MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII STIINTIFICE

UNIVERSITATEA NATIONALA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

FACULTATEA DE KINETOTERAPIE

LUCRARE DE DISERTATIE

Coordonator științific
Conf. Univ. Dr Carmen Liliana Gherghel

Absolvent
Voicu Raluca

BUCURESTI
2015
MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII STIINTIFICE
 UNIVERSITATEA NATIONALA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

FACULTATEA DE KINETOTERAPIE

IMPLICAȚIILE KINETOTERAPIEI ÎN REEDUCAREA

ECHILIBRULUI SI A COORDONARII IN
HEMIPLEGIA DREAPTA

Coordonator științific
Conf. Univ. Dr Carmen Liliana Gherghel

Absolvent
Voicu Raluca

BUCURESTI
2015
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA
CERCETĂRII
 1.1. Actualitatea temei.
1.2. Motivarea alegerii temei.

CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A

PROBLEMEI STUDIATE
2.1 Prezentarea hemiplegiei drepte
2.1.1 Clasificarea hemiplegiei drepte
2.1.2 Cauzele hemiplegiei drepte
2.2 Evaluarea functională a pacientului cu hemiplegie dreapta
2.3 Tratamentul complex a pacientului cu hemiplegie dreapta
CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA
CERCETĂRII
3.1. Obiectivele, sarcinile şi etapele cercetării
3.2. Ipotezele cercetării
3.3. Subiecţii şi condiţiile de desfăşurare a cercetării
3.4. Metodele de cercetare folosite
3.4.1. Metoda documentării teoretice
3.4.2. Metoda observaţiei
3.4.3. Metoda experimentului
3.4.4. Metoda măsurării şi evaluării
3.4.5. Metoda înregistrării
3.4.6. Metoda grafică
3.5. Desfăşurarea cercetării

CAPITOLUL 4. REZULTATELE CERCETĂRII ŞI

INTERPRETAREA LOR
4.1. Prezentarea şi analiza datelor
4.2. Interpretarea rezultatelor
CAPITOLUL 5. CONCLUZII
Bibliografie

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA

CERCETĂRII
1.1. Actualitatea temei
 Omul acestui sfîrşit de secol, solicitat tot mai mult de viteza circulaţiei
informaţiilor, de impactul exploziilor informaţionale, de creativitate în
sarcinile profesionale, supus ritmului trepidant al vieţii, este determinat să
trăiască în permanenţă într-o stare de tensiune deosebita, de agresiune fizică
şi psihică, fapt ce determină modificări morbide în organismul acestuia,
dintre care locul primordial îl ocupă hipertensiunea arterială, cea mai
frecventă cauză a accidentelor cerebrale.
Oamenii sunt obisnuiţi să privească boala drept o alterare a stării de
sănătate, care cu anumite mijloace terapeutice şi în anumite cazuri poate fi
înlaturată. Un progres extrem de fructuos îl constituie luarea în considerare a
conceptului de profilaxie, potrivit căruia există o serie de măsuri, procedee,
chiar medicamente, care se folosesc pentru a preveni instalarea starii de boala.
(Marinela Pantea & Vladimir Potop.2002)
În ultimul timp tot mai mulţi oameni, şi oameni tineri, cad victime
leziunilor cerebrale, aserţiune susţinută de statisticile medicale ale ultimilor
ani, din care se desprinde concluzia că numărul celor cu accidente cerebrale a
crescut.(Elena Cîrstea,1984,Introducere).
Există însă o serie de boli,care produc leziuni selective în
organism,leziuni ce persistă şi dupa ce procesul respectiv a încetat. Aceste
distrucţii persistente numite sechele nu mai sunt boli propriu-zise, ci defecte
care nu mai pot fi înlaturate. (Elena Cîrstea,1984,Prefața).
Majoritatea bolilor neurologice centrale și periferice lasă, pentru o
perioadă lungă de timp sau definitiv, sechele disfunctionale de gravitate
variabilă, mergând până la handicapuri indelebile. Deși infirmitățile determinate
de leziuni neurologice sunt relativ monotone (afectarea motricității, a
sensibilității, a vorbirii, a coordonării) incapacitățile și handicapurile bolnavului
neurologic pot fi complexe și grave cum ar fi incapacitatea de locomoție, de
autoîngrijire, de comunicare, de abilitate, de comportament sau handicapul de
independență fizică, ocupațional, de integrare socială, economic.
(T.Sbenghe,1996,pag.130)
Printre aceste boli sunt incluse bolile vasculare cerebrale.
Bolile vasculare cerebrale, afecțiuni ce se manifestă în general, în a doua
jumatate a vieții, dar a căror instalare lentă și ascunsă începe înca de la o varstă
cu mult mai tânară(30-40 de ani) constituie prin amploarea pe care o au în
prezent, atât la noi în tară cât și în tările dezvoltate economic, una din cele mai
importante probleme de sanătate, cu majore implicații sociale. Cateva cifre
atestă aceasta aserțiune. Accidentele vasculare cerebrale constituie o a treia
cauză de deces fiind depașite doar de bolile cardiace și neoplasme.(Ioan
Cinca,1982,pag.21)
 Accidentul vascular cerebral constituie cea mai frecventă cauză a
hemiplegiei şi în cele mai multe dintre cazuri ea este determinată de
hipertensiunea arterială, dar hemiplegia poate apare şi ca rezultat al unei
tumori cerebrale sau al unui traumatism.(Elena Cîrstea,1984,Introducere).
Reeducarea adultilor hemiplegici a devenit o importanta problema
medicala și socială. Odată cu apariţia hemiplegiei, pacientul devine o
persoana cu dizabilitate îşi pierde autonomia datorită imposibilităţii efectuării
mişcărilor uzuale, fiind astfel scos atît din circuitul productiv cît şi din cel
social, fapt ce are influenţă nefasta şi asupra psihicului acestuia.
Kinetoterapia (terapia prin mişcare) constituie tratamentul de bază în
recuperarea handicapaţilor fizici şi deci şi a hemiplegicilor, în timp ce
tratamentul medicamentos al infirmităţii este doar un adjuvant folosit pentru
reducerea durerilor sau spasticităţii. În ,,Dicționarul Limbii Române,, în
dreptul cuvântului ,,recuperare,, se dă explicația: ,,a dobândi din nou, a
recâștiga. Prin reeducarea în cazul de față se înțelege corectarea
deprinderilor motorii ce se execută incorect datorita leziunilor suferite.
(Elena Cîrstea,1984,Introducere).
1.2 Motivarea alegerii temei
Unul dintre motivele alegerii acestei teme este cresterea numarului de
boli cardiovasculare atat pe glob cat si in Romania. Aceste boli cardiovasculare
(hipertensiunea arteriala si ateroscleroza) determină un numar la fel de crescut
de accidente vasculare cerebrale, stiind ca accidentul vascular cerebral este
principala cauza a instalarii hemiplegiei.
Un alt motiv pentru alegerea acestei teme il reprezinta decesul bunicii
mele, deces cauzat de un accident vascular cerebral, urmat de instalarea unei
hemiplegii drepte. Pe data de 7 decembrie 2009 bunica mea a suferit un accident
vascular ischemic, datorat in principal unei hipertensiuni arteriale gradul III
(principala cauza in producerea accidentelor vasculare cerebrale) plus alte boli
asociate: obezitate gradul III, gonartroza, diabet, varice). In urma accidentului
vascular cerebral a ramas imobilizata la pat pe o perioada de 2 luni. Dupa 2 luni
de imobilizare, a avut loc decesul.
Aceasta experienta traita alaturi de ea, m-a motivat in alegerea temei,
precum și un numar mare de persoane afecatate de accidente vasculare
cerebrale cu care am intrat în contact atat in diferite stagii efectuate în timpul
facultații cat și în perioada în care bunica a fost internata in spital.

CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A

PROBLEMEI STUDIATE
2.1 Prezentarea hemiplegiei drepte
 Caracteristic hemiplegiei este pierderea motilității voluntare cu alterarea
tonusului motor pe o parte a corpului. Cauza este o leziune unilaterală
neurologică a căilor corticospinale(piramidală) la nivelul creierului sau în
segmentul superior medular(rar) leziunea având la bază o etiologie vasculară
(de obicei) una traumatică sau o etiologie tumorală.

Etiologia vasculară a hemiplegiilor reprezintă o problemă medico-socială

deosebit de importantă atât prin frecvență cât și prin gravitate. Etiologia
vasculară se exprimă prin hemoragia cerebrală(10% din cazuri) și prin ischemo-
infarctizare cerebrală(80%) produsă prin ateroscleroză cerebrală cu
tromboză(82%) sau prin embolie(8%). Cea mai frecventă etiologie întâlnită în
practica medicală recuperatorie(peste 75% din cazuri) este hemiplegia prin
proces aterosclerotic-trombotic.
Debutul hemiplegiei este de obicei brusc, cu sau fără comă, paralizia fiind
la început flască. Flacciditatea este cu atât mai importantă, cu cât leziunea este
mai întinsă și atacul a fost mai brutal. Prezenţa paraliziei flasce o constatăm prin
lipsa totală a tonusului muscular ceea ce permite executarea unor mişcări pasive
fără nici un fel de opozitie. Din fericire, deoarece o paralizie flască pune
probleme grave funcţional şi de recuperare, în următoarele ore-zile-saptămâni
începe virajul spre spasticitate. Tonusul muscular creste determinând rezistență
crescută la mișcarea pasivă executată rapid precum și posturi caracteristice
spasticității. Aceste posturi sunt:
-pentru membrul superior: braț în adducție și rotație internă, antebraț în
semiflexie și pronație, mâna în semiflexie, degetele flectate, police în adducție.
-pentru membrul inferior: extensia genunchiului, flexie plantară (picior echin)
picior supinat și în varus.
Se pot dezvolta cu ușurință contracturi, retracturi în musculatura care are
prin postură capetele musculare apropiate. Astfel o poziție de flexie a gambei va
conduce la contractura flexorilor greu reductibilă mai apoi.
Spasticitatea piramidală determină un mers caracteristic, cosit, piciorul
executând o circumductie pe sol deoarece bolnavul nu-l poate ridica, reușind
doar să înalțe puțin bazinul pentru a executa circumducția piciorului în mers.
După atacul cerebral există pentru supraviețuitori două maniere de evoluție:
vindecarea completă(care nu intră în preocupările asistenței recuperatorii) și
instalarea deficitului neurologic prin leziune neurologica persistentă(ceea ce
anglo-saxonii denumesc ,,completed stroke,,.
O condiție de bază este începerea recuperării funcționale cât mai precoce,
adică imediat ce există dovada clinică a stopării procesului de infarctizare
(oprirea progresiei deficitului neurologic) care în majoritate cazurilor se
produce la 12-24 ore de la atacul acut. Această stopare trebuie să fie evidentă 48
de ore. Doar pentru hemoragiile cerebrale inceperea recuperării trebuie amânată
2-3 saptămâni până când pericolul unor repetări ale sângerarilor este considerat
depășit.
Există hemiplegici ce obțin rezultate deosebit de bune prin recuperarea
după cum alții nu obțin decât rezultate mediocre. Ar putea fi sesizate statistic o
serie de condiții care sunt frecvent asociate cazurilor cu răspuns nesatisfăcător
in asistența recuperatorie. Aceste condiții, care pot fi asociate ca factori
predictivi sunt: leziuni bilaterale cerebrale, existența fenomenelor psihice,
incontinență de urină sau fecale prelungite peste 3-4 saptămâni, paralizie flască
prelungită peste 2 luni, disfazie severă, stare depresivă, boli asociate severe,
durata lungă de la accident până la începerea recuperării.
(T.Sbenghe,1996,pag.131-133,135-137)
2.2.1 Clasificarea hemiplegiei drepte
O hemiplegie instalată brusc poate evolua în doua stadii:
a) Stadiul de hemiplegie dreapta flască

