KINETOTERAPIA N BOLILE REUMATISMALE

Obiective :
Cunoasterea tipurilor de afectiuni reumatismale;
Clasificarea lor dup practica obisnuit n abordarea tratamentului kinetic.
Posibilitatea de informare si documentare rapid, fie a pacientilor, fie a cadrelor medicale
implicate n tratamentul kinetic.
Posibilitatea cunoasterii gradului si formelor de afectare a aparatului locomotor, a altor
aparate si sisteme ale organismului uman.
Continut:
Descrierea bolilor reumatismale dup criteriul regiunilor anatomice afectate, organelor si
sistemelor.
1.Afectiuni reumatismale ale membrelor superioare
2.Afectiuni reumatismale ale coloanei vertebrale
3.Afectiuni reumatismale ale membrelor inferioare

Descrierea bolilor reumatismale dup criteriul regiunilor anatomice afectate,

organelor si sistemelor
1. Afectiuni reumatismale ale membrelor superioare
Este o parte extrem de important a aparatului locomotor care realizeaz integrarea
organismului n mediul nconjutror, putnd fi deci considerat o adevrat prelugire a
creierului, rezolv prehensiunea precum si apropierea si deprtarea obiectelor de corp,
este mijloc de comunicare si expresie, contribuie la locomotie.
Afectarea de orice fel a membrului superior duce la prejudicii majore, de aceea
kinetoterapia este extrem de util n profilaxia, tratamentul si recuperarea afectiunilor
reumatismale ale membrului superior.
Poliartrita reumatoid (P.R.), reprezint o afectiune inflamatorie a tesutului conjunctiv,
cu evolutie cronic, caracterizat clinic prin artrite periferice, adesea simetrice,
persistente, nesupurative, cu evolutie spre deformri si anchiloze de etiologie
multifactorial.
Criteriile A.R.A. (American Rheumatism Association) de diagnosticare a P.R.:
1. Redoare matinal;
2. Durere n cel putin o articulatie;
3. Tumefierea cel putin a unei articulatii timp de 6 sptmni;
4. Tumefierea unei alte articulatii peste un interval de 3 luni;
5. Tumefierea articular simetric;
6. Noduli subcutanati;
7. Modificri radiologice;
8. Modificri n lichidul sinovial;
8. Reactii de tip Waaler Rose.
Conform acestor criterii diagnosticarea poliartritei reumatoide este posibila n functie de
ndeplinirea acestor criterii. Putem vorbi de poliartrita posibila, probabila, definit si
clasic.
Leziuni si deformri determinate de P.R.:
La nivelul pumnului:
1.Tumefactia pumnului prin sinovita radiocarpian.
2. Sindrom de cap cubital.

