Bilet 1

1.Reabilitarea medicală şi medicina fizică. Definiţii date de către Organizația Mondială

a Sănătății (OMS) şi Uniunea Europenană a Medicilor Specialişti, secțiunea Medicina
Fizică şi de Reabilitare.

Reabilitarea medicala-,,Utilizarea tuturor mijloacelor cu scopul de a reduce impactul

condițiilor generatoare de dizabilități și de a permite persoanelor cu dizabilitaţi să obțină o
integrare sociala optimală“

Medicina Fizică este disciplina medicală care, pe baze ştiinţifice, se ocupă cu

intervenţiile al căror scop este acela de a îmbunătăţi funcţionarea fiziologică şi
mentală, prin folosirea unor mecanisme fiziologice (precum reflexele, adaptabilitatea
funcţională şi neuroplasticitatea), ca şi prin folosirea pregătirii fizice şi mentale.

Reabilitarea dupa Uniunea Europeana a Medicilor Specialisti - RMFB este o specialitate

medicală independentă preocupată de promovarea funcţionării fizice şi cognitive, a
activităţilor (inclusiv comportamentul), a participării (inclusiv calitatea vieţii) şi modificarea
factorilor personali şi de mediu.
Astfel este responsabilă de prevenirea, diagnosticarea, tratarea şi managementul reabilitării
persoanelor cu afecţiuni dizabilitante şi co-morbidităţi la toate vârstele.

2.Scopul şi obiectivele neurorecuperării, etapizarea programului recuperator,

complicaţiile posibile în neuroreabilitare.
Neuroreabilitatea este un proces medical complex care urmareşte sa ajute recuperarea de
la un prejudiciu al sistemului nervos şi sa minimizeze şi/sau sa compenseze orice alte
modificari funcţionale care rezulta din acesta pentru a creşte sau restitui calitatea vieţii
individului.

Scopurile neuroreabilitarii-
 Centrat pe pacient
 Conştientizat de către pacient
 Acceptat de către pacient şi membrii familiei
Stabilirea scopurilor - principiu SMART S - specific M - măsurabil A - atins R- realistic T -
timp util (în care poate fi realizat)
Obiectivele-
- Independența fizică - Mobilitate
- Integrare social - Integrare profesională
- Suport psihologic - Creşterea calităţii vieţi
- Prevenirea recurenţelor şi a complicaţiilor - Reducerea costurilor

Complicatii posibile in neuroreabilitare

• Apariţia escarelor; • Managementul spasticitaţii; • Infecţiile urinare şi pulmonare;
 • Retractiile tendinoase si redorile articulare; • Durerea neuropata centrala; • Sindromul
regional algic complex; • Umarul dureros hemiplegic; • Osteoporoza de imobilizare; •
Tromboembolia venoasa; • Tulburarile de deglutiţie şi sfincteriene; • Tulbrarile cognitive şi
de comunicare.

Etapizarea programului recuperator

-Perioada de reabilitare precoce (pina la 1 luna de la debut)
-Perioada de reabilitare precoce (de la 1 pina la 6 luni)
-Perioada de reabilitare tardiva (de la 6 pina la 12 luni)
-Perioada de reabilitare sechelara (mai mult de 12 luni)

Bilet 2
1.Scopurile Medicinii Fizice şi de Reabilitare.Principiile Medicinii Fizice şi de
Reabilitare.
Scopurile principale ale Recuperarii (Reabilitari), Medicinii Fizice si Balneologiei sunt
optimizarea participării sociale şi a calităţii vieţii. Aceasta implică a ajuta la
împuternicirea individului în a decide şi a atinge gradul de autonomie şi
independenţă pe care doreşte să le aibă, inclusiv participarea în activităţi
profesionale, sociale şi recreaţionale potrivit drepturilor omului 50.

Recuperare (Reabilitare), Medicina Fizica si Balneologie este eficientă în cinci

moduri.

 tratarea afecţiunii de bază;

 reducerea deteriorării şi/sau dizabilităţii;
 prevenirea şi tratarea complicaţiilor;
 ameliorarea funcţionării şi activităţii;
 permite participarea.
Principiile-
1. Iniţierea precoce (maximal posibilă)
2. Continuitatea în funcție de - faza bolii (acută, post-acută, cronică) - nivelul asistenței de
reabilitare
3.Etapizarea (perioade,nivele) -reabilitarea in stationar-faza acuta/subacuta
-reabilitarea ambulatorie-faza acuta/subacuta
-comunitate-cronica/sechelara
4.Complexitatea(echipa multidisciplinara)-
-medic MFR: Evaluarea, diagnostic, prognostic, tratament,symptomatic,preventive secundara
 -Kinetoterapeut: (forţa musculară, rezistenţă la efort, echilibru, coordonare,
mobililitate)
- Terapeut ocupaţional: (activităţile casnice, recreaţie, dispozitive assistive)
- Psiholog: (cogniţie, anxietate, depresie
- Logoped: vorbire, limbajul, deglutiţie
-Asistenta medicală:( Nursingul specializat)

5.Centrare pe pacient

2.Evaluarea deficienților clinico-funcționale în patologia cardiovasculară.

Clinic (intoleranță la efort, oboseală, dispneea)
Funcțională (EKG, eco-cardio)
Biochimică (lipide, glucoză, proteinene cardiace, couagulare etc. )
Evidențiere factorilor de risc cardiac (modificabili/ nemodificabili )
Testări scale specifice: Borg, testul de efort cu determinarea consumului de oxigen,
chestionare depresie/anxietate, calitatea vieții etc.