b) Stadiul de hemiplegie dreapta spastică

a) Stadiul de hemiplegie dreapta flască

Se caracterizează prin scaderea tonusului muscular şi scăderea sau

abolirea reflexelor osteotendinoase. Durata perioadei de flacciditate este
variabila, de la cateva ore la câteva zile sau saptamani. Deficitul motor al
membrelor este total sau în orice caz important. Tonusul muscular este scazut.
Reflexul cutanat plantar se face în extensie. Înţeparea tegumentelor piciorului
produce un reflex de triplă flexie. În perioada de recuperare, motilitatea
voluntara revine mai întâi în grupele musculare care efectuează mişcari cu
caracter predominant automat, involuntar, sinergic. De aceea se recuperează în
primul rând musculatura proximală şi apoi cea distală. La membrul inferior se
recuperează în primul rand musculatura extensoare (extensorii gambei pe
coapsa şi ai piciorului pe gamba). La membrul superior flexorii revin înaintea
extensorilor. (C.Arseni, 1980, pag.314-318)

b) Stadiul de hemiplegie dreapta spastică

Se poate instala de la început mai ales în leziunile piramidale cu

constituire lenta. În leziunile cerebrale instalate brusc, hemiplegia spastică este
precedată de o faza de flacciditate. Primul semn al trecerii spre spasticitate este
reprezentată de exagerarea reflexelor osteotendinoase, hipertonia musculara
instalându-se mai târziu. Durata perioadei de flacciditate este cu atât mai mare
cu cât leziunea cerebrala este mai masiva şi cu cât instalarea s-a făcut mai brusc.
Reflexele osteotendinoase sunt exagerate, acest fenomen precedând
apariţia hipertoniei. La membrul superior se constată semnele lui Hoffman,
Tromner şi reflexul flexorilor. La membrul inferior semnul Babinski este cel
mai valoros indicator.
Caracteristicile pentru sindromul neuronului motor central sunt sinergiile
sau sincineziile. La membrul superior se produce o sinergie de flexie (ridicarea
umărului, abductia bratului, flexia braţului, pronatie, flexia degetelor) şi o
sinergie de extensie(adductia braţului, extensia braţului, pronaţie şi extensie sau
flexie a degetelor). În momentul în care vrea sa imprime unui singur segment o
mişcare izolată, pacientul nu reuşeşte deoarce se declanseaza întreaga sinergie
în care se încadreaza mişcarea intenţionată. Toate mişcarile fine ale degetelor au
dispărut.

Fig.nr 6 Fig.nr.7
Sinergie de extensie a membrului superior executata voluntar (fig.nr.6),
executată fără facilitare(Fig.nr.7). (Roland Sultana,1994,pag.6).

Fig.nr 8 Fig.nr.9 Fig.nr.10 Fig.nr.11

Sinergie de flexie a membrului superior(fig.nr.8), cu amplitudine
completa din abductie si flexie din cot, dar fara rotatie externa si
supinatie(Fig.nr.9) cu amplitudine incompleta fara nici un ajutor(Fig.nr.10),
executata fara abductie, rotatie externa și supinatie dar cu retropulsia
umarului(Fig.nr.11).( Roland Sultana,1994,pag.6-7)
 Fig.nr.12 Fig.nr.13
Sinergie de extensie a membrului inferior(Fig.nr.12), cu abductie si rotatie
interna(Fig.nr.14).(Roland Sultana,1994.pag.8-9)

Fig.nr.14
Sinergie de flexie realizata voluntar(Fig.nr.14).(Roland
Sultana,1994,pag.8)
În general, în hemiplegie, la membrul superior paralizia predomină asupra
extensorilor şi supinatorilor, iar la membrul inferior asupra flexorilor coapsei,
flexorilor genunchiului şi flexorilor dorsali ai piciorului. (C.Arseni, 1980,
pag.314-318)
2.2.2 Cauzele hemiplegiei drepte
Un criteriu care conduce la un diagnoctic corect al hemiplegiei, dupa cel
de sediu, este cauza leziunii, ambele însă trebuind a fi corelate la vârstă,
prezenţa sau nu a unor boli cardio-vasculare sau alte localizări organice, precum
şi psihicul bolnavului. Hemiplegiile cele mai frecvente sunt de origine
vasculară, fie legate de o hemoragie difuză sau hematom, fie de o ischemie bine
sistematizată, interesând cu predilecţie arterele cerebrale anterioare sau mijlocii
mai rar teritoriu vertebro-bazilar.
Hemiplegiile postraumatice sunt frecvente în practica medicala, putând
releva numeroase mecanisme, printre care şi hematomul, cele mai frecvente
fiind contuzile cerebrale difuze, care determina, aproape în toate cazurile alături
de deficitul motor aferent hemiplegiei si tulburări de intelect şi comportament
ce întunecă prognosticul.
a) Hemiplegiile prin accidente vasculare cerebrale

-Hemiplegiile prin accident vascular cerebral ischemic

 Descrise şi clasificate pe criterii lezionale topografice încă din 1927, de
către Foix si Levz, astazi diagnosticul lor este adus aproape la perfectiune
datorita mijloacelor moderne investigaţie invazivă, permiţând în consecinţă, şi
adoptarea celor mai adecvate atitudini terapeutice. După modul de producere a
sindromului ocluziv a carui consecinţă este infarctul cerebral se discută doua
mecanisme: tromboza şi embolia.
Trombozele vasculare sunt mai frecvente la persoanele în vârstă, după 60
de ani, cu incidenţă mai ridicată la barbati si la nivelul arterei carotide interne
(1/2 din cazuri). Debutul este, de obicei, precedat de tulburari pasagere ale
circulaţiei cerebrale, denumite atacuri ischemice tranzitorii, caracterizate prin
simptome de focare instabile, precedând cu putin timp instalarea infarctului
cerebral. Consolidarea definitiva a atacului ischemic are loc, de regula, in partea
a doua nopţii când factorii trombolici sunt într-o concentraţie serică mai redusă.
Embolia cerebrala. Localizarea sa la nivelul arterelor intercranieni este o
consecinta a bolilor emboligene, un rol important în această direcție avându-l și
fragmentele plăcilor ateromatoase, grăsimile intrate accidental în circulația
cerebrală sau aerul. Debutul este, în general, brusc și la vârstele mai tinere cele
mai frecvente cu antecedente cardiace,în timpul zilei,dupa un efort fizic intens.

Fig.nr.15 Fig.nr.16
Ischemia cerebrală(Fig.nr.15,16)adaptat după(http://www.esanatos.com)
-Hemiplegiile prin hemoragie cerebrala
Hemoragia cerebrala difuză este caracteristică vârstelor între 45 si 60 de
ani, are o incidență aproximativ egală la femei și bărbați. Tipic pentru
hemoragie este dezvoltarea bruscă a tabloului clinic la vreme de după-amiaza
sau seară, sub incidență unor stări emoționale sau oboseală marcată.
Hemoragiile de trunchi cerebral sunt dintre cele mai grave, iar dacă în zonele în
care au loc aceste se întalnesc si centri ai functiilor vitale nu sunt compatibile cu
viața.
Infarctul hemoragic. Se prezintă ca o etiologie mai restrânsă, din care
hipertensiunea arteriala este cauza cea mai frecventă, asociată cu ateroscleroza
cerebrală, mai ales către vârsta a treia. Manifestarile clinice sunt similare cu
acelea ale infarctului sau hemoragiei cerebrale, apariția revarsatului sanguin
constituie un factor de agravare atât evolutiv cât și prognostic recuperator.
(Tiberiu Vlad și Liviu Pendefunda,1992,pag.17-22)
2.3 Evaluarea functională a pacientului cu hemiplegie dreapta
2.3.1Aprecierea stării fizice generale
Este rezultatul examenului general pe aparate al bolnavului: starea
cordului, tensiunea arteriala, vasele periferice, plămânul, tubul digestiv, ca și
aprecierea stării de troficitate a țesuturilor (mucoase, tegumente, mușchi, oase).
În funcție de acest raport bolnavul va fi încadrat într-una din următoarele
categorii:
a) Nu prezintă aspecte patologice ale condiției fizice corespunzătoare vârstei;

b) Prezintă minore afecțiuni asociate care nu necesită decât un control medical

periodic fără tratament susținut;
c) Prezintă boli asociate care necesită tratamente și supraveghere în conditii doar
de ambulator-domiciliu;
d) Prezintă boli severe care trebuie spitalizate.

