, nu au fost observate șanse mari de calcifiere
pentru traiectoria 3 pentru participanții de culoare.

Concluzie

Persoanele albe care au participat și au avut de 3 ori mai multă activitate fizică , peste 25
de ani au avut șanse mai mari de a dezvolta ateroscleroză coronariană subclinică până la vârsta
mijlocie. Aceste descoperiri justifică explorarea ulterioară, în special în funcție de rasă (Laddu et
al., 2017).

Boala arterială periferică

Boala arterială periferică este o boală arterială cronică ocluzivă a extremităților inferioare
cauzată de ateroscleroză.
Factorii de risc:

• Diabetul, Fumatul, Obezitatea, Tensiune arterială crescută, Colesterolul ridicat, Un istoric

familial de boală arterială periferică, boli de inimă sau accident vascular cerebral,
Înaintarea în vârstă, mai ales după 50 de ani.

Studiu de caz:

1. Pentru a investiga prevalența boli arteriale periferice și factorii săi de risc, în China, a fost
efectuat un studiu în care au fost recrutați 4716 pacienți cu hipertensiune arterială și 833
fără hipertensiune arterială, pacienți cu vârsta cuprinsă între 40 și 75 de ani.

Rezultate:

Prevalența bolii arteriale periferice este 8,7% la pacienții cu hipertensiune arterială iar la
persoanele fără hipertensiune arterială este 5%.

2. 42 de pacienți

18 în grupul de control și 24 în grupul de intervenție.

Participanții au primit fie îngrijire standard, fie au participat la un program de exerciții de

rezistență la flexie plantară, care implică pedala Step It, pe o perioadă de 12 săptămâni.

Măsuri de rezultat: distanța maximă de mers pe jos, distanța claudicației și indicele

presiunii gleznă-brahial .

83% dintre pacienți au finalizat studiul. 

 Îmbunătățiri ale distanței mediane până la simptomele de claudicație și ale distanței
maxime de mers pe jos au fost observate doar în grupul de intervenție.

9 din 15 (60%) participanți din grupul de control și 14 din 20 (70%) participanți din grupul de
intervenție și-au îmbunătățit distanța de mers pe jos. 

Indicele presiunii gleznă-brahial a rămas practic neschimbat în ambele grupuri.

Terapia cu exerciții fizice implică:

 Mobilizări pasive în caz de rigiditate articulară

 Gimnastică respiratorie

 Balneoterapia

 Gimnastica Burger

 Mersul pe jos
Boala Tromboembolică
Entitate clinico-patologică care grupează tromboza venoasă profundă și embolia
pulmonară.

c u p r i n d e s t a d i u l i n i t i a l , d e f l e b o - t r o m b o z a ,  pe cel de trombo-flebita, cat si

complicatiile embolice

e l e m e n t e   p a t o l o g i c e :  - procesul trombotic- potentialul emboligen

proces de coagulare intravasculara diseminata aparuta in orice artera

s a u v e n a d i n o r g a n i s m , dar care se cantoneaza, de predilectie, in venele membrelor
pelvine.

Dintre măsurile profilactice folosite pe scara largă:

- drenajul postural (membrul inferior în poziție înaltă);

-ciorapi elastici cu compresie gradată;

-heparinoterapie profilactică: heparină în doze mici, heparine fractionate

-echilibrare corectă hidroelectrolirică;

-mobilizarea precoce – mișcări active.

Metode de fizioterapie

Fizioterapie accelerează regenerarea tisulară, efect anti-inflamator, anti-edematos, este de

asemenea capabil să influențeze coagularea sângelui, îmbunătățirea microcirculației și metabolismului în
țesuturi.

Proceduri:

• Electroforeza, solljuks, radiații ultraviolete și infraroșii, terapie cu oxigen hiperbaric, drenaj

limfatic, darsonvalizare, magnetice, cu laser. 

Gimnastica respiratorie diafragmatică:

• are rol în creşterea întoarcerii venoase;

• reeducerea stazei;
 • ameliorarea schimburilor gazoase la nivel pulmonar;

• restabilirea reactivității organismului.

KINEOTERAPIA IN TROMBOZA VENOASA

Tromboza venoasa sau flebotromboza este o afectiune cauzata de producerea unui tromb intr-o
vena.

De obicei, este afectata o vena a membrelor, a bazinului sau a venelor cave. Cel mai frecvent se
produce la nivelul membrelor inferioare.