3. Redoarea pumnului mai ales n flexie.

La nivelul minii si degetelor:
1. Deviatia cubital a degetelor.
2. Deviatia n gt de lebd a degetelor.
3. Deformatia n butonier a degetelor (invers dect cea n gt de lebd).
4. Deformarea policelui n Z.
Obiectivele kinetoterapiei n P.R.
1. Realiniamentul si corectarea axelor articulare n scopul mentinerii miscrii n axe si
planuri anatomice normale;
2. Prentmpinarea deformrii articulatiilor;
3.Mentinerea sau cresterea mobilittii articulare pentru a permite mentinerea amplitudinii
de miscare n limite functionale;
4. Mentinerea sau cresterea fortei musculare;
5. Recuperarea prehensiunii.
Alte forme inflamatorii de reumatism la nivelul minii.
1. Reumatismul poliarticular acut.
2. Reumatismul psoriazic (P.R. psoriazic);
3. Guta (P.R. gutoas reomatism metabolic)
Obiectivele kinetice mentionate mai sus se aplic n mod curent si acestor forme de
manifestare n mod individualizat si creator din partea kinetoterapeutului
Mna artrozic. Spre deosebire de formele inflamatorii, mna artroizic cu toate formele
de manifestare, corespunde formelor de reumatism degenerativ.
Forme de manifestare:
Artrozele interfalangiene distale (nodulii Heberden) sunt prezente initial la
index si medius, ulterior si la celelalte degete, adesea simetric la ambele mini. Instalarea
acestor nodozitti determin limitarea mobilittiii interfalangiene distale.
Artrozele interfalangiene proximale (nodulii Bouchard). Aspectul pe care l dau minii
acesti noduli este de ngrosare si tumefactie la nivelul I.F.P., cu limitarea mobilittii.
Rizartroza (artroza metacarpofalangian) a policelui reprezint o tumefactie si
deformare a articulatiei trapezometacarpiene cu pozitia policelui n adductie si flexie.
Boala Dupuytren(retractia aponevrozei palmare), se mai cunoaste si ca boala Lederhose
pentru aponevroza plantara. Se caracterizeaz prin ngrosarea si retractia aponevrozei
printr-o reactie fibroblastic a aponevrozei.
Obiectivele de tratament kinetic n formele artrozice degenerative ale minii se regsesc
n obiectivele mentionate pentru formele reumatismale inflamatorii.
Toate formele reumatismale inflamatorii si degenerative mentionate beneficiaz si de
posibilitatea interventiei chirurgicale, rezolvnd o parte din obiectivele de tratament
obligatorii. Ceea ce rmine sigur de domeniul kinetoterapiei este pstrarea si recuperarea
mobilittii articulare, a fortei si a ndemnrii.
Ergoterapia, alturi de kinetoterapie rezolv analitic (Kinetoterapia) si sintetic
(Ergoterapia) problema prehensiunii cu diferitele ei tipuri cunoscute.
Tehnici si metode aplicate n afectiunile reumatismale ale minii:
1. Tehnicile anakinetice, imobilizarea si posturarea se ntrebuinteaz, mai ales, n faza
acut pentru mentinerea formei pumnului, minii si degetelor pentru prentmpinarea
deformatiilor posibile. Aceste tehnici au dezavantajul pierderii fortei musculare si a

instalrii anchilozelor partiale sau totale. De aceea aparatele de mobilizare pot fi

amovibile, adic permit partial miscarea sau seriate, adic pozitia de imobilizare se
schimb n mai multe serii pe directiile anatomice si fiziologice normale, combinndu-se
flexia cu extensia, abductia si adductia, etc.
2. Tehnicile kinetice, dinamice, permit miscarea ncepnd cu exercitii pasive si terminnd
cu exercitii active cu autorezistent si rezistent, cu ngreuieri si obiecte (mai ales pentru
reeducarea prehensiunii).
Se vor ntrebuinta mai ales tehnicile de promovare a mobilittii n cazul afectiunilor, care
produc anchiloz partial sau total si/sau deformri. Aceste tehnici sunt: miscarea activ
de relaxare, opunere, stabilizare ritmic, rotatie ritmic, inversare lent si cu opunere,
contractii repetate si secventialitate pentru ntrire. Ele ntrebuinteaz diferite
tipuri de contractie muscular: izotonic, izometric si diferite combinatii ntre aceste
tipuri de contractie.
n P.R. este de evitat mobilizarea pasiv, preferndu-se automobilizarea. Sunt total
contraindicate tractiunile, iar dintre tipurile de contractie muscular izometria, deoarece
exercit presiuni intraarticulare.
Va fi respectat cu mare strictete principiul nondolorittii, iar pacientului i se va cere o
participare activ si constient n timpul tratamentului. Acest tip de participare creeaz
premizele pentru nvtarea corect a exercitiilor, ceea ce duce la eficientizarea
autotratamentului.
Afectiunile reumatismale inflamatorii si degenerative ale cotului apar in:
Poliatrita reumatoid (P.R.); Poliartrita gutoas; Poliartrita juvenil (o form particular a
poliartritei reumatoide care afecteaz si copiii mici); Reumatismul articular acut;
Artrozele cotului; Reumatisme abarticulare ale cotului. Patologia cotului, indiferent de
etiologie, determin una sau mai multe din urmtoarele situatii:
- redoare articular,
- instabilitate articular
- disfunctie-neuromuscular.
Diferitele forme de afectiuni reumatismale inflamatorii ale cotului, mai ales n cazul
poliartritelor, datorit istalrii redorii articulare, a tesutului conjunctiv (a capsulei
articulare, n mod deosebit) duc precoce la limitarea extensiei, evolutia putnd fi, de cele
mai multe ori, spre anchiloz n semiflexie (mai ales poliartrita juvenil) cu
compromiterea grav (instalarea de handicap) a unor miscri din cadrul A.D.L.-urilor si a
activittilor profesionale.
Celelalte forme de suferinte ale cotului (cele artrozice), se instalez mai ales ca urmare a
unor luxatii, fracturi sau microtraumatisme repetate.
Formele abarticulare:
Epitrohleita este o tendinit de insertie a muschilor epitrohleieni cu manifestri dureroase
la nivelui cotului si pumnului n cadrul miscrii de flexie a antebratului pe brat, contra
unei rezistente;
Epicondilita este o tendinit de insertie a muschilor
extensori, durerea se manifest n partea extern a cotului la miscarea de extensie,
asociat cu pronatia;
Olecranalgia este tendinita de insertie a tricepsului, durerea apare la extensia cotului, mai
ales n miscarea cu contrarezistent.