Testul de mers 6 min (6MWT) • Obiectiv, simplu, reproductibil, cu costuri reduse, bine
tolerat, adaptabil (comorbidități) • Reflectă capacitatea functională pentru eforturile de tip
submaximal din viața de zi cu zi. • Cea mai mare distanță parcursă în 6 minute • După un
program de reabilitare se obtine o ameliorare medie de 15-25% a distantei parcurse .

Testul de efort cardiopulmonar (CPET) = testul de efort cu determinarea consumului maxim

de oxigen (MVO2) în timpul efortului fizic. • explorare funcției respiratorii, cardiovasculare
și musculare periferice. • examinare gold standard în evaluarea capacității funcționale

Bilet 3
1.Asistență de reabilitare în sistemul de sănătate. Structura serviciilor de reabilitare.
Competențele medicilor specialişti în reabilitarea medicală şi medicina fizică
Procesul de reabilitare:
• Procesul de reabilitare include 4 stadii:
evaluare; stabilirea scopului; intervenții; evaluare
Etapele: staționar, ambulator, sanatorial, domiciliu
Obiectivele reabilitării:
• Tratamentul patologiilor de bază;
• Prevenirea si tratarea complicațiilor;
• Reducerea infirmităților şi/sau dizabilităților;
• Ameliorarea funcționării si activității;
• Permiterea participării.

Lucrează în diferite unităţi de la servicii de urgenţă la locaţii comunitare.

Foloseşte instrumente specifice de evaluare şi diagnostic și tratament
 efectuează tratamentele, inclusiv
 farmacologic,
 fizical,
 tehnic,
 educaţional
 intervenţii profesionale.

2.Principii generale de efectuare a bilanțului articular.

Evaluarea amplitudinii articulare sau a bilanțului articular constă în aprecierea gradului de
mobilitate intr-o articulație, prin masurarea analitică a unghiurilor de mișcare, pe direcțiile
anatomice posibile, in planurile și axele corespunzătoare.

a) evaluare directă, subiectivă

b) măsurarea distanţei dintre două puncte notate pe cele două segmente care alcătuiesc
unghiul de mişcare
c) goniometria

• Zona bine expusă – fara imbrăcaminte;

• Inspectați detaliat articulația în cauză. Detectarea semnelor de inflamație, leziune (edem,
hiperemie, hipertermie), deformare;
• Compararea cu partea opusă
; • Înțelegerea buna a anatomiei funcționale normale și a biomecanicii articulare.

Bilet 5
1.Definiții şi exemple ale infirmităților (deficiențelor) structurale/funcționale.
Definiții şi exemple ale limitărilor de activitate şi restricțiilor de participare.
Structurile corpului – părțile anatomice ale organismului (organe, membre şi
componentele acestora).
Funcțiile organismului – funcții fiziologice ale sistemelor organismului (inclusiv funcțiile
psihice). Deficiențele/afectările – probleme ale funcțiilor sau structurilor organismului,
cum sunt pierderile sau devierile
Activitatea – executarea unei sarcini sau a unei acțiuni de către un individ. • Limitările
activității – dificultăți pe care un individ le poate avea în a executa activități (Dizabilitate). 
Exemple: mers, igienă personală, comunicare e.t.c
Participarea – implicarea în situații de viață. • Restricțiile de participare – probleme pe care
un individ le poate întâmpina prin implicarea în situații de viață. 
Exemple: petrecerea timpului liber, participarea în viața comuninății, educație, viața
spirituală .
Exemple—

2.Evaluarea clinico-funcţională a aparatului respirator.Scopul şi obiectivele reabilitării

pulmonare.
Evaluarea clinico-funcţională a aparatului respirator INCLUDE—
Anamneza și examen fizic obiectiv
• Bilanţul morfologic al coloanei vertebrale şi toracelui
• Teste diagnostice
• Teste funcţionale specifice
• Evaluarea capacită ții de efort
• Evaluarea ADL
• Evaluarea statusului nutrițional
• Evaluarea psihosocială
Reabilitarea pulmonară este o intervenție cuprinzătoare bazată pe o evaluare amănunțită
a pacientului, urmată de terapii adaptate pacienților, care includ, dar nu se limitează la
acestea, exerciții fizice, educație și schimbări de comportament, menite să îmbunătățească
starea fizică și psihologică a persoanelor cu boli respiratorii cornice și să promoveze
aderarea pe termen lung la comportamentele de îmbunătățire a sănătății.

Reabilitarea pulmonară este recunoscută ca o componentă esențială a managementului

persoanelor cu boli respiratorii cronice.
• S-a demonstrat că reabilitarea medicală reduce dispneea, crește capacitatea de efort
îmbunătățind calitatea vieții la persoanele cu boli pulmonare obstructive cronice.
• În urma reabilitării pulmonare, majoritatea oamenilor declară că sunt capabili să facă mai
mult în activitățile lor zilnice .

Obiectivele reabilitării pulmonare—

1. Ameliorarea simptomelor respiratorii
2. Creșterea toleranței la efort
3. Ameliorarea calității vietii legată de starea de sănătate
4. Scăderea costurilor asistentei medicale;
5. Ameliorarea anxietății și a depresiei;
6. Reducerea numarului acutizărilor;
7. Reluarea activitatilor profesionale.