2.3.2 Starea membrelor afectate și recuperarea lor

Reprezintă în fond concluzia examenului neurologic sechela caracteristică

a accidentului vascular cerebral către care se va îndrepta mai ales asistența de
recuperare. Este bine cunoscut faptul că, în gândirea tuturor, noțiunea de
accident vascular cerebral(AVC) este imediat asociată cu paralizie sau
slăbiciune musculară. Aprecierea paraliziei a scăderii forței musculare la nivelul
membrelor afectate nu este problema simplă deoarece deficitul motor este
rezultatul unui complex de elemente fiziopatologice create de leziunea centrală
neurologică.
a) Spasticitatea

După o scurtă durată de flacciditate (de obicei sub o săptămână) se

instalează spasticitatea care poate avea intensități variabile și deci și influență
diferită asupra capacității funcționale a hemiplegicului. Un anumit grad de
spasticitate intensă poate face mersul imposibil, iar membrul superior complet
nefuncțional.
În principal gradul spasticității ține de localizarea și extensia leziunii
neurologice, dar există o serie de condiții extra-lezionale care influențează
gradul de spasticitate:
-Poziția corpului. În ortostatism spasticitatea membrului superior se
accentuează. Din poziția culcat bolanvul poate mobiliza mai bine membrul
brahial pe toată amplitudinea de miscare.
-Orice stimuli nociceptivi sau dezagreabili pot mări spasticitatea (frigul, stări
emoționale, stress-ul)
-Excitațiile pornite din teritoriul membrelor afectate pot crește spasticitatea.
b) Dispraxia

Dispraxia este o perturbare a mișcării voluntare în care pacientul nu poate

iniția o mișcare sau o activitate pe care dorește deși dispune de forța adecvată,
de sensibilitate bună, de coordonare și întelegere în limite normale. Dispraxia
devine o cauză importantă de handicap, motiv pentru care trebuie să i se dea
toată atenția în cadrul asistenței de recuperare.
c) Incoordonarea
Absența coordonării mișcărilor este aproape regulată la hemiplegici.
Incoordonarea se datorează spasticității sau(și) afectării cerebelului sau tractelor
cerebeloase bolnavul devenind ataxic. Incoordonarea afectează mobilitatea
controlată și abilitatea care însă pot fi recâștigate, cel puțin parțial, printr-o
foarte îndelungată perseverență prin exerciții specifice de coordonare.
d) Tulburările de sensibilitate

Aproximativ 10-15% dintre pacienții care au suferit un AVC prezintă și

tulburări de sensibilitate. Cele mai complete deficite senzitive le dau leziunile
de trunchi cerebral în timp ce leziunile capsulare sau corticale afectează în
special sensibilitatea distală a membrelor, cele capsulare fiind mai severe. Cel
mai frecvent, întălnim la hemiplegici pierderea sensibilității superficiale (tactile
și termice) și mai rar cea proprioceptivă.
e) Tulburările de comunicație
Peste 50% din bolnavii hemiplegici prezintă într-un grad mai mare sau
mai mic astfel de tulburări. Afazia, tulburare a comunicării la hemiplegic, se
definește ca deficitul limbajului verbal prin leziune cerebrală, afectând toate
componentele limbajului precum înțelegerea vorbitului celor din jur, vorbirea
proprie, cititul, scrisul, calculul aritmetic. Aproximativ 15% din afazii (cele
globale) practic nu au șanse de revenire.(T.Sbenghe,1996,pag 138-144,155-156)
2.3.3 Noțiuni de bilanț

a)Bilanț motor
*Bilanț motor analitic
 Într-o hemiplegie testingul muscular nu include niciodată mușchii gâtului,
spinalii,diafragmul și mușchii intercostali respiratori, deoarece aceștia sunt
întotdeauna exceptați de la paralizie. Testingul muscular:
-o: absența contracției musculare(0%)
-1: contracție musculară fibrilară, fără deplasarea segmentelor(10%)
-2: contracție musculară cu deplasare de segmente, dar fără a învinge
gravitația(25%)
-3: contracție musculară ce poate învinge gravitația sau o rezistență ușoară
impusă de examinator(50%)
-4: contracție musculară ce poate învinge rezistențe mari, dar rămâne sub
valoare normală(75%)
-5: contracție musculară de forța normală(100%)
Testingul muscular trebuie să asigure tegumentelor totdeauna aceeași
poziție pentru a putea evita erorile.
*Bilanț motor global
Bilantului motor global îi sunt atribuite mișcări complexe, în care se înscrie
participarea simultană a mai multor mușchi sau grupe musculare. Bilanț
funcțional global:
-0: absența mișcării;
-1: mișcare slabă ce ilustrează numai intenția;
-2: mișcarea se realizează numai parțial;
-3: mișcarea este realizată în toată amplitudinea, dar cu dificultate;
-4: mișcarea se realizează cu ușurință, dar cu forță și viteză de execuție mai
scăzute decât partea sanatoasă;
-5: mișcarea normală.
Teste globale:

Membrul superior: ducerea mâinii la gură, la clavicula de aceeași parte,

sau la genunchiul opus; abducția brațului sub orizontală și peste orizontală;
ducerea mâinii la spate; pronația și supinația antebrațului; închiderea și
deschiderea completă a mâinii; apucarea și lăsarea unui obiect din mână.
Membrul inferior: menținerea poziției de stând cu și fără sprijin; flexia și
extensia coapsei și gambei; analiza mersului, în care se notează sprijinul plantar,
cadența și lungimea pasului; așezarea și ridicarea de pe scaun. (Tiberiu Vlad &
Liviu Pendefunda,1992,pag.36-39)
b)Bilanț senzitiv
*Teste pentru simțul poziției și aprecierea mișcării
Pacientul fiind în decubit dorsal, kinetoterapeutul îi deplasează membrul
superior afectat în toate direcțiile și oprește mișcarea în diverse poziții; membrul
superior este mobilizat întins, apoi se adaugă mișcări ale cotului, pumnului,
degetelor, pentru a realiza o mare varietate de mișcări pasive. Pacientul trebuie
să observe mișcarea pentru a compara ceea ce el poate cu ceea ce
kinetoterapeutul execută. Apoi, pacientul se leaga la ochii, și în timpul
mobilizării el trebuie să spună ce simte, în general, pacientul apreciează mai
bine miscările umărului decât ale cotului și ale mâinii.
*Teste pentru localizarea apăsării și atingerii usoare
Pacientul apreciează mai bine apăsarea cu degetul pe suprafața unuia
dintre membrele afectate decât o atingere ușoară. Localizarea atingerii poate fi
evaluată cerându-i pacientului să-și pună un deget pe membrul sănătos, în zona
corespunzătoare locului atins de pe membrul afectat.
*Teste pentru stereognozie
O persoană normală manevrează un obiect care i-a fost dat și îl recunoaște, cu
ochii legați. Chiar dacă pacientul nu îl recunoaște, el poate spune dacă este tare
sau moale, lung sau scurt, neted sau aspru.(B.Bobath,pag.25,tradus si adaptat
lect.univ.Mîrza Doina)
2.3.4 Fișă de bilanț kinetoterapeutic în hemiplegie

Numele și prenumele:
Vârsta:
Diagnostic kinetoterapeutic:
Sex:
Examenul motricității voluntare la nivelul membrului superior
(0=nul;1=minim;2=parțial;3=bun;4=foarte bun(coordonare și viteză);5=normal.
Data examinării:
Sinergie de flexie
Sinergie de extensie
 Inchiderea globală a pumnului
Extensie cot + extensie pumn
Mâna la L5
Pronații-supinații/cot flectat
Flexie umăr 90 grade/cot extins
Priză sub-termino laterală(ținerea
unui tichet
Relaxarea acestei prize
Extensia degetelor
Priză sub-terminală(ținerea unui
creion
Flexie-extensie pumn/mână închisă
Ridicarea membrului superior la
zenit/cot extins
Pronații-supinații/cot extins,umăr la
90 de grade abducție
Circumducția pumnului
Priză termino-terminală(ținerea
unui ac
Aruncarea unui obiect
Prinderea unui obiect
Total/90

Examenul motricității voluntare la nivelul membrului inferior

(0=nul;1=minim;2=parțial;3=bun;4=foarte bun(coordonare și viteză);5=normal.
Data examinării:
Sinergie de flexie
Sinergie de extensie(sprijin
unipodal fără recurvatum
Flexie șold+extensie genunchi
șezând:flexie genunchi>90
șezând:flexie dorsală a piciorului
izolată
Ortostatism:flexie dorsală a
piciorului izolată
Ortostatism:flexie
genunchi+extensie șold
Ortostatism:unipodal cu echilibru
fără sprijin și fără ajutor
Ortostatism unipodal prelungit(10
s=3 pct)
Șezând:rotații ale genunchiului
izolate.
Total/50
(Manole Vasile și Manole Lăcrămioara,2009,pag.169-170)
2.3 Tratamentul complex a pacientului cu hemiplegie dreapta
Asistența de recuperare a acordat dintotdeauna principala atenție
sechelelor bolilor neurologice, iar ăn cadrul acestora hemiplegia s-a plasat pe
primul loc, atât datorită frecvenței, cât și rezultatelor deosebit de bune ce se pot
obține prin reeducarea funcțională.
Deși hemiplegia pare să contureze un tablou clinic cu deficite similare la
majoritatea bolnavilor, programele kinetice ce-i sunt destinate nu pot fi
șablonate, datorită marii variabilități a stadiului lezional, etiologiei lezionale,
stării medicale generale, vârstei, condițiilor familiale și bineînțeles modului de
asociere a factorilor care determină sau influențează pierderea controlului
motor.
După B. Bobath, acești factori sunt în numar de patru:
1)Tulburările senzitive (superficiale și profunde);
2)Spasticitatea;
3)Tulburările mecanismelor reflexe posturale;
4)Pierderea schemelor mișcărilor selective.
În cazul unui hemiplegic nu poate fi alcătuit nici un program de
recuperare fără o evaluare complexă în care intră:
-Aprecierea funcțiilor vitale: respirația, deglutiția, masticația, controlul
defecației și al vezicii urinare.
-Aprecierea activității mintale și a capacității de comunicare (verbală, scrisă)
-Aprecierea sensibilității extereoceptive și proprioceptive, a perceperii imaginii
corpului;
-Aprecierea abilității motorii (reflexe și reacții reflexe, tonus muscular,
coordonare pe partea afectată, abilitatea mișcării trunchiului și a părții afectate);
-Aprecierea controlului motor în diverse situații posturale (mobilitate,
stabilitate, mobilitate controlată, abilitate);
-Aprecierea activităților zilnice (ADL=activities of daily living)
-Aprecierea amplitudinii mișcărilor articulare;
-Aprecierea integrării familiale, sociale, ocupaționale a pacientului.
Pe baza evaluării funcționale se apreciează că acești pacienți pot fi
încadrați în trei stadii: inițial, mediu(de specialitate) și avansat(de refacere).
Există o serie de principii generale care trebuie să stea la baza alcătuiri și
executării programului de recuperare a hemiplegicului:
-problema hemiplegicului nu este pierderea forței musculare, ci a incapacității
unei comenzi normale a impulsului nervos;
-hemiplegicul își formează scheme anormale și stereotipe de mișcare;
-Pentru a reface schemele normale de mișcare trebuie întâi suprimate cele
patologice, apoi introduse cele noi;
-Este suficientă pentru reeducarea spasticității membrelor doar abordarea în
schema așa-ziselor ,,puncte cheie de control,, adică ceafa, coloana, umărul,
șoldul.
2.3.1 Stadiul inițial