Venele sunt obstruate complet sau partial. Trombii se pot forma fie la nivelul venelor superficiale
sau la nivelul venelor profunde

Tromboză venoasă profundă

DVT (trombosul venos profund) este formarea unui cheag de sânge într-o venă profundă

Cel mai adesea afectează venele picioarelor, precum și vena femurală.

Kinetoterapia in tromboza venoasa

In cazul in care pacinetul sufera de tromboza venoasa profunda, acesta trebuie sa aiba multa rabdare si sa
execute zilnic exercitiile pentru a favoriza circulatia sangelui la nivelul intregului corp;

Complexul de exercitii trebuie sa includa variante de mers, ridicari in otostatism (mai ales daca pacientul
este sedentar), exercitii care presupun ridicarea membrelor inferioare;

De asemenea se pot ultiliza si obiecte portative, cum ar fi benzi elastice de diferite intensitati, mingi medii
sau Bobath.

Paientul trebuie sa acorde o atentie sporita respiratiei.

Boala cardiacă reumatismală
apare datorită infecției streptococice și determină leziuni definitive, ale mușchiul și valvelor
cardiace. Este o boală imuno – alergică interesând copiii de vârstă școlară și adolescenții.

Boala de inimă reumatică este o afecțiune în care valvele cardiace au fost deteriorate definitiv
după febra reumatică, deci nu există leac. Exercițiile se vor realiza în funcție de pacient și sunt alese de
cardiolog

Pot fi indicate exerciții de respirație și unele exerciții simple de întreținere pentru toate grupele
musculare, aşa încât să se desfăşoare într-un mod economic, fără contracții musculare inutile, excesive,
fără a impune cordului un efort prea mare Masaj; tehnici de relaxare

Stenoza mitrală
Stenoza mitrală reprezintă obstrucția valvei mitrale (ventriculul stâng) datorată
modificărilor apărute la nivelul aparatului mitral

Împiedică trecerea sângelui din atriu în ventricul

Etiologie

a) Reumatismală

• Are o incidență mai mare în rândul femeilor decât la bărbați (raport femei/bărbați = 2:1)

• Este afectat aparatul mitral în intregime

b) Congenitală

Rar întâlnită

Simptomatologie

Dispneea – apare inițial doar la efort

 - în caz de stenoză mitrală severă, aceasta poate apărea în timpul activităților cotidiene sau chiar
la repaus

Hemoptizie

Durere toracică – apare la aproximativ 15% dintre pacienți

Palpitații – cu caracter paroxistic sau permanent

Disfonie, disfagie

Astenie, vertij, sincope

Emboliile sistemice – pot reprezenta primul simptom în evoluția bolii și apar la 1/5
pacienți

Eficiența kinetoterapiei în Stenoza Mitrală

În 2014 a fost realizat un studiu pentru a evalua eficiența tehnicilor de kinetoterapie

pentru prevenirea colapsului pulmonar în cazul pacienților cu stenoză mitrală operată

Pacienții au fost repartizați pe grupe, în funcție de capacitatea pulmonară, performanța

mușchilor respiratori, nivelul de oxigenare, auscultația pulmonară, frecvența respiratorie,
capacitatea de expectorație și independența funcțională.

A. Primul lot a fost alcătuit din pacienți cu capacitate pulmonară redusă la 50% din
capacitatea normală, modificări minime ale auscultației pulmonare, capabili să
expectoreze fără asistență și independenți funcțional.

Aceștia au fost împărțiți la rândul lor în două grupe aleatorii:

Grupa a. - exerciții de respirație profundă: diafragmatice, suspine inspiratorii, inspir forțat

• Fiecare exercițiu a fost repetat de 10 ori

Grupa b. – exerciții cu de suflare în spirometru, în care se urmărea volumul respirator

• Exercițiul a fost realizat în 3 serii a câte 10 repetări

Toți pacienții au făcut suplimentar exerciții de mobilizare activă a membrelor superioare

și inferioare.
 După 5 zile de realizare a exercițiilor propuse, pacienții au fost reevaluați.

Ambele grupe au înregistrat o îmbunătățire minimă a capacității respiratorii.

B. Cel de-al doilea lot a fost format din pacienți cu capacitatea pulmonară mai mică de 49%
din capacitatea normală, dependenți de oxigenoterapie, auscultație pulmonară anormală,
dependență funcțională și incapacitatea de a expectora. Acest lot nu a putut participa la
programul de kinetoterapie respiratorie, din cauza deteriorării semnificative a stării de
sănătate. (Maria Ignez Zanetti Feltrim, 2014)