Bilet 6
1.Echipa multidisciplinară de reabilitare. Poziția şi rolul medicului reabilitolog.
Reabilitarea este o activitate multi-profesională4, care depinde de buna comunicare dintre
personal şi abilităţile individuale ale profesioniştilor implicaţi. Pentru a putea lucra, echipa
trebuie să aibă nişte obiective de reabilitare clare pentru pacient, la care acesta împreună cu
ceilalţi membri ai familiei sale trebuie să participe deplin. Valoarea muncii în echipă în
această situaţie este aceea că rezultatul echipei este mai bun decât suma rezultatelor
individuale ale specialiştilor implicaţi. Munca în echipă este mai eficientă prin împărtăşirea
experienţei şi împărţirea sarcinilor. Nu se disting graniţele între rolul membrilor echipei, iar
echipele de succes reuşesc prin contribuţia fiecăruia în ciuda graniţelor profesionale.
Obiectivul echipei multidisciplinare – stabilirea strategiei comune, scopului şi planului
de reabilitare.

Echipele specializate de reabilitare medicală sunt conduse de un specialist în RMFB.

- Ele sunt mai mult decât un ansamblu de diferiţi specialişti în sănătate, iar indivizii
lucrează ca parte a unei echipe multi-profesionale ce înţelege rolurile şi valorile colegilor
lor.
-Echipa lucrează împreună cu persoana cu dizabilităţi şi cu familia acesteia în stabilirea
unor scopuri corecte, realiste şi oportune ale tratamentului în cadrul unui program
 coordonat de reabilitare.
-Scopurile sunt planificate în timp şi conforme cu evoluţia. Ele sunt centrate pe pacient şi
nu pe diferitele discipline.
-Echipa nu trebuie să întrebe: „Care sunt scopurile terapeutului ocupaţional în această
săptămână?” ci ar trebui să întrebe „Care sunt scopurile pacientului în această săptămână şi
cum îl poate ajuta terapeutului ocupaţional să le realizeze?”. În acest mod, reabilitarea
reuşeşte să amelioreze funcţionarea şi participarea pacientului prin asigurarea unei surse
coordonate de informaţii, sfaturi şi tratament pentru persoana cu dizabilităţi şi familia
acesteia, echipa funcţionând ca un furnizor şi catalizator.

Cooperarea în interiorul echipei de reabilitare este asigurată prin comunicarea organizată şi

întâlniri regulate ale acesteia.

- Diagnosticul, impactul funcţional asupra funcţionării şi activităţilor ca şi abilitatea

pacientului de a participa în societate sunt discutate sistematic, odată cu comunicarea
posibilelor riscuri şi a prognosticului bolii.

-Se stabilesc obiectivele pe termen scurt şi lung ale procesului de reabilitare, împreună cu
planificarea intervenţiilor adecvate. Evaluările membrilor echipei sunt cuprinse în planul scris
de reabilitare. Planul de reabilitare va fi revizuit regulat.

Cooperarea strânsă între specialităţile medicale poate fi necesară în Reabilitarea specializată

acolo unde trebuie abordate multiple deteriorări cu consecinţele lor funcţionale. Specialiştii
trebuie să cadă de acord asupra unei strategii comune care să încorporeze toate intervenţiile la
momentul potrivit, în loc să aplice nişte tratamente izolate în mod ad-hoc. Contactul direct
permanent între medicii specialişti este necesar pentru stabilirea unei abordări comune pentru
strategia generală de tratament.

Pozitia si rolul medicului reabilitolog

--el este cel care trebuie sa conducă procesul de luare a deciziilor

--este responsabil de elaborarea planului de reabilitare si stabilirea duratei in care acesta
trebuie aplicat

- Foloseşte instrumente specifice de evaluare şi diagnostic și tratament

-  efectuează tratamentele, inclusiv  farmacologc,  fizical,  tehnic,  educaţional 

intervenţii profesionale.

2.Reguli generale și metodologia evaluării musculare ??

Reguli generale de evaluare musculara—

--evaluarea antecedentelor personale si eredocolaterale de patologii musculare
--istoricul patologiei/suferintei musculare
--impactul infirmitatii asupra performantelor functionale in ceea ce priveste activitatile zilnice,
asupra rezistentei la efort
Metodologia—evaluarii fortei musculare
• F=0 (zero) puncte - lipsa contracției-0%
• F = 1punct (schiţată) - sesizarea contracţiei mușchiului prin palparea lui sau a
tendonului10%
• F=2 puncte (mediocră)- permite mobilizarea segmentului în amplitudine completă, cu
eliminarea forței de gravitaţiei-25%
F=3 puncte (acceptabilă)- mobilizarea segmentelor în amplitudine completă împotriva
gravitaţiei, fără alte mijloace rezistive-50%
• F=4puncte (bună)- mobilizarea segmentul în amplitudine completă si împotriva unei
rezistenţe medie-75%
• F=5 puncte (normală)- mobilizarea segmentului pe toată amplitudinea de mișcare, împotriva
unei rezistenţe maxime-100%