Obiective kinetice de tratament si recuperare a cotului:

1.Combaterea durerii prin tehnici anakinetice (pozitionri si posturri n limite
functionale);
2. Recstigarea mobilittii functionale si normale prin exercitii dinamice ncepnd cu
autopasive (exercitiile pasive sunt total contraindicate din cauza aparitiei bruste a durerii
la cea mai mic amplitudine);
3. Tonizarea musculaturii pentru recstigarea fortei musculare si a stabilittii n diferite
grade de flexie si extensie.
Tehnici utilizate:
Pentru refacerea fortei - inversare lent si inversare lent cu opunere, contractii
izometrice n zona scurtat, izometrie alternant.
Pentru refacerea mobilittii - initiere ritmic, relaxare-opunere, relaxare-contractie,
stabilizare ritmic, rotatie ritmic, exercitii active cu obiecte si cu rezistent a
corpului (flotri). Se preteaz foarte bine metodele Klapp, Kabat si Bad Ragaz
(hidrokinetoterapia), precum si notul terapeutic.
Ca principii de respectat sunt: principiul nondolorittii, principiul accesibilittii ( de la
usor la greu, de la simoplu la complex, de la apropiat la ndeprtat), principiul participrii
constiente si active cu avantajul crerii premizei de autotratament.
Afectiunile reumatismale inflamatorii si degenerative ale umarului:
- Artritele cronice ale umrului, pe primul loc fiind spondilita anchilozant, cand
afectarea este ntotdeauna bilateral, urmata de PR. Semnele clinice n spondilita
anchilozant sunt identice cu cele din poliartrita reumatoid, dar particularizate la umr
prin redoarea marcata si blocarea coloanei cervicale si articulatiilor SH. n toate situatiile
sunt lezati muschii rotatori, ceea ce duce la o artroz acromioclavicular dureroas.
- Artrozele umrului ca localizare sunt rare si de obicei apar ca urmare a unor stri
posttraumatice sau microtraumatisme suferite anterior. Ele fac parte din contextul general
al poliartrozelor.
- Periartrita scapulo-humeral (P.S.H.) este de fapt o afectiune heterogen din grupul
reumatismelor abarticulare.
Localizarea proceselor reumatismale inflamatorii sau degenerative la nivelul structurilor
periarticulare determin suferinte specifice la nivelul tendoanelor, burselor si capsulei
articulare. Acestea reprezint aproximativ 80 % dintre afectiunile umrului, n accelerarea
leziunilor degenerative si n producerea inflamatiei care contribuie la generarea unui
tablou clinic caracterisrtic sunt incriminate:
- traumatismele, microtraumatismele,
- -expunerea prelungit la frig,
- factorii de stres.
n periartrita scapulo-humeral, leziunile sunt localizate mai ales la nivelul articulatiei
scapulohumerale, mai ales leziuni la nivelul tendonului muschiului supraspinos, al
bicepsului brahial, caracterizate prin necroze, rupturi partiale si totale precum si calcifieri.
Sunt cazuri n care pot fi incriminate leziuni la nivelul capsulei glenohumrale, a crei
inflamatie evolueaz ctre fibroz realiznd aspectul de umr blocat.
Cele mai dificile cazuri sunt datorate rupturii unor tendoane n special a celor patru
muschi rotatori, care alctuiesc calota rotatorilor, avnd ca urmare aspectul clinic de umr
pseudo-paralitic.