Începe din momentul accidentului vascular și durează cîteva zile sau chiar
câteva săptămâni. Se caracterizează prin:
-Hipotonie musculară, flacciditate, urmate de debutul hipotoniei;
-Reflexe tonice și spinale dominante, controlul trunchiului și centurilor fiind
scăzut, așa că sunt dificil de menținut și schimbat diversele posturi;
-Abolirea controlului voluntar pe partea afectată, existând însă dificultăți de
utilizare și a părții sănătoase;
-Funcțiile vitale pot fi afectate;
-Pierderea ,,conștienței,, asupra părții afectate, asupra existenței membrelor
respective.
Obiectivele kinetoterapiei în acestui stadiu ințial sunt următoarele:
-Ameliorarea funcțiilor vitale (respirație, deglutiție, alimentație)
-creșterea conștientizării schemei corporale,
-ameliorarea controlului asupra trunchiului și centurilor;
-ameliorarea abilităților funcționale;
a) Postura în pat, în perioada de hipotonie, este decubit dorsal, care antrenează
o spasticitate maximă: capul întors spre partea sănătoasă, brațele pe câte o pernă
întinse pe lângă corp, în mână cu un obiect dur pentru a ține deschisă mâna.
Această poziție se alternează cu decubit lateral pe partea sănătoasă, cu o ușoara
flexie a membrului inferior afectat, în timp ce umărul și brațul membrului
superior afectat sunt proiectate înainte și cotul întins. Din când în când se trece
bolnavul pe partea afectată. Trebuie evitate posturile care ar putea duce la:
blocarea și căderea umărului, flexia cotului, pumnului, degetelor, pronație cu
deviație ulnară a mîinii, adducția policelui și degetelor.

Fig.17 Fig.18
Poziția patului în cameră și a hemiplegicului în pat în raport cu
camera(Fig.17), pozițiile principale pe care le poate lua hemiplegicul în
pat(Fig.18)
b) Mobilizările pasive în faza de hipotonie sunt indicate pentru menținerea
senzației kinestezice, căci mobilitatea articulară nu este limitată. Mobilizările se
vor face cu blândețe și întotdeauna prin mișcare globală.
c) Exercițiile terapeutice în stadiul inițial al hemiplegiei au ca structura și
indicații urmatoarele:
-Posturile de start vor avea o baza de susținere cât mai largă, iar centrul de
greutate al corpului va fi cât mai coborât. Posturile: decubit lateral (controlul
trunchiului și al centurilor), decubit dorsal (scheme bilaterale pentru trunchi și
extremități), în șezând (controlul trunchiului și al extremităților).
-Tehnicile: tipurile de contracție urmăresc învățarea schemelor de mișcare
pentru nivelurile de mobilitate și stabilitate din cadrul controlului motor.
-Elemente de facilitare: comenzile verbale, contactele manuale (pe zone cu
sensibilitate prezentă) gheața, vibrația, periajul.
1) Controlul trunchiului

Tehnica de ,,inițiere ritmică,, este prima utilizată: decubit lateral pe partea

sănătoasă, membrul superior de-a lungul trunchiului, membrul inferior flectat
din genunchi cu gamba pe o pernă. Kinetoterapeutul cu priza pe umăr și pe
antebraț-pumn rotează ventral, apoi spre dorsal jumătatea superioară a
trunchiului, capul pe o pernă urmând aceleași mișcări.
Din decubit dorsal poate fi lucrată jumătatea inferioară a trunchiului și
membrul inferior: membrul superior pe pat, genunchii flectați la 90; picioarele
trebuie să aibă sprijin și să nu alunece, membrul superior afectat va fi în rotație
externă, brațul ușor abdus, antebrțul supinat, mîna întinsă. Kinetoterapeutul face
priză pe ambii genunchi, rotîndu-i impreună cu bazinul sau fără bazin, într-o
parte și alta.
2) Controlul extremității superioare
Din decubit dorsal tehnica de ,,despicare,, (,,chop,,): pacientul apucă
treimea inferioară a antebrațului paralizat, kinetoterapeutul ia priză pe capul și
pumnul pacientului, se execută inițieri ritmice, pornindu-se din poziția cu
brațele ridicate pe lângă cap pe partea sănătoasă se duc membrele superioare
oblic în jos spre partea bolnavă capul flectându-se spre această parte.
Inversul acestui exercițiul este ,,ridicarea,, lifting-ul, care pornește de la
punctul terminus al despicatului spre poziția de start a acestuia. Se mai
utilizează tehnicile inversarea lentă si inversarea lentă cu opoziție. Din decubit
lateral(pe partea sănătoasă se ridică membrul superior în rotație externă,
sprijinind mîna de capul patului(Fig.19). Aceeași mișcare de flexie cu rotație
externă a brațului, cotul întins, mîna și degetele întinse, policele abdus.
 Fig.19 Fig.20
Din decubit dorsal, membrul superior va sta pe lângă corp, cu brațul în
rotație externă și cotul întins: se execută pronosupinații, cu abducții de police;
se execută flexii de braț cu opriri la diferite niveluri de traiect; membrul inferior
afectat este flectat (fig.20 a,b)
Așezarea la marginea patului este dificilă: pacientul se va sprijini inițial
pe partea sănătoasă, inclusiv pe membrul superior; treptat se mută greutatea pe
partea afectată având sprijin pe antebraț-mâna de pe pat este deschisă cu
policele abdus, treptat se ajunge la sprijin pe mână cu cotul întins(Fig.21)

Fig.21
Frecvent, din șezând hemiplegicului are dificultăți de a privi în sus: se
exersează extensia spatelui, apoi ridicarea capului cu ajutorul
kinetoterapeutului.

3) Controlul extremității inferioare

Utilizează schemele de facilitare de flexie și extensie ale trunchiului

inferior. Schema flexie trunchi inferior combină asimetric diagonalele de flexie
a membrelor inferioare, la fel și schema extensie trunchi. Ambele scheme se
execută din decubit dorsal.
2.3.2 Stadiu mediu(de spasticitate)

Caracteristicile stadiului mediu sunt:

-Tonusul muscular este crescut, s-a instalat hipertonia, tonusul flexorilor la
membrul superior și cel al extensorilor la membrul inferior este crescut;
-Rezistența spastică face ca mișcarea fiecărei articulații sa fie dificilă, inițierea
mișcării fiind ameliorată, putându-se executa mișcări în posturi mai dificile, dar
controlul mișcării este încă insuficient;
-Reflexele tonice spinale sunt în curs de normalizare, iar cele centrale crescute.
Obiectivele kinetoterapiei în acest stadiu sunt:
-Promovarea activității antagoniștilor prin inhibarea musculaturii spastice
(agoniștilor) și facilitarea mișcărilor antagoniștilor;
Posturile: se continuă cele din decubit dorsal si lateral. Tehnicile utilizate
sunt: initiere ritmică, dar miscarea rapidă trebuie evitată, tehnica relaxare
opunere ,,MARO,, această tehnica ameliorează controlul antagoniștilor, tehnica
inversare lentă cu opunere, stabilitate ritmică.
Elementele de facilitare se aleg pentru a nu mări spasticitatea, cea mai
utilizată fiind căldura.
1) Controlul trunchiului și al extremității inferioare

Din decubit dorsal se execută tehnica ,,MARO,, modificată: pelvisul usor

rotat în față, șoldul flectat, se aplică prizele pe pelvis și coapsă pentru a se
executa izometria contra rotării în fața pelvisului și flexiei coapsei. Daca tonusul
flexorilor este crescut atunci se utilizează inversarea lentă și inversarea lentă cu
opunere.
Din decubit dorsal cu genunchii mult flectati se poate realiza o bună
echlibrare între flexori și extensori, se utilizează izometria alternantă
(kinetoterapeutul cu priză pe genunchi) ca si stabilizarea ritmică. Se
promovează cocontracția din jurul soldului și genunchiului.

2) Controlul extremității superioare

-Se începe programul cu scapula și umărul, urmând apoi cotul și mâna.

-Contracția izometrică a mușchilor antagoniști celor spastici se începe din
poziția scurtată, pentru ca apoi să se execute mișcarea din poziția lungită.
-Rezistența manuală a kinetoterapeutului crește gradat;
-Mișcările inițiale se fac în absența gravitației.
Controlul mobilității extremității superioare:
 Se începe din decubit lateral, cu flexia și adducția umărului combinate cu
bascularea scapulei și extensia cotului. După controlul stabilității se trece la
controlul stabilității:
Din șezând ducerea brațului în fața trunchiului, cu cotul întins, apoi
treptat poziționat în grade crescând gradele de flexie pentru a întinde tricepsul.
Din ortostatism cu sprijin mâinile aşezate pe o masă cu greutatea
trunchiului translatată pe membrul superior se fac mişcări de lateralitate pentru
membrul inferior afectat, contrate de kinetoterapeut.
Din decubit dorsal cu mâna pe frunte de aici se execută extensii de cot şi
se revine (flexie) de remarcat că braţul rămâne tot timpul ridicat.
Din decubit ventral cu sprijin pe antebraţe se flectează gamba, care se
menţine în diverse unghiuri.
Din poziţia în genunchi kinetoterapeutul balansează corpul într-o parte şi
într-alta, mai ales spre partea afectată.
Din șezând membrul superior este ridicat cu cotul întins, cu mâna în
supinație,si menținut la orizontală(Fig.22).
Din ortostatism se incepe pășirea la început pe loc cu analiza flexiei
genunchiului și piciorului, făcându-se apoi pașii necesari se urmărește mersul cu
balansarea brațelor și rotașia bazinului.