Bilet 7
1.Afecțiuni şi stări în Medicina Fizică şi de Reabilitare.
 Medicina de Reabilitare (Recuperare) se concentrează nu numai pe funcţionarea fizică, dar
şi pe capacitatea de a permite persoanelor să participe activ în cadrul societăţii. Acesta
reprezintă mai mult decât definiţia stabilită pentru Reabilitare, care este “un proces activ,
prin intermediul căruia cei care au dizabilităţi ca urmare a leziunilor sau a bolilor îşi revin
complet sau, dacă nu este posibil să-şi revină complet, ajung la potenţialul fizic, mental sau
social optim şi sunt integraţi în mediul care le este cel mai potrivit” 2. Ambele se referă la
persoanele cu boli cronice, după traume şi dizabilităţi congenitale. Pentru a se ajunge la cele
menţionate, în centrele de reabilitare vor fi antrenate activităţi precum auto-îngrijirea, mersul,
condusul autovehiculelor, cumpărăturile, învăţatul şi multe altele. În Clasificarea
Internaţionala a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii (CIF)9 sunt enumerate toate activităţile
posibile (vezi Capitolul 3)

Medicina Fizică este disciplina medicală care, pe baze ştiinţifice, se ocupă cu intervenţiile al
căror scop este acela de a îmbunătăţi funcţionarea fiziologică şi mentală, prin folosirea unor
mecanisme fiziologice (precum reflexele, adaptabilitatea funcţională şi neuroplasticitatea), ca
şi prin folosirea pregătirii fizice şi mentale. Toate acestea sunt posibile după ce s-a pus un
diagnostic funcţional corect prin testare funcţională, ceea ce reprezintă competenţa
specializată a RMFB. Medicina Fizică se face frecvent prin munca în echipa multi-
profesională, inclusiv fizioterapeuţi, terapeuţi ocupaţionali şi alţi profesionişti din domeniul
sănătăţii, asistenţi sociali, personal educativ şi ingineri. (Vezi Capitolul 5).

Anexa 2: Exemple de condiţii de dizabilitate întâlnite în mod obişnuit de specialiştii

RMFB

Traumatisme
Traumatisme cranio-cerebrale;
Traumatisme vertebro-medulare;
Politraumatisme;
Leziuni ale plexului brahial şi ale nervilor periferici;
Leziuni cauzate de activitatile sportive;
Leziuni asociate cu boli cronice ce creează dizabilitate;
Leziuni ocupaţionale.
 Afecţiuni neurologice
Accidente vasculare cerebrale– inclusiv hemoragii subarahnoide;
Afecţiuni neurologice cronice care creează dizabilitate, de exemplu
scleroza multiplă, boala Parkinson;
Infecţii şi abcese ale sistemului nervos central;
Tumori ale sistemului nervos central;
Paralizie spinală;
Afecţiuni neuromusculare şi miopatii;
Neuropatii periferice, inclusiv sindromul Guillain Barré şi sindroame de
încarcerare a nervilor;
Boala Alzheimer;
Afecţiuni congenitale – paralizie cerebrală (IMC), spina bifida, etc;
Afecţiuni congenitale rare.
Durerea acute şi cronice
Amputatii (post-traumatice şi vasculare şi în cazul bolilor maligne);
Afecţiuni post-operatorii (inclusiv transplant de organe), post interventii de terapie
intensiva (inclusiv polineuropatii grave şi sindroame de imobilizare
(decondiţionare) şi insuficienţă multi-organe.
Afecţiuni musculo-scheletice
Afecţiuni vertebrale:
Lombosacralgia acută şi cronică;
Sindroame vertebrale cervicale;
Afecţiuni ale coloanei dorsale;
Afecţiuni articulare degenerative şi inflamatorii:
Mono şi poliartrite;
Reumatismul ţesutului moale (inclusiv fibromialgia);
Afecţiuni complexe ale membrelor;
Osteoporoză;
Sindroame dureroase cronice (musculo-scheletice):
Sindroame dureroase profesionale;
 Sindroame de oboseală cronică şi fibromialgia.
Tulburări cardio-vasculare
Boli coronariene;
Insuficienţă cardiacă;
Boli valvulare;
Cardiomiopatii;
Boli vasculare periferice, inclusiv amputatii;
Hipertensiunea arterială;
Afecţiuni respiratorii
Astm bronsic;
Boli pulmonare cronice obstructive;
Fibroză pulmonară;
Pneumoconioza, inclusiv azbestoza şi alte boli profesionale.
Obezitatea şi alte afecţiuni metabolice
Diabet zaharat;
Sindroame metabolice, hiperlipidemie şi hiperuricemie.
Afecţiuni ale tractului urinar
Insuficienţă renală cronică;
Tumori ale tractului urinar;
Prostatism (hipertrofie prostatică benigna sau maligna);
Incontinenţă - de exemplu incontinenţă de stres şi incontinenţă post-
operatorie.
Afecţiuni ale tractului gastrointestinal
Boala Crohn, rectocolită ulcero-hemoragica;
Tulburări gastrointestinale funcţionale.

Disfuncţii sexuale (altele decât cele neurologice)

Probleme de sexualitate;
Disfuncţii erectile.
Boli infecţioase şi imunologice
Transplant de măduvă osoasă;
Consecinţele infecţiei cu HIV.

Cancerul şi consecinţele lui, inclusiv tratamentul sechelelor şi paliaţia

Afecţiuni legate de vârstă

Afecţiuni pediatrice, inclusiv malformaţii congenitale, scolioză idiopatică,
boala Perthes, spina bifida, etc;
Probleme legate de vârsta înaintată.

2.Recuperarea spasticitatii. Tulburari vezicale. Recuperare cognitivă.

