POSIBILITĂȚI DE EVALUARE A

EFICIENȚEI RECUPERĂRII
MEDICALE ÎN INSUFICIENȚA
CARDIACĂ CU TRATAMENT OPTIM
FARMACOLOGIC SI
NONFARMACOLOGIC

Coordonator: Conf. Univ. Dr. Med. Elena Bobescu

Student: Stoenescu George Emanuel
Specializare: Balneofiziokinetoterapie și Recuperare
PARTEA GENERALĂ - INSUFICIENȚA CARDIACĂ
 Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din
imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge
primită şi de a menţine astfel un debit sanguin
corespunzător nevoilor organismului, în condiţiile unei
umpleri venoase corespunzătoare.

 Se manifestă prin dispnee de efort (sau repaos în stadii mai

avansate), tuse, palpitații, astenie fizică și psihică și
modificări fiziologice precum cianoză, creșterea volumului
inimii, tahicardie.

 Simptomul principal care determină tabloul clinic al

insuficienței cardiace este scăderea capacității de adaptare
a organismului la efort.
CAUZE
 Din punct de vedere clinic, cauzele ce determină insuficiența
cardiacă se pot clasifica în 3 categorii mari:
 Cauze de bază: acestea includ anomalii structurale (congenitale
sau dobândite) care afectează circulația periferică si cornariană
arterială, pericardul, miocardul sau valvele cardiace, ducând
astfel la o sarcină hemodinamică crescută sau insuficiență
miocardică sau coronariană.
 Cauze fundamentale: aici se includ mecanisme biochimice și
fiziologice prin intermediul cărora apare o încărcătură
hemodinamică crescută sau un aport insuficient de oxigen către
miocard, ducând la o deteriorare a calității contracțiilor
miocardului.
 Cauze precipitante: insuficiența cardiacă poate fi accelerată de
progresia unei boli cardiac principale (agravarea unei stenoze
aortice sau mitrale), diverse condiții medicale (febră, anemie,
infecție) sau anumite tipuri de medicație (chimioterapie,
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene).
TERAPIA NONFARMACOLOGICĂ
 Terapia prin mișcare, cunoscută și ca “ginmnastică
medicală” se regăsește ca activitate terapeutică în aria de
asistență medicală și poate fi împărțită în două categorii:
 kinetoterapia profilactică (de întreținere), care se ocupă cu
prevenirea agravării afecțiunilor deja existente, prevenirea
apariției complicațiilor și menținerea unei condiții fizice
adecvate prin aplicarea unor programe de exerciții fizice
special concepute în acest scop;
 kinetoterapia curativă, care se alătură sectoarelor de
kinetoterapie profilactică și de recuperare;
 kinetoterapia de recuperare, care încearcă să readucă
pacienții la capacitate funcțională normală prin reeducarea
funcțiilor diminuate cu ajutorul exercițiului fizic.
PARTEA SPECIALĂ –PLANUL DE RECUPERARE SI
INTERVENTIE KINETOTERAPEUTICA IN
INSUFICIENTA CARDIACA

IPOTEZELE STUDIULUI
Pentru efectuarea cercetării s-a pornit de la intenția
de a realiza o evaluare a eficienței metodelor și
tehnicilor aplicate în recuperarea pacienților cu
insuficiență cardiacă, având astfel opțiunea de a
răspunde la cele mai importante întrebări care se
formulează în situația dată:
 Dacă se pot corela măsurile de tratament medical
clasic și cele furnizate de recuperarea medicală
pentru a creea suportul necesar reintegrării
pacientului într-un stil de viață normal;
 Dacă un program de kinetoterapie bine alcătuit
(ținând seama de necesitățile, capacitatea și gradul de
afectare al pacientului) poate asigura o reintegrare
facilă a pacientului în activitatea sa anterioară și în
societate;
CONTRIBUȚIA PERSONALĂ ÎN REALIZAREA
ACESTEI LUCRĂRI CONSTĂ ÎN:

 Evaluarea pacienților
 Stabilirea gradului de afectare al pacienților

 Elaborarea și aplicarea programului de recuperare

 Analiza efectelor programului de recuperare asupra

evoluției afecțiunii
 Analizarea factorilor care contribuie la o evoluție
favorabilă a afecțiunii
 Analiza statistică a rezultatelor finale
OBIECTIVE DE RECUPERARE
 Recondiționarea pacientului spre a realiza
activitățile zilnice;
 Educarea pacientului de a-și schimba stilul de
viață eliminând sau reducând factorii de risc
cardiac;
 Recâștigarea încrederii în sine a pacientului spre
o viață socioprofesională și familială normală și
în siguranță.
MATERIAL
 Lot de 88 pacienți selectați de la Spitalul Clinic
Județean de Urgență Tîrgoviște și din cadrul
Centrului Medical Valleriana, pacienți cu
diagnosticul principal de insuficiență cardiacă
 Fișa de evaluare a pacienților