P.S.H.-ul evolueaz n pusee dureroase, genernd impotent functional n faza acut si

tendint spre anchiloz partial n afara puseului. Din punct de vedere clinic P.S.H-ul
include 3 forme: umrul dureros simplu (tendinita supraspinosului si a bicepsului),
umrul dureros acut (bursita subacromiodeltoidian), umrul blocat sau umrul pseudoparalitic.
Obiectivele tratamentului kinetic n P.S.H.
1. Combaterea durerii prin tehnici anakinetice (n puseu acut), posturri si imobilizri
de scurt durat;
2. Refacerea mobilittii n articulatiile centurii scapulare;
3. Tonizarea musculaturii;
4. Redobndirea stabilittii si a abilittii miscrilor controlate.
Tehnici si metode kinetice: Pentru restabilirea mobilittii n stadiu de puseu acut,
imobilizarea si posturarea se vor ntrebuinta schimbnd la intervale scurte de timp
unghiul de deschidere (abductie-adductie, flexie-extensie, rotatie intern-rotatie extern).
Pot fi ntrebuintate cu succes exercitiile pasive, n mod special cele auto-pasive, dar se va
cuta o trecere ct mai rapid la exercitiile active si active cu rezistent. Pentru a obtine o
mai eficient tonizare n timp scurt, se vor promova exercitiile izometrice (cu
contraindicatie n cazurile de preinfarct si infarct miocardic). De asemenea exercitiile
izotonice, au avantajul c rezolv simultan att redobndirea mobilittii ct si a fortei.
Sunt combinatii de exercitii care se compun din alternanta contractie izometriccontractie izotonic n lant cinematic nchis si deschis.
Tehnicile folosite: initiere ritmic, miscare activ de relaxare-opunere, contractii
repetate,trelaxare-contractie, stabilizare ritmic, inversare lent, inversare lent cu
opunere, izometrie alternant (cu respectarea contra-indicatiilor), rotatie ritmic.
Metodele folosite: Klapp, Kabat si Bad Ragaz, metoda Coodman, notul terapeutic, jocul
cu mingea n ap etc.
Principiile n abordarea tratamentului kinetic: cel al nondolorittii, al accesibilittii n
cadrul cruia, ca o particularitate, se va trece treptat de la exercitii kinetice n lant
cinematic nchis, apoi semideschis si la sfrsit lantul cinematic deschis.
Tonifierea muscular se va rezolva simultan cu recstigarea mobilittii si stabilittii.
Pentru atingerea unui nivel functional este suficient a se ajunge la forta 4 (pe scara 0-5).
Nu sunt contraindicate exercitiile pasive, dar este bine a se ajunge cat mai repede la cele
active.
n timpul sedintelor de kinetoterapie este indicat ca ritmul de executie a miscrilor s se
fac n ritmul respiratiei deoarece este un ritm biologic, usor suportabil, iar exercitiile s
nu depseasc patru timpi, de preferint doi timpi.
n formele de reumatism inflamator (spondilita anchilozant, poliartrita reumatoid)
umerii sunt afectati de durere n mod deosebit n pusee si de redoare, mai ales n stadiile
avansate de evolutie. Tratamentul kinetic se nuanteaz n functie de starea de puseu sau
faza cronic si se aplic simltan cu rezolvarea obiectivelor specifice ale acestor boli.
Afeciunile reumatismale ale coloanei vertebrale
Coloana vertebral pe bun dreptate este considerat a fi organul axial al aparatului
locomotor.
Orice afectarea a sa precum si alte forme patologice duce, indirect, la afectarea
aparatului, a locomoiei, cu