 Recuperarea cognitivă
Cogniția este un termen complex care cuprinde—
--invatarea –memoria –perceptia—gîndirea—imaginatia—atentia si constiinta –
creativitatea si inteligenta.
Recuperarea tulburarilor functiilor cognitive se face dupa leziuni neurologice de
diferite etiologii (in mod particular AVC si leziuni cerebrale traumatice).
Psihologul clinic se ocupa de recuperarea –
--perceptiei spatiale
--tulburarilor de atentie
--apraxiei
--memoriei
--altof f-ctii
Precautii : Coma sau obnubilare severă; • Progresia semnelor şi simptomelor
neurologice; • Hemoragia subarahnoidiană sau intracerebrală; • Hipotensiune
hipostatică severă; • Infarct miocardic sever; • Tromboză acută a venelor
profunde (până la iniţierea terapiei anticoagulante adecvate).

Bilet 8
1.Planul de reabilitare, scopuri şi obiective de reabilitare. Principii de elaborare şi
conținutul.
RMFB concepe şi utilizează un plan de reabilitare pentru fiecare individ pentru a dirija
reabilitarea acestuia orientată pe problemă. (Tabelul 2).

- Pacienţii participă activ la elaborarea acestuia împreună cu ceilalţi membri ai echipei de

reabilitare care este centrată pe pacient.

-Punctul de interes al planului variază în funcţie de problemele particulare întâlnite, dar

elementele esenţiale au un format de bază similar.

-Planul trebuie să fie revizuit şi actualizat regulat de către echipa de reabilitare şi formează
baza de comunicare a membrilor echipei asupra progresului pacientului pe parcursul
reabilitării.

Specialiştii RMFB sunt responsabili cu elaborarea planului de reabilitare şi stabilirea duratei

în care acesta trebuie aplicat. Planul trebuie să includă următoarele informaţii:

 diagnostic;
 problemele cu care se prezintă şi funcţiile păstrate (conform cadrului CIF, vezi
capitolul 3.2.);
 scopurile individului;
 scopurile insoţitorului/familiei;
 scopurile specialiştilor;
Tabelul 2: Exemplificarea câtorva probleme cuprinse în planul de
Reabilitare
Problema Scopuri Intervenţii posibile
FUNCŢIILE ŞI ACTIVITĂŢILE ORGANISMULUI
Activitate fizică Realizarea unor Antrenarea posturii şi a
transferuri sigure mişcării folosind
echipamentul necesar

Creşterea mobilităţii în
casă şi în afara ei Antrenarea posturii şi a
(realizarea/ameliorarea mişcării
mersului, urcarea
scărilor, utilizarea Explorarea şi instruirea
transportului public şi pentru utilizarea
privat) dispozitivelor de asistare
pentru mobilitate
Comunicare Ameliorarea Antrenamentul este centrat
comunicării, a vorbirii şi pe terapia de limbaj şi
înţelegerii vorbire pentru ameliorarea
limbajului şi a articulării
Explorarea şi instruirea
pentru utilizare a tehnologiei
de asistare, după caz
Comportament Îmbunătăţirea Medicaţie, psihoterapie,
şi dispoziţie comportamentului terapie comportamentală şi
cognitivă
Normalizarea Reducerea depresiei şi
dispoziţiei anxietăţii prin consiliere şi
medicaţie
Durere Reducerea durerilor Medicaţie analgezică, terapii
fizicale, managementul
stresului, confruntare, alte
strategii
Incontinenţă Promovarea continenţei Reantrenarea vezicii,
 vezicii şi a intestinului exerciţii de planşeu pelvian,
medicaţie, utilizarea
cateterelor şi stomelor
Incapacitatea Realizarea capacităţii Analiza părţilor componente
de auto-îngrijire de a se spăla, ale activităţii, refacerea
pieptăna, îmbrăca şi a- abilităţii folosind metode
şi face toaleta alternative şi/sau
echipamente şi/sau
reantrenare
PARTICIPARE
Incapacitatea Instruire asupra Analiza părţilor componente
de a se pregătirii meselor şi ale activităţii, refacerea
descurca efectuării activităţilor abilităţii folosind metode
independent casnice alternative sau surse de
acasă ajutor şi/sau echipament
şi/sau reantrenare
Pierderea Întoarcerea la locul de Analiza părţilor componente
locului de muncă ale activităţii şi întoarcerii la
muncă locul de muncă, refacerea
abilităţilor, adaptarea la
meserie, recalificare,
adaptări la locul de muncă şi
echipamente, ameliorarea
accesului şi sprijinului la
locul de muncă

2.Evaluarea funcțională a dereglărilor de postură și aleniament.

Bilet 9
1.Intervenții în Medicina Fizică şi de Reabilitare.