Fig.22

2.3.3 Stadiul de refacere(avansat)

-Tonusul muscular se apropie de normal, hipertonia s-a redus, reflexele

nivelurilor superioare sunt refăcute;
-Se mențin dificultăți în abilitate, ca și în viteza de execuție a mișcărilor, se
mențin dificultăți în controlul motor al segmentelor distale.
Obiectivele kinetoterapiei in acest stadiu:
-Ameliorarea controlului motor excentric, ameliorarea vitezei de mișcare,
ameliorarea automatismului mișcărilor.
În acest stadiu hemiplegicul merge relativ bine, dar analiza acestui mers
arată că el se realizează pe o schemă anormală.
1) Procedee specifice pentru trunchi

Accentul se pune pe redobîndirea mișcării de rotație în sens invers a

trunchiului, prin aplicarea tehnicii initierii ritmice si a celei a inversării
antagoniștilor. Se lucrează mai întâi in decubit dorsal apoi din ortostatism
combinându-se schema extremităților superioare de despicare spre partea
paralizată cu schema rotației trunchiului inferior spre partea opusă.
2) Procedee specifice pentru extremitatea superioară

În acest stadiu principalul scop este recâștigarea abilității membrului

superior paralizat. Se aplică o serie de tehnici: stabilizarea ritmica, inversare
lentă oprită, contracții repetate, secvențialitate pentru întărire. Se execută
mișcări în articulațiile distale (închiderea-deschiderea mâinii, abducții-adducții
ale degetelor, extensii-flexii ale piciorului).
Recâștigarea abolității mâinii este mult mai dificilă. În general, mișcările
care solicită flexia și pronația cu deviație ulnară sunt mai ușor de îndeplinit. Un
exercițiu recomandat de Bobath utilizează un prosop făcut sul: de un capăt
apucă bolnavul (sulul trece prin palmă, între police și index) iar de celălalt
kinetoterapeutul, care prin intermediul prosopului mobilizează mâna și membrul
superior în toate direcțiile, pacientul menținând continuu priza.
3) Procedee specifice pentru extremitățile inferioare

Se știe că în timpul mersului este necesar controlul execntric al

ischiogambierilor: pacientul în decubit ventral cu genunchii flectați bilateral se
aplică tehnica inversării agoniștilor. Antrenarea mișcărilor și stabilității
piciorului este un obiectiv care se realizează din poziții fără încărcare,
hemiplegicului îi este greu să execute flexia și eversia piciorului. Pentru început
aceste mișcări se vor executa punînd șoldul și genunchiul în flexie, treptat
aceste articulații se vor extinde.
Recuperarea hemiplegicului nu se limitează doar la ameliorarea
sindromului motor. De mare importanță este reeducarea respiratorie ca și cea
senzitiva periferică.(T. Sbenghe,1987,pag.553-572)

2.3.4 Reeducarea respiratorie

 Se vor executa exerciții de respirație de câteva ori pe zi și vor consta din
respirații profunde, ritmate, cu expir mai prelungit, cu antrenarea abdomenului
(respectiv diafragmului) din posturi variate (decubit dorsal, decubit homo- și
heterolateral.(T. Sbenghe,1996,pag.147)
2.3.5 Reeducarea mersului

Trecerea bolnavului hemiplegic la pozitia ortostatică și apoi la mers,

uneori este deosebit de dificilă. Desigur trecerea se va face treptat trecând
obligatoriu prin pozițiile de șezând în pat, apoi la marginea patului pe care
bolnavul le va menține progresiv, de la 2-3 minute până la 20-30 de minute. Atât
poziția șezândă, cât și cea ortostatică, ridică o problemă de bază, și anume
capacitatea de a realiza un balans normal al corpului. Balansul se face cu și fără
sprijin lateral pe braț(Fig.23). De mare eficiență este încercarea de a deplasa
trunchiul în poziția șezând prin balansul bazinului.(Fig.24)

Fig.23 Fig.24
Din ortostatism în sprijin pe ambele picioare, se balansează greutatea
corpului când pe un picior când pe celălalt. În continuare, se stă în sprijin pe
membrul inferior afectat, iar cel sănătos va desena niște opturi pe pardoseală.
(Fig.25)

Fig.25
Se poate considera ca un mijloc deosebit de reeducare a echilibrului,
balansarea din ortostatism pe o placă specială curbă. La acest exerciițiu este
obligatoriu ca pacientul să fie asistat din aproape.(Fig.26.a,b)
 Fig.26
Pentru un hemiplegic, mersul este considerat principalul obiectiv al
recuperării. Reeducarea mersului rămâne o grea problemă de rezolvat în cazul
unei spasticități crescute. Spasticitatea flexorilor plantari este obstacolul cel mai
greu de trecut necesitând deseori o orteză gleznă-picior. Recuperarea mersului
cuprinde câteva etape:
a) Pacientul învață simetria, echilibrul ortostatic stând intre bare sau într-un
suport stabil;
b) După câștigarea echilibrului, pacientul este antrenat să-și transmită greutatea
corpului pe membrul pelvin;
c) Apoi va realiza alternanța acestui transfer de pe o parte pe alta și va învăța
mișcarea de ,,forare,, (apăsare cu ușoară răsucire) pe sol cu piciorul paretic;
d) Când toate etapele de mai sus sunt realizate, iar șoldul, genunchiul și glezna
se dovedesc stabile, se începe pășitul între bare;
e) Etapa următoare mersul cu ajutorul bastonului cu 4 puncte de sprijin;