 Fișa de observație a pacienților

 Anamneză și teste de efort

 Programul de recuperare întocmit

 Chestionarul privind calitatea vietii pacientului

MOS-SF 36
METODĂ
Studiul a fost realizat prin:
 Evaluarea pacienților din punct de vedere al
capacității de autoîngrijire și a capacității de efort
 Aplicarea testului de efort

 Stabilirea obiectivelor de recuperare

 Aplicarea unui program de recuperare individualizat

întocmit în urma evaluării și a stabilirii obiectivelor de
recuperare
 Aplicarea chestionarului pentru evaluarea calitatii
vietii
REZULTATE OBȚINUTE
 Studiul a fost efectuat pe un lot de 88 pacienți cu
diagnosticul principal de insuficiență cardiacă

14 23 37 23 28 51
 REZULTATE PRIVIND
FUNCȚIONALITATEA FIZICĂ

Lot experimental Lot martor

S-a observat o îmbunătățire semnificativă a stării de funcțoinalitate fizică a
pacienților cu afectiuni CV în urma recuperării cardiace prin exerciții fizice de cultură
medicală (stanga) comparativ cu lotul de control – pacienți cu afecțiuni CV sedentari
(dreapta)
S-a observat astfel că folosirea exercițiului fizic la pacienții cu insuficiență
cardiacă stabilă poate îmbunătăți toleranța la efort și calitatea vieții, atunci când
antrenamentul presupune scurte episoade de exercițiu urmate de perioade de odihna.
Aceasta arată o adaptare cardiovasculară și respiratorie la necesitatea crescută de oxigen
în timpul efortului.
 LIMITAREA DATORATĂ STĂRII DE
SĂNĂTATE

Lot experimental Lot martor

S-a observat o relație direct pozitivă între antrenamentul kinetoterapeutic
progresiv și dispariția limitărilor în desfășurarea activităților cotidiene și absența
simptomatologiei (stanga) comparativ cu lotul control (sedentar) (dreapta).
Din scala problemelor cauzate de afecțiunile fizice aplicată atât în lotul ce a
parcurs antrenamentele de kinetoterapie cât și lotul martor, se confirmă faptul că exercițiile
fizice previn pe de o parte deteriorarea fizică a organismului, pe de altă parte se obține o
adaptare la efort mai economică, prin micșorarea tahicardiei de efort și distribuirea mai
bună a debitului sanguin în circulația sistemică, determinând mai puține probleme în ceea
ce privește munca și alte activități fizice cotidiene.
 FUNCȚIONALITATEA EMOȚIONALĂ

Lot experimental Lot martor

În plan psihologic este demonstrat că activitatea fizică reduce stresul,
anxietatea și depresia și este, de asemenea, implicată în longevitate. Înțelegem că
mișcarea fizică este importantă și pentru starea de spirit a omului, pe langă cea fizică.
Din analiza comparativă a celor doua categorii de informații s-a observat că
pacienții din lotul control (sedentar) nu exclud total prezența emoțiilor negative, motiv
pentru care nu există nici un respondent al variantei de raspuns „deloc”. Pe de altă parte
nu este luat în discuție tipul comportamental ori profilul de personalitate al
respondenților, cunoscut fiind faptul că în comportamentul pacienșilor suferinzi de boli
cardiovasculare, exista o recunoastere a hiperreactivității la stres, stil de viață sedentar,
lipsă de suport social, preferință pentru fumat și chiar ignoranța simptomelor, sentimentul
urgenței, mișcări rapide, vorbire rapidă.
 VITALITATEA PACIENȚILOR

Lot experimental Lot martor

S-a observat o diferență considerabilă în ceea ce privește evoluția pacienților în
urma aplicării programului de recuperare la pacienții care au urmat și tratamentul
medicamentos prescris și, de asemenea, alimentația corectă a jucat un rol important, întrucât
pacienții care au respectat regimul alimentar indicat au demonstrat o capacitate crescută de
efort și o mai bună vitalitate.
Scorurile pacienților din lotul experimental cu antrenament fizic conturează și mai
mult ideea că efortul fizic tonifică organismul, deși considerat stres, are efecte mobilizatoare
favorabile asupra organismului atat în plan psihic cat și somatic, ceea ce îi determina
pacietului CV o acceptare de sine și o atitudine pozitiva fata de sine.
 FUNCȚIONALITATEA SOCIALĂ

Lot experimental Lot martor

Gimnastica medicală aplicată progresiv pacienților cardiovasculari a
îmbunătățit nu doar starea de sănătate fizică ci și pe cea psihică legată de activitățile
sociale, pozitive cu efecte direct benefice asupra funcționalității cordului, rezultate ce se
pot observa în cele doua scale: scala functionalității sociale si scala sănătații generale.
Relatiile cu colegii, familia, prietenii în cazul pacienților ce au parcurs exerciții
recuperatorii sunt afectate intr-o proporție mai mică sau deloc în timp ce, scorurile lotului
control (sedentar) semnalează faptul că aceste activități sociale sunt „extrem de mult” si „
destul de mult” afectate. Acest lucru anunță o predispoziție caracterologica spre inhibare
socială, evitare și sensibilitate la respingere.
 STAREA GENERALĂ DE SĂNĂTATE