pericolul de instalare a handicapului. Din punct de vedere clinic articulaiile care pot fi
afectate n
afeciunile reumatismale sunt: atriculaiile disco-somatice, articulaiile, interepifizale,
articulaiile
aparatului ligamentar.
A. Forme inflamatorii de reumatism la nivelul colonei vertebrale
Spondilita anchilozant. Cea mai cunoscut form de reumatism inflamator la nivelul
coloanei
vertebrale este aceast boal, creia i se mai spune si Boala Bechterew, boala
Strumpell-Pierre Marie etc.
Etiologie ei este nc insuficient cunoascurt. Predominana ei la brbai este
recunoscut de statisticile
medicale. Sunt suspectai mai muli factori neinfeciosi, dar mai ales cei infeciosi si
factorii genetici. n
cadrul teoriei interpretrii moleculare i se rezerv antigelului HLA-B27 un rol
patogenetic de mare
certitudine. Leziunile ce le provoac sunt la nivelul articulaiilor periferice (inflamaia)
la nivelul coloanei
(osificarea capsular), la nivelul articulaiilor sacro-iliace (inflamaie si sinostoz) la
nivelul discurilor
intervertebrale (inflamaie si osificare) la nivelul aortei (inflamaie). Deci, din cele
prezentate, rezult patru
tipuri de leziuni (inflamaie, osificare, fibrozare, depuneri de amiloid).
Aceast boal cunoaste o evoluie de cele mai multe ori ndelungat si specialistii au
czut de acord
asupra a patru stadii de evoluie, apreciindu-se funcionalitatea coloanei din punct de
vedere articular si
muscular. Stadiul iniial este cel de sacro-ileit, fiind afectate doar articulaiile sacroiliace (dureri locale
nocturne, usoar subfebrilitate, stri de inconfort. Stadiul doi afecteaz mobilitatea
regiunii lombare dinspre
sacru spre lombar nalt. Stadiul trei se manifest prin anchiloz aproape total la nivelul
coloanei
lombare, afectnd totodat coloana toracal, inclusiv articulaiile costo-vertebrale.Este
limitat respiraia de
tip toracal. Stadiul patru fixeaz ca un b de bambus coloana lombar, toracal si cea
cervical (parial)
pn la diminuarea drastic n articulaia atlanto-axoidian si atlanato-occipital. Este
ultimul stadiu de
evoluie si handicapul este major. De fapt, handicapul se instaleaz nc din stadiul trei.
Kinetoterapia, n cadrul tratamentului complex al spondilitei anchilozante este foarte
important.
n spondilita anchilozant obiectivele se subordoneaz stadiilor de evoluie.
n stadiul unu de evoluie activitatea coloanei este cvasifuncional. Practic, dac boala
este

depistat din acest stadiu, celelalte stadii se vor instala foarte trziu, pacientul avnd o
via absolut
normal. Din punct de veedere kinetic ne vom propune n perioadele de puseu o
poziionare a corpului
corect (pat tare cu o pern mic sub ceaf) si apoi de ndat ce se trece la faza subacut
si cronic exerciii
de for si mobilitate n toate axele si planurile anatomo-fiziologice. Respiraia va fi
intens ntrebuinat, o
dat pentru o bun oxigenare n cadrul efortului apoi pentru obinerea unui ritm de lucru
optim. Foarte
important este ca s prentmpinm pierderea mobilitii n articulaiile costovertebrale. Pacientul trebuie
constientizat de efectele bolii n stadiile avansate, de nsusirea igienei zilnice si a
necesitii efecturii unui
program zilnic cu exerciii simple si eficiente.
Stadiile doi si trei de evoluie au ca obiective pstrarea si recstigarea mobilitii
coloanei, dac este
posibil revenirea la starea de mobilitate avut nainte de ultimul puseu. Este important
pstrarea mobilitii
la articulaiile sus menionate, mai ales a celor costo-vertebrale. O anchiloz parial
n aceste articulaii
duce la diminuarea expansiunii toracice n inspiraie si expiraie, ceea ce este grav
pentru ventilaia
pulmonar cu toate consecinele.
n aceste stadii kinetoterapia mai are si rolul de a menine coloana n forma ei
fiziologic, dac se
poate pstrnd intacte curburile sale normale, chiar dac mobilitatea s-a diminuat parial.
Stadiul patru pretinde conservarea ct mai bun a mobilitii restante n segmentele
afectate si o
preocupare major pentru mobilitatea coloanei n segmentul cervical. Umerii si soldurile,
fiind afectate si
ele, kinetoterapia va pune un accent deosebit si pe pstrarea mobilitii articulare si a
forei musculare la
nivelul acestor zone anatomice. Practic, stadiul patru de evoluie clinic poate fi bine
tolarat de pacient dac
din punct de vedere funcional pacientul rmne n stadiul trei.
Tehnici si metode: Accentul se va pune pe pstrarea mobilitii articulare, lucrndu-se
special
pentru fiecare segment al coloanei n parte si pentru coloan n ansamblul ei. Fora se
subordoneaz
mobilitii si se va pune accent pe muschii paravertebrali ai coloanei, pe muschii
intercostali si pe diafragm.
Exerciiile izometrice vor fi folosite puin deoarece s-ar putea s fie afectat aorta, de
aceea vor fi mult
ntrebuinate exerciiile izotonice. Anakinezia va fi promovat doar pe parcursul
perioadelor de puseu si se