RMFB utilizează diverse intervenţii. Specialiştii RMFB elaborează un plan de

intervenţii bazat pe diagnostic şi limitarea funcţională a pacientului. Pe urmă,
specialistul fie face intervenţia cu scopul de a rezolva problemele, fie un alt
membru al echipei face acest lucru. În alte unităţi specialistul RMFB va prescrie
terapia. Intervenţiile includ:
• Intervenţii medicale
• Medicaţia ce are ca scop refacerea sau ameliorarea structurii corpului şi/sau
funcţiei, ex. terapia durerii, terapia inflamaţiei, reglarea tonusului muscular,
ameliorarea percepţiei, ameliorarea performanţei fizice, tratamentul depresiei.
• Proceduri practice, inclusiv injecţii şi alte tehnici de administrare a
medicamentelor;
• Evaluarea şi revizuirea intervenţiilor;
• Prognosticarea.
• Agenţi fizici (Tratamente fizicale)
o Electrostimulare; electrostimulare funcţională
o Electroterapie;
o Altele inclusiv ultrasunete, aplicaţii termo- şi crioterapie, fototerapie (ex.
terapie Laser), hidroterapie şi balneoterapie, diatermie, masoterapie şi limfterapia
(drenaj limfatic manual),
o Unde de şoc extracorporeale
o Utilizarea de factori naturali terapeutic (balneoterapie)
• Alte intervenţii
o Tehnici de terapie manuală pentru articulaţii cu limitare reversibilă de
mobilitate şi pentru disfuncţii ale ţesutului moale;
o Kinetoterapie şi exerciţii terapeutice
o Terapia ocupaţională pentru: a) analiza activităţilor, vieţii cotidiene şi de
ocupaţie, sprijinirea structurilor deteriorate ale organismului (ex. atele), b) a învăţa
pacientul cu anumite deprinderi prin care să depăşească barierele în activitatea
cotidiană, c) ameliorarea deteriorării funcţiei şi a percepţieii şi d) întărea motivaţiei
o Terapia limbajului şi vorbirii în cadrul unor programe complexe de
reabilitare specializate;
o Biofeedback
o Managementul disfagiei;
o Intervenţii neuropsihologice;
o Evaluarea şi intervenţii psihologice, inclusiv consiliere;
o Terapiea nutriţională;
o Echipamente pentru dizabilitate, tehnologie de asistare, proteze, orteze,
supot tehnic;
o Educarea pacientului;
o Nursing de reabilitare
2.Evaluarea deficienților clinico-funcționale în patologia cardiovasculară.
Metodele de diagnostic functional. Indicaţii, contraindicaţii.

Testul de mers 6 min (6MWT)

• Obiectiv, simplu, reproductibil, cu costuri reduse, bine
tolerat, adaptabil (comorbidități)
• Reflectă capacitatea functională pentru eforturile de
tip submaximal din viața de zi cu zi.
• Cea mai mare distanță parcursă în 6 minute
• După un program de reabilitare se obtine o ameliorare
medie de 15-25% a distantei parcurse .

Testarea cardiopulmonară
• Testul de efort cardiopulmonar (CPET)
= testul de efort cu determinarea
consumului maxim de oxigen (MVO2)
în timpul efortului fizic.
• explorare funcției respiratorii,
cardiovasculare și musculare
periferice.
• examinare gold standard în evaluarea
capacității funcționale.

Indicii de finisare imediata a

testului la efort.
• Discomfort toracic (durere anginoasă).
• Ameteală.
• Oboseală.
• Dispnee severă.
• Deprimarea (subdenivilare) ST depăşind 0.2 mV
(2mm).
• Scăderea TAS cu mai mult de 10 mmHg.
• Tahiaritmia ventriculară.
• Dorinta pacientului.

Efortul fizic corespunzator

 • nu provoaca dureri precordiale;
• nu provoaca dispneea;
• frecvenţa cardiacă post-efort nu depăşeşte o
creştere de 30 bătăi/minut peste ritmul de repaus
sau până la un maxim 120 pe minut (în primele 6-8
săptămâni de la infarct);
• tensiunea arterială sistolica nu creşte cu mai mult de
20 mmHg; iar cea diastocila cu mai mult de 5mmHg;
• nu provoaca tulburări de ritm.
NB! FCC max. admisibila = 220 – virsta persoanei.

Contraindicatiile testarii la efort

• Infarctul miocardic acut
• Angor pectoral instabil
• Insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată
• Pericarditele active sau miocarditele
• Tromboflebitele sau trombi intracardiaci cunoscuţi
• Stenoza aortică moderată sau severă
• Disritmii necontrolate
• Anevrism ventricular important
• Boli acute sistemice sau stări febrile
• Tensiune arterială în repaus: > 120 mmHg diastolică
sau > 200 mmHg sistolică.

Bilet 10
1.Fiziobalneoterapia – parte componentă a reabilitării medicale. Aplicarea
factorilor fizici în reabilitare și avantajele tratamentului nemedicamentos.

Fizioterapia
• Ramură a medicinii clinice
• Studiază proprietăţile curative ale factorilor fizici naturali şi artificiali
•Elaborează metodele de aplicare a acestora, în scop terapeutic, profilactic şi de
reabilitare

Efectele factorilor fizici:

 Acțiunea factorilor fizici se bazează pe proprietăți fizice cum ar fi temperatura,
presiunea, intensitatea și compoziția chimică a factorului.
• Acestea implică introducerea unei anumite energii fizice într-un sistem biologic.
• Această energie provoacă una sau mai multe modificări fiziologice, care sunt
utilizate pentru beneficii terapeutice.
• Reacţii generale adaptive(prin mecanisme neuro-endocrine şi vegetative)
• Reacţii reflexe segmentare
• Acţiune locală(metabolică)
• Modificarea fizico-chimică a mediului intern.

Acţiunea factorilor fizici

1. Ameliorarea sindromul algic.
2. Normalizarea funcţiei secretorie şi
motorie a organelor.
3. Diminuarea procesele inflamatorii.
4. Îmbunătăţirea troficii ţesuturilor şi
organelor.
5. Stimularea procesele de regenerare.

2.Principii generale de alcătuire a programelor fizio-funcționale în patologii

musculo-scheletale.