f) Se poate trece apoi la mersu cu sprijin într-un baston cu un singur vârf, dar nu
mai înainte ca să fi dispărut diferența de pășire între cele două picioare.
g) După ce mersul pe plat este destul de bine reeducat, se va trece la mersul pe
scară, urcatul și coborâtul scărilor pe principiul general: ,,urcă cu piciorul
sănătos, coboară cu piciorul bolnav,, (T.Sbenghe,1996,pag.145-152)
CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA
CERCETĂRII
3.1. Obiectivele, sarcinile şi etapele cercetării
Obiectivul principal în recuperarea hemiplegiei drepte este câștigarea
dependentei sociale care presupune optimizarea stării de sănătate, obținerea
capacității de autoservire cât și autonomia de deplasare. Pentru a asigura
posibilitatea realizării acestui obiectiv, cercetărea desfășurată și-a propus
următoarele scopuri:
-Estimarea frecvenței hemiplegiilor în raport cu alte afecțiuni neurologice;
-Importanța controalelor medicale ce au drept scop prevenirea instalării
afectiunilor cauzatoare de accidente vasculare cerebrale;
-Definirea etapelor de recuperare și parcurgerea fiecarei etape;
-Respectarea tuturor etapelor de recuperare in vederea obtinerii unei evolutii
favorabile;
-Recunoașterea importanței evaluării funcționale a pacientului cu hemiplegie in
vederea obținerii unui diagnostic funcțional corect;
-Recunoasterea importantei kinetoterapiei privind recupearea pacientului
hemiplegic;
-Identificarea tuturor elementelor cheie în realizarea programului
kinetoterapeutic corect;
-Descrierea programului de recuperare cu scopul cresterii capacității funcționale
și calității vieții hemiplegicului;
-Importanța relaționării hemiplegicului(daca aceasta este posibilă) cu persoanele
din jur pentru facilitarea integrării sociale;
-Promovarea abordării interdisciplinare, concentrate asupra hemiplegicului
(kinetoterapeut, asistent social, terapeut ocupațional, medic neurolog, asistent
medical, infirmier, logoped);
3.2. Ipotezele cercetării
În cercetarea efectuată am plecat de la premisa ca în reecuperarea
hemiplegicului, măsurile adoptate trebuie sa vizeze un program de recuperare
foarte bine structurat si detaliat, urmărind:
-începerea programului de recuperare cât mai precoce și actualizarea lui în
funcție de progresul realizat de către pacient;
-realizarea unui bilant funcțional inițial;
-stabilirea unor obiective de recuperare cât mai realiste;
-reducerea spasticității;
-eliminarea tutoror factorilor de risc care pot duce la creșterea
spasticității(durere, frig, anxietate, emotivitate);
- creşterea amplitudinii de mişcare la nivel articular;
-recâștigarea deficitului motor cât mai repede pentru creerea unei stări psihice
favorabile continuării programului de recuperare;
-îmbunătăţirea controlului postural, a coordonării mişcărilor şi a echilibrului
general;
-formarea capacităţii de adoptare a poziţiilor reflex inhibitorii ( de relaxare );
-adaptarea în termen scurt a hemiplegicului la programul de recuperare;
-colaborarea tuturor membrilor echipei interdisciplinare;
-furnizarea și explicarea informațiilor necesare realizarii corecte programului de
recuperare.
Progresul unui pacient depinde foarte mult de echipa pluridisciplinară
care lucrează cu el pentru obtinerea dependentei sociale de care el are nevoie.
Ipotezele urmărite de cercetare sunt:
-Daca programul de recuperare poate sa redea pacientului autonomia de
deplasare și cea socială.
-În ce măsură programul kinetoterapeutic poate să completeze tratamentul de
bază(medicamentos);
-Dacă pacientul se adaptează la programul de recuperare;
-Dacă pacientul poate fi reintegrat social și profesional pe baza programului de
recuperare.
3.3. Subiecţii şi condiţiile de desfăşurare a cercetării
Cercetarea s-a desfășurat la:
- domiciliu pacienților pe parcursul a 10 luni;
-Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti pe parcursul a 3 luni;
-Cabinetul particular „Kinetomedica” pe parcursul unei luni;
Subiecții care fac obiectul cercetării în această lucrare, au participat la
programele de recuperare kinetoterapeutica pe perioada februarie 2014-mai
2015, timp în care au avut internări în spitalele de mai sus, pentru tratament și
recuperare.
Astfel am avut un grup de 6 subiecți, despre care putem spune
următoarele:
-vârsta este cuprinsă între 38-88 ani, astfel:
-R.M=38 ani(F) -C.N=53 ani(F) -M.S=60 ani(F) -M.I=65 ani(F) -D.V=75
ani(F) -S.E=78 ani(F)
-în ceea ce privește sexul toate sunt femei;
-hemiplegia dreaptă este întâlnită la toate cele 6 cazuri;
-cauza producerii este accidentul vascular cerebral ischemic în 3 cazuri și
accidentul vascular cerebral hemoragic în 3 cazuri;
- toţi subiecţii au urmat tratamente de recuperare atât în secţii specializate cât şi
acasă;
-toţi subiecţii sunt din cadrul familial;
-toți subiecții prezintă afazie;
-toți subiecti prezintă ca antecedent comun hipertensiunea arterială(gradul
II,III);
-pe timpul desfășurării cercetării subiecții au fost supuși la teste care au avut
drept rol evaluarea amplitudinii articulare și a deficitului funcțional motor.
Materialele folosite sunt cele specifice unui program de recuperare
kinetoterapeutic: saltea, bandă elastică, corzi inextensibile, gantere, plan
înclinat, cârje, minge medicinală, bară de sprijin, trepte, saltea, mese specifice
precum și aparatura specifică unei săli de kinetoterapie. Cu ajutorul acestora s-a
putut realiza programul de recuperare.
Perioada cercetării s-a desfășurat incepând cu luna februarie 2014 până în luna
mai 2015 și cuprinde mai multe etape:
Etapa I (februarie 2014-mai 2015): în această etapă s-a realizat documentarea
teoretică prin utilizarea cărților de specialitate din Biblioteca Universității
Nationale de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti, din Biblioteca
Universității ,,Vasile Alecsandri,, Bacău, diferite adrese de pe Internet despre
hemiplegie, cauze, frecvență. Documentarea teoretică a avut rolul de a
descoperi totul despre hemiplegie, noutățile din domeniu și recuperarea ei prin
hemiplegie.
Etapa a-II-a (martie 2014-septembrie 2014): au fost aleși subiecții care au
participat la desfășurarea cercetării.
Etapa a-III-a (martie 2014-martie 2015): a fost aplicat programul de recuperare
kinetoterapeutic care cuprinde diverse metode de recuperare. S-au mai folosit
metode de evaluare și observație cu scopul realizării unei desfășurari cât mai
precise și corecte precum și a observa evoluția subiectilor de la stadiul inițial la
cel final.
Etapa a-IV-a (martie 2015-aprilie 2015) corespunde perioadei finale de testare a
subiectilor, înregistrarea rezultatelor obținute, urmărind modul în care au
evaluat subiectii. Prin interpretarea rezultatelor, s-au stabilit și concluziile.
Etapa -V-a (aprilie 2015-iunie 2015 )- reprezintă intervalul de timp în care au
fost prelucrate și interpretate rezultatele obținute, s-a realizat prezentarea
concluziilor și a fost redactată lucrarea.
3.4. Metodele de cercetare folosite
Pentru realizarea unei cercetări corecte se impune utilizarea unor metode
de cercetare adecvate. În acest context se înscrie și această lucrare, în care
cercetarea se referă la aplicarea programelor de recuperare adecvate la pacienții
cu hemiplegie dreaptă.
3.4.1 Metoda documentării teoretice
Documentarea are prezentat căutarea surselor bibliografice la biblioteca
Universității Nationale de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti,
Universității ,,Vasile Alecsandri,, din Bacau, adrese de internet în care a fost
tratata problema hemiplegiei drepte, consemnarea și selecționarea datelor
obținute. Studiul de caz l-am desfășurat prin consultarea fișelor medicale ale
pacienților ce au efectuat tratament în cadrul Spitalului Clinic de Urgenta
Bucuresti și Clinicii private „Kinetomedica”. De asemenea am purtat discuții cu
personalul medical ce îi avea pe acești pacienți în tratament, analizând
comportarea acestora pe parcursul tratamentului și a rezultatelor obținute,
precum și modalitățile de planuri terapeutice eficiente.
3.4.2 Metoda observației
Observatia -fiind una din metodele de investigatie directa a realitatii, a
reprezentat punctul de plecare in obtinerea materialelor concrete care au
constituit apoi baza analizei.
Ştiind că orice observaţie trebuie să plece de la o ipoteză, în această
lucrare ne-am propus să verificăm rolul mijloacelor kinetice în îndeplinirea
obiectivelor de recuperare a hemiplegiei drepte. Am folosit în permanenţă atât
observaţia directă (naturală) cât şi observaţia experimentală (provocată).
Subiecţii au fost urmăriţi tot timpul pe parcursul programului de recuperare. În
acelaşi timp cu observaţia directă, am folosit şi observaţia experimentală prin
care am urmărit să verificăm anumite reacţii şi conduite în urma unor situaţii
provocate de noi.
De asemenea, în timpul testelor de evaluare a mişcărilor voluntare, am
folosit observaţia pentru notarea mişcărilor testate. Conversatia directa cu
cadrele medicale a avut rolul de a obține datelor necesare despre subiectii în
cauza si evolutia lor precedenta cercetarii.
3.4.3. Metoda experimentului
 Experimentul a constat in verificarea ipotezei propuse privind eficiența
unor factori cu care sa actionam potrivit scopului propus de recuperare
functionala a hemiplegiei drepte.
3.4.4. Metoda măsurării şi evaluării
Subiecţii au fost testaţi de doua ori (iniţial, final) în ceea ce priveşte
bilanţul articular şi nivelul capacităţii motrice voluntare. În urma acestui lucru
au rezultat două evaluări:
-evaluarea amplitudinii articulare;
-evaluarea nivelului funcţional motor.
3.4.5. Metoda înregistrării
A avut drept rol înregistrarea rezultatelor testelor în fișa de recuperare.
3.4.6. Metoda grafică
In final matoda grafica a fost folosita pentru a scoate in evidenta cat mai
clar nivelul de la care s-a pornit cu fiecare pacient si evolutia sa ulterioara
(http://www.tocilar.ro)
3.5. Desfăşurarea cercetării
Programul de kinetoterapie aplicat in decursul desfasurarii cercetarii a
fost adaptat fiecarui caz in parte, specific afectiunii și cauzei care a determinat-
o. Programul de recuperare a avut următoarele obiective:
-reducerea spasticității;
-eliminarea tutoror factorilor de risc care pot duce la creșterea
spasticității(durere, frig, anxietate, emotivitate);
- creşterea amplitudinii de mişcare la nivel articular;
-creșterea forței musculare;
-recâștigarea deficitului motor cât mai repede pentru creerea unei stări psihice
favorabile continuării programului de recuperare;
-îmbunătăţirea controlului postural, a coordonării mişcărilor şi a echilibrului
general;
-formarea capacităţii de adoptare a poziţiilor reflex inhibitorii ( de relaxare );
Tratamentul kinetoterapeutic s-a efectuat în 3 etape:
 I etapa: - a constat in luarea la cunostinta a defectelor posturale, reducerea
spasticității, cresterea amplitudinii articulare. Aceasta prima etapa a durat 10-15
sedinte, insotite invatarea pacientului de a pastra pozitiile reflex inhibitorii in
viata zilnica.
II etapa: In acesta etapa un rol important il ocupa eliminarea tutoror factorilor
de risc care pot duce la creșterea spasticității, frig, anxietate, emotivitate,
tonifierea musculara caracteristica îmbunătăţirea controlului postural, a
coordonării mişcărilor şi a echilibrului general.
III etapa: - este etapa de consolidare și readaptare. Aceasta este etapa in care se
tinde sa se fixeze rezultatele obtinute pana aici.( http://www.tocilar.ro)

Cazul I
Nume şi prenumele pacientei: R.M.
Date de identificare Data nașterii: 14.06.1973.
a pacientului
Vârsta:38 ani;
Sex:Feminin.
 Motivele spitalizării:deficit motor al membrelor de pe partea
dreaptă cu impotență funcțională;
Antecedente: -Astm;
-Operatie chirurgicala de col femural bilateral la 6 ani;
Date generale
despre pacient: -Operatie de apendice;
-fractura de nas;
-Fumat:Da ; Număr de ţigări/ zi:30. De câţi ani fumează:20 ;

-Alergii: polen,fructe de mare,iod,betadină

-Necesită rar însoţitor;
Gradul de -Se îmbracă cu ajutor;
independență
- Se poate deplasa singur ;
-Îşi poate folosi membrele: superior stâng,inferior stâng
inferior drept.

-Percepţia senzorială: auditivă pastrata , vizuală

pastrata,olfactivă pastrata, gustativă pastrata;
-Motilitate activă: afectată în regiunea membrelor de partea
dreaptă.
-Forţa musculară:afectată în regiunea membrelor de partea
Caracteristici dreaptă.
specifice: -Staţiunea bipedă:afectată;
-Mersul:afectat(membrul inferior drept);
-Atrofii musculare:în regiunea membrelor de partea dreaptă.
-Coordonare motorie:afectată;
-Sensibilitate:afectată în regiunea membrelor de partea dreaptă

-Emisia şi articularea cuvintelor:afectată;

-Starea de conştienţă: prezentă;
Diagnostic clinic -accident vascular cerebral ischemic,hemiplegie dreaptă

-decontracturare M.S. şi M.I. drept;

-reducerea spasticității;
- relaxare globală;
Obiective
- exerciţii pentru stimularea echilibrului;
-exerciții de tonifiere musculară;
-reeducare mers;

Cazul II

Nume şi prenumele pacientei:C.N.

Date de identificare Data nașterii: 19.08.1958.
a pacientului
Vârsta:53 ani;
Sex:Feminin.
 Motivele spitalizării: deficit motor al membrelor de pe partea
dreaptă cu impotență funcțională;
Antecedente:-Tromblofebită profundă membrul inferior stâng;
-HTA gradul III cu risc foarte înalt;
Date generale
despre pacient: -Obezitate gradul III;
-Hipertiroidie;
-Fumat:Nu;
-Alcool:Nu
-Necesită rar însoţitor;
Gradul de -Se îmbracă singur;
independență
- Se poate deplasa singur ;
-Îşi poate folosi membrele: superior stâng,inferior stâng
inferior drept.