vor subordona prentmpinrii instalrii unor curburi deformante. Ca tehnici amintim:

inversarea lent si cu
opunere, miscarea de relaxare-opunere, progresia cu rezisten. Ca metode sunt indicate:
hidrokinetoterapia
si notul terapeutic, metoda Kabat (ritmat de respiraie), metoda Klapp (adaptat pentru
spondilita
anchilozant).
De remarcat c pe msur ce boala evolueaz spre stadiile terminale intervenia kinetic
nu scade ca
importan, dar se mpuineaz mijloacele de intervenie. Practic, de ndat ce s-a pus
diagnosticul acestei
boli interveia kinetic este o parte a profilaxiei secundare si teriare.
Trecerea dintr-un stadiu n cellalt se face prin evaluare si apreciere clinico-funcional.
Aceste
evaluri se fac obligatoriu de cteva ori pe an si mai ales dup fiecare puseu. Din punct
de vedere kinetic
este ideal dac se ajunge la recstigarea funciilor coloanei de mobilitate si for avute
nainte de ultimul
puseu.
Principiile care trebuie respectate n spondilita anchilozant sunt: Principiul
nondoloritii,
principiul accesibilitii, participarea constant si activ a pacientului.
B. Afeciunile reumatismale degenerative ale coloanei vertebrale
Aceste boli sunt echivalentul la nivel axial al bolilor degenerative articulare periferice.
Dac la
nivelul acestor articulaii este afectat cartilajul hialin, la nivelul coloanei, aceste boli sunt
rezultatul strii
de uzur ce apare n urma suprasolicitrilor prin ncrcare mecanic.
Cervicartroza. Este boala reumatismal degenerativ a coloanei cervicale determinat de
uzura
discurilor intervertebrale care include mai multe suferine:
- discartroza cervical, cu sau fr hernie discal,
- uncartroza
- degenerescena ligamentelor intervertebrale.
Toate aceste suferine afecteaz aproape exclusiv partea inferioar a coloanei cervicale
(n special
C5 C7).
ntre factorii favorizani specifici acestei afeciuni se numr anomaliile congenitale de
tipul gt
scurt. n contextul cervicartrozei au fost descrise urmtoarele sindroame:
- Cervicalgia cronic non-radicular. Substratul morfologic este determinat de o
discartroz
incipient plus artroza interapofizar posterioar, ce determin traciuni minore pe
ligamente.
- Cervicalgia acut rigidizant (torticolisul acut vertebrogen). Substratul morfologic este
determinat de o protruzie discal plus artroza interapofizar posterioar.

- Nevralgia cervico-brahial. Substartul morfologic este o hernie discal cervical.