Principii de reabilitare
• Iniţierea precoce a tratamentului
• Alegerea metodei şi dozarea efortului
individual
• Continuitatea procesului recuperator
• Etapizarea
• Cooperarea activă a pacientului
• Complexitatea

Obiectivele:
Diminuarea sindromului dolor; • Combaterea pozițiilor vicioase, patologice;
• Stabilizarea procesului de degenerare; • Refacerea mișcării parțiale sau
integrale; • Creșterea forței musculare; • Compensarea dificitului funcțional
prezent; • Dezvoltarea performării ADL – urilor; • Reintegrarea socială și
profesională.

Bilet 11
1.Clasificările factorilor fizici: după proveneță,după mecanismul predominant
deacțiune curativă,după modul de aplicare,după zona de acțiune a factorului
fizioterapeutic.

Clasificarea factorilor fizici

(după proviniență)
Factori fizici
Naturali - Aer, apă, soare, microclimat, etc
Artificiali - Curent electric, câmp, magnetic, vibrații mecanice, energie luminoasă
etc
• După modul de aplicare:
1. General
2. Local
• După zona de acţiune a factorului
fizioterapeutic:
1.înveleşurile corpului (pielea,mucoasa,ţesutul
celuloadipos subcutanat)
2. sistemul muscular şi osteo –articular
3. organele interne

Clasificarea după mecanismul de acțiune:

• reacţii generale adaptive(prin mecanisme neuro-endocrine şi vegetative);
• reacţii reflexe segmentare;
• acţiune locală(metabolică);
• modificarea fizico-chimică a mediului intern.

2.Principiile generale ale tratamentului de reabilitare medicală în scolioze și cifoze.

• Tratament medicamentos conform cazului

• Regim ortopedic corespunzător
• Kinetoterapie- exercitii pentru cresterea tonusului muscular,postutati
de facilitate, refacerea stabilitatii,relaxarea, decontracturarea
• Electroterapie
• Hidroterapie
• Masaj medical
• Intervenții psihosociale

Bilet 12
1.Principiile generale de aplicare a factorilor fizici. Indicațiile și contraindicațiile
aplicării factorilor fizici.

• Principiul etiologic, patogenetic şi

simptomatic
• Principiul individualității
• Principiul optimizării
• Principiul etapizării
• Principiul universal de utilizare
• Principiul complexității
Indicații:

Contraindicaţiile generale ale fizioterapiei

Absolute:
• Febra, stare de subfebrilitate
• Starea gravă (decompesată) a pacientului
• Hemoragii şi predispuneri la ele
• Incompatibilitate la factor fizic

Relative
• Maladii hematologice
• Hipertensiunea arterială gr.III
• Insuficienţă cardiovasculară st. III-IV
• Maladii psihice
• Tumori maligne
• Afecțiuni cutanate

2. Principiile generale ale tratamentului de reabilitare medicală în leziuni

posttraumatice ale membrelor.

• Repaus articular – se obtine în pozitia de decubit dorsal genunchiul

flectat uşor (25°- 35°) sustinut de o pernă. În aceastăpozitie capsula
articularăşi ligamentele sunt relaxate, iar presiunea intraarticularăscade;
• Medicatie antialgică şi antiinflamatorie: se poate administra local prin
infiltratii intra – şi periarticulare, unguente, comprese;
• fizioterapie prin formele de termoterapie rece (crioterapia): masaj cu
gheată; comprese cu gheată;
Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare locală, sub formăde
cataplasme cu parafinăde 40°C timp de 20 minute; aplicare generalăsub
formăde băi la temperatura de 37°C.
Fizioterapia prin procede de electroterapie vor fii: curenti galvanici – se pot
aplica longitudinal sau transversal; TENS – utilizeazăcurenti cu impulsuri
dreptunghiulare de joase frecventăcu parametri reglabili – efect antialgic;
curenti Träbert – curenti de joasăfrecventă(150 Hz) – cu efect analgetic şi
hiperemiant; curenti diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante,
 ultrasunete cu efect caloric profund, micromasaj tisular;
magnetodiaflux: - câmpuri magnetice de joasăfrecventă în administrare
continuăsau întreruptă, ritmic sau aritmic.
• hidrokinetoterapia în cada treflă, bazine pentru efectul analgetic,
vasodilatator, relaxant – prin creşterea aportului de sânge în musculatură;
• masajul: prin frământare se obtine ameliorarea circulatiei sângelui, creşte
elasticitatea ligamentelor şi a muşchilor; tapotamentul , cernutul, rulatul,
vibratia – ajutăla reducerea edemului

Bilet 13
1.Principiile? de aplicare ale terapiei ocupaționale.
Terapia ocupațională este forma de tratament, care folosește activități și metode
specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfășura
activitățile
vitale ale individului, de a compensa disfuncțiile și de a diminua deficiențele fizice.
Terapia ocupaţională antrenează activitătile din cele mai variate domenii pe care
individul le realizează în cursul zilei:
•autoîngrijirea zilnică;
•munca;
•activităţi educaţionale;
•hobby-uri;

2.Caracteristica generală a metodelor și mijloacelor fizio-funcționale indicate

în patologii musculo-scheletale.
Mijloace de reabilitare:
•Tratament medicamentos conform cazului
•Regim ortopedic corespunzător, măsuri de igienă articulară/musculară
•Kinetoterapie – creșterea forței musculare;
•Electroterapie – efect analgezic; facilitează contracțiile musculare sau relaxarea
•Hidroterapie
•Termoterapie – reduce spasmul, spasticitatea;
•Masaj medical – reducerea aderențelor între fibrele musculare; relaxare generală
și locală; reduce durerea;
•Orteze/ proteze
•Intervenții psihosociale