-Percepţia senzorială: auditivă pastrata , vizuală

pastrata,olfactivă pastrata, gustativă pastrata;
-Motilitate activă: afectată în regiunea membrelor de partea
dreaptă.
-Forţa musculară:afectată în regiunea membrelor de partea
dreaptă.
-Staţiunea bipedă:adecvată;
Caracteristici
-Mersul:adecvat;
specifice:
-Atrofii musculare:în regiunea membrului superior drept;
-Coordonare motorie:afectată;
-Sensibilitate:neafectată ;

-Emisia şi articularea cuvintelor:adecvată;

-Starea de conştienţă: prezentă;
Diagnostic clinic -accident vascular cerebral ischemic recidivat,hemiplegie
dreaptă
 -reducerea spasticității;
- relaxare globală;
- exerciţii pentru stimularea echilibrului;
Obiective -exerciții de tonifiere musculară;
-exercitii de coordonare;
-reeducarea mersului;

Cazul III

Nume şi prenumele pacientei:M.S

Date de identificare Data nașterii: 28.05.1951.
a pacientului
Vârsta:60 ani;
Sex:Feminin.
 Motivele spitalizării:deficit motor al membrelor de pe partea
dreaptă cu impotență funcțională;
Antecedente:- HTA;
-lombalgie;
Date generale
despre pacient: -anxietate;
-obezitate;
-operație de apendice;
-pielonefrită în 1995;
-fumat:Da.
-Alcool :Da.

-Total dependent;
Gradul de -Trebuie îmbrăcat;
independență
-Este imobilizată în scaun cu rotile;
-Îşi poate folosi membrele: superior stâng;

-Percepţia senzorială: auditivă pastrata , vizuală

pastrata,olfactivă pastrata, gustativă pastrata;
-Motilitate activă: afectată în regiunea membrelor de partea
dreaptă și membrul inferior stâng;
-Forţa musculară:afectată în regiunea membrelor de partea
Caracteristici dreaptă și membrul inferior stâng;
specifice: -Staţiunea bipedă:afectată;
-Mersul:afectat;
-Atrofii musculare:în regiunea membrelor inferioare și membrul
superior drept;
-Coordonare motorie:afectată;
-Sensibilitate:afectată ;
-Emisia şi articularea cuvintelor:afectată;
-Starea de conştienţă: afectată;
Diagnostic clinic -accident vascular cerebral hemoragic,hemiplegie dreaptă.
-reducerea spasticității;
-creșterea mplitudinii articulare;
- relaxare globală;
Obiective - exerciţii pentru stimularea echilibrului;
-exerciții de tonifiere musculară;
-exercitii de coordonare;
-reeducarea mersului;

Cazul IV

Nume şi prenumele pacientei:M.I

Date de identificare Data nașterii: 22.11.1949.
a pacientului
Vârsta:62 ani;
Sex:Feminin.
 Motivele spitalizării:deficit motor al membrelor de pe partea
dreaptă cu impotență funcțională;
Antecedente:- HTA;
-Fumat:Nu.
Date generale
despre pacient: -Alcool :Nu.

-Total dependent;
Gradul de -Trebuie îmbrăcata;
independență
-Este imobilizată în scaun cu rotile;
-Îşi poate folosi membrul superior stâng;

-Percepţia senzorială: auditivă pastrata , vizuală

pastrata,olfactivă pastrata, gustativă pastrata;
-Motilitate activă: afectată în regiunea membrelor de partea
dreaptă;
-Forţa musculară:afectată în regiunea membrelor de partea
Caracteristici dreaptă;
specifice: -Staţiunea bipedă:afectată;
-Mersul:afectat;
-Atrofii musculare:în regiunea membrelor inferioare;
-Coordonare motorie:afectată;
-Sensibilitate:afectată ;
-Emisia şi articularea cuvintelor:afectată;
-Starea de conştienţă: afectată;
Diagnostic clinic -accident vascular cerebral ischemic,hemiplegie dreaptă flască
 -reducerea spasticității;
-cresterea amplitudinii articulare;
- relaxare globală;
Obiective - exerciţii pentru stimularea echilibrului;
-exerciții de tonifiere musculară;
-exercitii de coordonare;
-reeducarea mersului;

Cazul V
 Nume şi prenumele pacientei:D.V
Date de identificare Data nașterii: 26.11.1934.
a pacientului
Vârsta:75 ani;
Sex:Feminin.

Motivele spitalizării:deficit motor al membrelor de pe partea

dreaptă cu impotență funcțională;
Antecedente:- HTA;
-Cardiopatie ischemică;
Date generale
despre pacient: -Fumat:Nu.
-Alcool :Nu.
-Total dependent;
Gradul de -Trebuie îmbrăcata;
independență
-Este imobilizată la pat;
-Îşi poate folosi membrul superior stâng;

-Percepţia senzorială: auditivă afectată , vizuală

pastrată,olfactivă pastrata, gustativă pastrata;
-Motilitate activă: afectată la nivelul tuturor membrelor;
-Forţa musculară:0,afectată la nivelul tuturor membrelor;
-Atrofii musculare la nivelul tuturor membrelor;
Caracteristici
specifice: -Coordonare motorie:afectată;
-Sensibilitate:afectată ;
-Emisia şi articularea cuvintelor:afectată;
-Starea de conştienţă: afectată;
Diagnostic clinic -accident vascular cerebral hemoragic,hemiplegie dreaptă;
 -reducerea spasticității;
-cresterea amplitudinii articulare;
- relaxare globală;
Obiective -exerciții de tonifiere musculară;
-exercitii de coordonare;
-reeducarea mersului;
 Cazul VI

Nume şi prenumele pacientei:S.E

Date de identificare Data nașterii: 06.09.1932.
a pacientului
Vârsta:78 ani;
Sex:Feminin.

Motivele spitalizării:deficit motor al membrelor de pe partea

dreaptă cu impotență funcțională;
Antecedente:- HTA gradul II;
-Fumat:Nu.
Date generale
despre pacient: -Alcool :Nu

-Total dependent;
Gradul de -Trebuie îmbrăcata;
independență
-Este imobilizată la pat;
-Nu își poate folosi nici un membru;

-Percepţia senzorială: auditivă,vizuală,olfactivă și gustativă

afectată.
-Motilitate activă: afectată la nivelul tuturor membrelor;
-Forţa musculară:1,afectată la nivelul tuturor membrelor;
-Atrofii musculare la nivelul tuturor membrelor;
Caracteristici
specifice: -Coordonare motorie:afectată;
-Sensibilitate:afectată ;
-Emisia şi articularea cuvintelor:afectată;
-Starea de conştienţă: afectată;
Diagnostic clinic -accident vascular cerebral hemoragic,hemiplegie dreaptă;
 -reducerea spasticității;
Obiective -cresterea amplitudinii articulare;
-exerciții de tonifiere musculară;
-exerciții de coordonare;
 Program de kinetoterapie:
Programul de recuperare durează de la câteva luni până la câțiva ani în
raport cu vârsta, antecedentele și complicațiile afecțiunilor.
1) Reducerea spasticităţii

-Mişcările se execută lent, se acordă astfel timp „inhibiţiei” între mişcări;

-Componentele spastice de mişcare sunt frânate (inhibate) pentru a nu permite
manifestarea acestora în „modelul corect de mişcare”;
-Imediat ce o mişcare se inrăutăţeşte, se intervine inhibând spasticitatea;
-Excitaţia şi încordarea vor fi menţinute la minimum urmărind în permanenţă
influenţa lor asupra mişcărilor.
Prin scăderea spasticităţii programele kinetice aplicate şi-au propus:
-controlul postural normal necesar activităţilor de mişcare funcţionale, voluntar
executate;
-promovarea „tonusului postural” cât mai aproape de normal prin reechilibrarea
tonusului muscular afectat de prezenţa spasticităţii;
-stimularea acţiunilor musculare reciproce:
-stabilizarea la nivel proximal pentru a permite o mobilitate selectivă în
segmentele distale;
-adaptarea automată a activităţii musculare la modificările de postură;
-controlul muscular agonist-antagonistic necesar secvenţialităţii şi direcţionării
mişcărilor.
-îmbunătăţirea modelelor de mişcare declanşate urmare a reflexelor de sprijin şi
reacţiilor de echilibru;
-inhibarea modelelor de mişcare anormale (spastice) şi promovarea celor
normale.
a) Membrul superior:
Cot – inhibarea flexiei cotului asociată cu rotaţia internă a umărului şi
promovarea extensiei acestuia cu rotaţia externă a umărului.
Antebraţ – facilitarea supinaţiei antebraţului.
 Mână – inhibarea modelului anormal de apucare posibil doar cu flexia
cotului şi pronaţia antebraţului şi promovarea deschiderii pumnului cu
antebraţul supinat.
b) Membrul inferior:
Global – inhibarea modelului în care flexia este posibilă doar când se
produce la nivelul tuturor articulaţiilor, însoţită simultan de abducţia acestuia şi
facilitarea mişcărilor independente la nivelul genunchiului şi gleznei.
Picior – reducerea equinului : presiuni M.Road la nivelul genunchiului,
planta aşezată pe sol în poziţie intermediară a „posturii cavalerului”.(
http://www.tocilar.ro)
2) Creșterea amplitidinii articulare

-se va realiza schimbarea poziției in pat (decubit dorsal, ventral, lateral) la

cca 3 ore pentru prevenirea escarelor;
-se vor realiza mobilizări pasive lente de cateva ori pe zi;
-mobilizările pasive se vor excuta analitic (hiperextensia fiecărui deget,
flexia-extensia, înclinare radială-înclinare cubitală la nivelul articulatiei
pumnului, flexia-extensia cotului, flexia-extensia, abducția-adducția, rotație
internă-rotație externă umăr)
-pacientul va fi învațat să execute mobilizări autopasive;
-mobilizările autopasive sunt exclusiv pentru membrul superior;
-membrul afectat va fi poziționat în diferite posturi de facilitare;
-dupa câștigarea câtorva grade de mobilitate se vor încerca mobilizări
pasivo-active;
-după mobilizările pasive se vor continua cu cele active și apoi active cu
rezistență;
-mobilizările active ajutate incep în momentul in care motilitatea activă
nu are suficientă forță pentru a-i asigura o finalizare funcțională;
-mobilizările active libere se realizează cu ajutorul bastonului;
-exerciții pentru recâștigarea prehensiunii;
Se va tine cont de următoarele aspecte:
-poziția hemiplegicului să fie cât mai relaxată;
 -priza și contrapriza trebuie executată la nivelul segmentelor plegice
trebuie să aibă o mare eficiență(Tiberiu Vlad & Liviu Pendefunda,1992,Pag149)

3) Creșterea forței musculare

-se vor realiza mobilizări active;

-se va realiza tonifierea mușchilor adductori;
-se vor realiza exerciții cu ajutorul greutăților, arcuri, mingi medicinale;
-se vor realiza diagonalele Kabat de jos în sus și invers:
Membrul superior Diagonala Membrul inferior
Flexie-Adducţie-Rot. externă D1-Flexie Flexie-Adducţie-Rot.ext.
Extensie-Abducţie-Rot.int. D1-Extensie Extensie-Abducţie-Rot.int.
Flexie-Abducţie-Rot.ext. D2-Flexie Flexie-Abducţie-Rot.int.
Extensie-Adducţie-Rot.int. D2-Extensie Extensie-Adducţie-Rot.ext.