- Insuficiena vertebro-bazilar.Substratul morfologic este dat de uncartroz.
Dorsartroza. Este mai frecvent la aduli si la vrstnici.
- Dorsalgia cronic, datorat unei discartroze mai frecvent n zona mijlocie a coloanei
vertebrale
dorsale mai ales n cadrul unei spondiloze deformante, n zona inferioar, sau printr-o
artroz a
articulaiilor costotransversale si costovertebrale (mai ales n partea inferioar a coloanei
dorsale).
- Dorsalgo sau dorsalgia acut rigidizant. Prezint o oarecare similitudine cu lumbago.
Se
datoreste unei protuzii si hernii discale toracale.
- Cifoza senil Schmorl, are ca substrat morfopatologic degenerarea fibrelor inelului
fibros n
regiunea dorsal mijlocie ceea ce va determina rupturi translamelare anterioare si
laterale cu pensarea
anterioar si apoi o scleroz anterioar a spaiului discal, osteofitoz anterioar si apoi o
scleroz
anterioar a discurilor. Afeciunea apare la indivizii de peste 70 de ani.
Artroza articulaiilor interapofizare posterioare. Afeciunea se comport patologic ca si
afeciunile periferice, cu deosebirea c, aceast artroz este rareori mecanic.
Localizrile sunt la nivelul
D10-L2 si lombar inferior L3-S1.
Caracteristic pentru aceast afeciune este manifestarea simptomatic la distan, distal
fa de
sediul leziunii. Cnd apar fenomenele de compresiune se produce o simptomatologie
caracteristic
fiecrei zone.
Sindroame clinice lombare
La nivelul coloanei lombare, att datorit structurii sale ct si a participrii ei funcionale
la
ansamblul funcional si biomecanic al organismului, pot aprea o serie de afeciuni,
manifestndu-se n
contextul unor sindroame. n alte tipuri de suferine nemecanice ca de exmplu:
inflamatorii sau tumorale,
istoricul si anamneza sunt cu totul altele.
Dintre cele opt sindroame clinice lombare cinci prezint o simptomatologie oarecum
comun sub
aspectul durerii, un asa-zis complex dureros simptomatic comun: dureri lombare si care
iradiaz n fes;
dureri parasacrate; dureri peritrohanteriene; dureri scleromiotomiale (referite) care se
extind pn la
genunchi; semne neurologice obiective absente.
A.Sindromul rahidian care se prezint cu trei tipuri de manifestri:
a. Manifestri statice: atitudini vicioase (scolioz, hiperlordoz, aplatizarea lordozei);

b. Manifestri dinamice: limitarea funcional a miscrilor n cursul unor activiti

cotidiene;
limitarea flexiei, a miscrilor de lateralitate, dificulti de mers; existena unei
neconcordane ntre
miscrile pasive si active; fenomenul de arc dureros; miscri dezaxate.
c. Manifestri locale.
B. Sindromul dural datorit unui conflict disco-radiculo-dural, care poate prezenta dou
forme
sub aspectul durerii:
a. cu durere spontan dural- determinat de presiunea unei hernii discale asupra durei
mater.
b. cu durere dural provocat- prin anumite manevre.
C. Sindromul neurologic, se realizeaz prin compresiunea pe elementele neurale n
canalul
rahidian sau n gaura de conjugare (tulburri de sensibilitate).
D. Sindromul ligamentar:
a. algii ligamentare acute;
b. algii ligamentare cronice.
E. Sindromul psihic nsoeste orice durere si mai ales cronic, putnd determina
psihizarea
afeciunii.
F. Lumbago acut capsulo-ligamentar. Se caracterizeaz prin dureri de tip mecanic care se
amelioreaz n repaus si se accentueaz la mobilizare. Celelalte caracteristici ale durerii
corespund
complexului dureros simptomatic comun.
G. Sindromul sacroiliac si/sau piramidal.
H. Prolapsul disacal postero-central acut / subacut (lumbago acut sau subacut discogen);
discopatia
lombar stadiu II.
I.Sindroame de origine fascial (sindroamele miofasciale). Sunt legate de o patologie
degenerativ
si se manifest prin miogeloze, zone dureroase cu sediul n straturi diferite: tegument,
fascii, aponevroze,
ligamente, capsule, periost, muschi. Aceste zone pot fi asimptomatice sau simptomatice,
latente, sau
active, ca induraii circumscrise din musculatura dorsal inferioar lombar, ptratul
lombar, fesierii,
tensorul fasciei lata, tricepsul.
a. Stenoza de canal vertebral. Se poate manifesta sub forme latente, fruste sau severe,
acestea fiind
de domeniul chirurgical.
b. Sindromul de tunel neural. Sindrom nrudit cu sindromul de tunel carpian. Este datorat
unei
osteofitoze posterioare sau postero-laterale n gaura intervertebral.