Bilet 14
1. Criteriile de clasificare ale kinetoterapiei.
După obiectivele fiziopatologice:
•kinetoterapia de mobilitate articulară
•kinetoterapia de tonifiere musculară
•kinetoterapia de creşterea anduranţei musculare
•kinetoterapia de coordonare şi echilibru
•kinetoterapia de antrenare la efort
•kinetoterapia de relaxare
•kinetoterapia de posturare

După locul de activitate:

•kinetoterapia la sala de kineto
•kinetoterapia la domiciliul pacientului
•kinetoterapia la patul bolnavului
•kinetoterapia în aer liber
•kinetoterapia în piscină(hidrokinetoterapie)

2.Principiile? generale ale tratamentului de reabilitare medicală în patologia

inflamatorie articulară.
•Iniţierea precoce a tratamentului
•Alegerea metodei şi dozarea efortului individual
•Continuitatea procesului recuperator
•Etapizarea
•Cooperarea activă a pacientului
•Complexitatea

Bilet 15
1.Proprietăţile fizice ale factorului hidric. Mecanismele de acţiune ale
hidroterapiei asupra sistemelor şi organelor. Efectele şi beneficiile
hidroterapiei.

Aplicare metodică de către personalul calificat în cadrul unei activități

specifice a apei în scopul restaurării, menținerii sau creșterii calităților
funcționale a persoanelor cu sindroame dizabilitante acute, tranzitorii,
cronice.
Metode:
• Compresele
• Împachetările(Peloidul se formeazăîn condiţii naturale, sub influenţa
proceselor geologice, în medicină se folosesc sub formăde băi sau aplicaţii
locale)
Efectele: termoplexie - absorb sau mentin caldura; stimuleaza receptorii de
termoreglare, vasodilatare.
• Fricţiunile
• Înfăşurările
 • Duşurile (Duşurile reci, 30- 60", fortifică organismul şi sunt indicate în
anemie şi stări depresive.
Duşurile calde, 3- 5' au efecte calmante asupra stărilor de nervozitate şi de
stres, ↑metabolismul, activitatea celulară, secreția gastrică,↓TA prin
vasodiatare.)
• Băile terapeutice(generale;locale-cu apa
dulce,sarata,aromatizata,mineralizata)
• Băile cu aburi
• Bai specifice(• Sulfuroase • Cu rodon • Cu oxigen • Cu plante
medicinale)

Efecte:
recupereaza functionalitatea
elasticitatea pielii
termic
relaxare musculara,articulara
tonus muscular

2.Fazele reabilitării cardiovasculare. Măsuri de profilaxie secundară în

recuperarea cardiovasculară.
Reabilitarea cardiovasculară se realizează în 3 faze:
Faza I: în perioada de internare a bolnavului (intraspitalicească)
Faza II: urmează externării din secţia de cardiologie durând 12 săptămâni. Această
fază poate fi împărţită în 2 subfaze:
A. prima (4-6 săptămâni) se derulează într-o instituţie medicală de recuperare
cardiacă
B. la domiciliul bolnavului sub supraveghere.
Faza III: continuă până la 1 an la domiciliu. Controlul factorilor de risc,
managementul factorilor psiho-sociali şi familiali şi reantrenarea la efort.

Profilaxia secundară prevede evitarea efectelor şi complicaţiilor bolilor sau

leziunilor.
Măsuri de profilaxie secundară în RC:
 Controlul HTA
 Managementul și controlul greutății corporal
 Managementul lipidelor
 Renunțarea la fumat
 Managementul factorilor psihosociali
 Consiliere nutrițională și dietetică
 Antrenamente fizice

Bilet 16
1.Formele și principiile de aplicare ale kinetoterapiei.
Formele kinetoterapiei
•Imitaţii şi jocuri
•Gimnastică generală şi respiratorie
•Gimnastică medicală selectivă
•Reeducarea mersului
•Reeducarea prehensiunii
•Hidro-kinetoterapia
•Sportul curativ
•Dansul curativ
•Terapia ocupaţională
•Ergoterapia
•Meloterapia activă

Principiile de aplicare a kinetoterapiei:

•conştientizării
•individualizării tratamentului
•precocităţii tratamentului
•gradării efortului
•continuităţii şi succesivităţii progresivităţii
•aplicare sistematică
•evaluarea eficacităţii kinetoterapiei şi recuperării funcţionale

2.Reguli generale și metodologia evaluării musculare.

• F=0 (zero) puncte - lipsa contracției-0%

• F = 1punct (schiţată) - sesizarea contracţiei mușchiului prin palparea lui sau a
tendonului- 10%
• F
=2 puncte (mediocră)- permite mobilizarea segmentului în amplitudine completă,
cu eliminarea forței de gravitaţiei-25%
• F
=3 puncte (acceptabilă)- mobilizarea segmentelor în amplitudine
completăîmpotriva gravitaţiei, fărăalte mijloace rezistive-50%
• F
=4puncte (bună)- mobilizarea segmentul în amplitudine completăsi împotriva
unei rezistenţe medie-75%
• F
=5 puncte (normală)- mobilizarea segmentului pe toatăamplitudinea de mișcare,
împotriva unei rezistenţe maxime-100%