Lot experimental Lot martor

Analizand prin comparație rezultatele ultimului indicator privind ”starea
generala de sanatate” ajungem să întelegem că poate nu se poate obține o stare
„excelentă” de sănătate, dar modalitatea optimă pentru obținerea unor situații analitice
sanogene favorabile este gimnastica analitică a tuturor segmentelor corpului și
antrenamentul de rezistență, realizat prin efort prelungit sau „cu intervale”, pe bicicleta
ergonomica, alergare sau elemente de sporturi.
Astfel datele ce rezulta din analiza rezultatelor confirmă ipotezele studiului
nostru, un argument important pentru ca bolnavul CV să poată executa cu capacitatea
funcționala a cordului său eforturi fizice mici. În consecință, actele motrice dupa
imbunătățirea forței musculare, a coordonării și a mobilității articulare, se execută mai
economic, cu consum de energie mai mic, cu solicitare mai mică a cordului.
CONCLUZII
 În programul de recuperare au fost incluși in proporție mai mare pacienți
de sex masculin, din mediul urban care au continuat activitatea de
recuperare cu faza de recuperare la domiciliu.
 La majoritatea pacienților s-a înregistrat o evoluție favorabilă pe
parcursul perioadei de recuperare cu creșterea toleranței la efort și a
duratei efortului.
 S-a observat o imbunătățire semnificativă a stării de funcțoinalitate
fizică a pacienților cu afectiuni CV în urma recuperării cardiace prin
exerciții fizice de cultură medicală comparativ cu lotul de control –
pacienti cu afectiuni CV sedentari;
 S-a observat o relatie direct pozitivă între antrenamentul
kinetoterapeutic progresiv și dispariția limitărilor în desfășurarea
activităților cotidiene și absența simptomatologiei comparativ cu lotul
control (sedentar);
 Limitările datorate stării emoționale ale pacienților (depresie/anxietate)
au fost reduse în cazul pacienților CV ce urmează procedurile
kinetoterapeutice comparativ cu lotul control (sedentar) ce nu practica
exercitiile fizice.
CONCLUZII
 S-a observat o diferență considerabilă în ceea ce privește evoluția
pacienților în urma aplicării programului de recuperare la pacienții care
au urmat și tratamentul medicamentos prescris și, de asemenea,
alimentația corectă a jucat un rol important, întrucât pacienții care au
respectat regimul alimentar indicat au demonstrat o capacitate crescută
de efort și o mai bună vitalitate.
 Gimnastica medicală aplicată progresiv pacienților cardiovasculari a
îmbunătățit semnificativ starea de sănătate fizică - scala sănătății
generale și pe cea psihică legată de activitățile sociale - scala
funcționalității sociale.
 Recuperarea medicală prin exerciții fizice este absolut necesară in
completarea tratamentului igieno-dietetic, medical farmacologi, invaziv
si chirurgical pentru a creea suportul necesar reintegrării pacientului
într-un stil de viață normal;
 Se confirma astfel faptul ca, un program de kinetoterapie bine alcătuit
(ținând seama de necesitățile, capacitatea și gradul de afectare al
pacientului) poate asigura o reintegrare facilă a pacientului în activitatea
sa anterioară și în societate
CONCLUZII
 Programul de recuperare este eficient cu condiția asocierii unui
tratament farmacologic și nonfarmacologic în conformitate cu ghidurile
terapeutice actuale.
 Toți pacienții au fost instruiți cu privire la importanța urmării
programului de recuperare în particular, în timpul liber, dar nu toți au
reușit să facă acest lucru. În aceste cazuri, membrii familiei joacă de
asemenea un rol important, acestia putand influența direct rezultatele
recuperării prin încurajarea pacientului să urmeze programul de
recuperare așa cum este stabilit.
 Kinetoterapia este foarte importantă în procesul de recuperare fiind
necesară aplicarea ei atât în cadrul ședințelor de recuperare
supravegheate, cât și în particular, zilnic, de către pacient, în
conformitate cu indicațiile kinetoterapeutului.
 Buna desfășurare a recuperării este afectată din punct de vedere a
duratei de refacere chiar și de o singură ședință de kinetoterapie
nerealizată;
 Refacerea capacității funcționale a pacientului depinde nu numai de
programul de recuperare, ci și de o alimentație corectă, în conformitate
cu indicațiile medicului cardiolog, care să promoveze un stil de viață
sănătos.
CONCLUZII
 Complianța pacienților are un rol însemnat în
procesul de recuperare și eficacitatea
programului de recuperare;
 Testele realizate pe întreg parcursul programului
au ajutat la buna organizare a viitoarelor acțiuni
în acest domeniu, în sensul dozării exercițiilor din
cadrul programului de recuperare, menținerea
unor exerciții și renunțarea la altele care nu au
prezentat un grad suficient de eficacitate și
înlocuirea acestora cu exerciții mai eficiente, dar
și în sensul adăugării la program a unor noi
tipuri de exerciții fizice care au drept scop
atingerea unor obiective nou stabilite pe
parcursul perioadei de recuperare.