4) Reeducarea mersului

-mersul care necesită ajutor va fi reluat numai între bare paralele;

-se încep exerciții de mers cand pacientul poate sta în ortostatism fără să
obosească timp de 10-15 minute;
-se vor realiza exercitii de mers atât pe teren plat cât și pe teren denivelat;
-se vor realiza exerciții de tonifiere a musculaturii membrelor inferioare.
Sper ca exemplele de mai sus împreună cu programele detaliate ce au fost
prezentate în subcapitolele anterioare să constituie o imagine concludentă a
modului în care am lucrat practic cu aceşti subiecți.
CAPITOLUL 4. REZULTATELE CERCETĂRII ŞI
INTERPRETAREA LOR
4.1. Prezentarea şi analiza datelor
Cercetarea care a făcut obiectul studiului de faţă s-a realizat pe un număr
de 6 subiecţi (6 femei) de vârste diferite, cu diagnosticul hemiplegie dreaptă.
Subiecţii au fost testaţi de 2 ori (iniţial şi final) în urma acestei testări au
rezultat două evaluări:
-evaluarea amplitudinii articulare prin intermediul căreia am pus în
evidenţă, diminuarea spasticităţii, influenţa acesteia asupra posturii.
-evaluarea nivelului funcţional motor
Pentru fiecare subiect am conceput câte o fişă de evaluare în care
progresele sunt evidenţiate sintetic.
Nume și prenume:R.M
Examenul motricității voluntare la nivelul membrului superior
(0=nul;1=minim;2=parțial;3=bun;4=foarte bun(coordonare și
viteză);5=normal.)
Data examinării: Evaluare inițială Evaluare finală
Sinergie de flexie 3 4
Sinergie de extensie 3 4
Inchiderea globală a pumnului 3 4
Extensie cot + extensie pumn 3 4
Mâna la L5 2 4
Pronații-supinații/cot flectat 2 3
Flexie umăr 90 grade/cot extins 2 3
Priză sub-termino laterală(ținerea 2 3
unui tichet
Relaxarea acestei prize 2 3
Extensia degetelor 2 3
Priză sub-terminală(ținerea unui 3 4
creion
Flexie-extensie pumn/mână închisă 2 3
Ridicarea membrului superior la 3 3
zenit/cot extins
Pronații-supinații/cot extins,umăr la 2 3
90 de grade abducție
Circumducția pumnului 2 4
Priză termino-terminală(ținerea 2 3
unui ac
Aruncarea unui obiect 3 4
Prinderea unui obiect 3 4
Total/90 44 63

Nume și prenume:C.N
(0=nul;1=minim;2=parțial;3=bun;4=foarte
viteză);5=normal.)
Data examinării:
Sinergie de flexie
Sinergie de extensie
Inchiderea globală a pumnului
Extensie cot + extensie pumn
Mâna la L5
Pronații-supinații/cot flectat
Flexie umăr 90 grade/cot extins
Priză sub-termino laterală(ținerea 2
unui tichet
Relaxarea acestei prize
Extensia degetelor
bun(coordonare și
Evaluare inițială Evaluare finală
4 5
4 5
4 5
4 5
4 5
4 4
4 4
3
3 4
3 4
Priză sub-terminală(ținerea unui 2 4
creion
Flexie-extensie pumn/mână închisă 4 4
Ridicarea membrului superior la 4 5
zenit/cot extins
Pronații-supinații/cot extins,umăr la 4 5
90 de grade abducție
Circumducția pumnului 4 4
Priză termino-terminală(ținerea 2 4
unui ac
Aruncarea unui obiect 4 4
Prinderea unui obiect 3 4
Total/90 63 78

Nume și prenume:M.S
(0=nul;1=minim;2=parțial;3=bun;4=foarte
viteză);5=normal.)
Data examinării:
Sinergie de flexie
Sinergie de extensie
Inchiderea globală a pumnului
Extensie cot + extensie pumn
Mâna la L5
Pronații-supinații/cot flectat
Flexie umăr 90 grade/cot extins
Priză sub-termino laterală(ținerea 0
unui tichet
bun(coordonare și
Evaluare inițială Evaluare finală
1 2
1 2
1 1
2 1
0 1
1 2
1 2
1
Relaxarea acestei prize 1 2
Extensia degetelor 1 2
Priză sub-terminală(ținerea unui 0 1
creion
Flexie-extensie pumn/mână închisă 1 2
Ridicarea membrului superior la 1 2
zenit/cot extins
Pronații-supinații/cot extins,umăr la 1 2
90 de grade abducție
Circumducția pumnului 1 2
Priză termino-terminală(ținerea 0 1
unui ac
Aruncarea unui obiect 2 2
Prinderea unui obiect 1 1
Total/90 17 29

Nume și prenume:M.I
(0=nul;1=minim;2=parțial;3=bun;4=foarte
viteză);5=normal.)
Data examinării:
Sinergie de flexie
Sinergie de extensie
Inchiderea globală a pumnului
Extensie cot + extensie pumn
Mâna la L5
Pronații-supinații/cot flectat
Flexie umăr 90 grade/cot extins
bun(coordonare și
Evaluare inițială Evaluare finală
2 3
2 3
2 3
2 3
1 2
2 2
2 3
Priză sub-termino laterală(ținerea 1 1
unui tichet
Relaxarea acestei prize 2 2
Extensia degetelor 2 2
Priză sub-terminală(ținerea unui 1 2
creion
Flexie-extensie pumn/mână închisă 2 2
Ridicarea membrului superior la 2 2
zenit/cot extins
Pronații-supinații/cot extins,umăr la 2 3
90 de grade abducție
Circumducția pumnului 2 2
Priză termino-terminală(ținerea 1 2
unui ac
Aruncarea unui obiect 2 3
Prinderea unui obiect 1 2
Total/90 31 42

Nume și prenume:D.V
(0=nul;1=minim;2=parțial;3=bun;4=foarte bun(coordonare și
viteză);5=normal.)
Data examinării: Evaluare inițială Evaluare finală
Sinergie de flexie 0 0
Sinergie de extensie 0 0
Inchiderea globală a pumnului 0 0
Extensie cot + extensie pumn 0 0
Mâna la L5
Pronații-supinații/cot flectat
Flexie umăr 90 grade/cot extins
Priză sub-termino laterală(ținerea 1
unui tichet
Relaxarea acestei prize
Extensia degetelor
Priză sub-terminală(ținerea unui 1
creion
Flexie-extensie pumn/mână închisă
Ridicarea membrului superior la 0
zenit/cot extins
Pronații-supinații/cot extins,umăr la 0
90 de grade abducție
Circumducția pumnului
Priză termino-terminală(ținerea 0
unui ac
Aruncarea unui obiect
Prinderea unui obiect
Total/90
0 0
0 1
0 1
1
1 1
1 1
1
1 1
1
1
0 1
1
1 1
1 1
7 13

Nume și prenume:S.E
(0=nul;1=minim;2=parțial;3=bun;4=foarte bun(coordonare și
viteză);5=normal.)
Data examinării: Evaluare inițială Evaluare finală
Sinergie de flexie 0 0
Sinergie de extensie 0 0
Inchiderea globală a pumnului 0 0
 Extensie cot + extensie pumn
Mâna la L5
Pronații-supinații/cot flectat
Flexie umăr 90 grade/cot extins
Priză sub-termino laterală(ținerea 1
unui tichet
Relaxarea acestei prize
Extensia degetelor
Priză sub-terminală(ținerea unui 1
creion
Flexie-extensie pumn/mână închisă
Ridicarea membrului superior la 0
zenit/cot extins
Pronații-supinații/cot extins,umăr la 0
90 de grade abducție
Circumducția pumnului
Priză termino-terminală(ținerea 0
unui ac
Aruncarea unui obiect
Prinderea unui obiect
Total/90
0 0
0 0
0 1
0 1
1
1 1
1 1
1
1 1
1
1
0 1
1
1 1
1 1
7 13

4.2. Interpretarea rezultatelor

Toţi subiecţii au înregistrat progrese în recuperarea indiferent de nivelul de
la care au plecat. Chiar dacă nu la toţi subiecţii s-a înregistrat o evoluţie linear
ascendentă, evaluarea finală evidenţiază un progres faţă de cea iniţială, momentul
începerii aplicării mijloacelor, metodelor kinetorapeutice de combatere a
spasticităţii.
În prima parte a perioadei de tratament se observă o creștere a valorii
amplitudinii articulare. În ceea ce priveşte diminuarea spasticităţii consider ca
fiind obiectivă exprimarea rezultatelor a amplitudinilor de mişcare la nivelul
articulaţiilor intermediare; cot pentru membrul superior, respectiv genunchi
pentru membrul inferior.
Comparând recuperarea deficitului motor de la nivelul membrului superior
cu cel al membrului inferior constatăm un progres mai mare al celui de la nivelul
membrului superior. Exemple fiind rezultatele evaluărilor.

CAPITOLUL 5. CONCLUZII
5.1. Concluzii generale
1) Se confirmă că mijloacele kinetice îşi aduc o contribuţie importantă la
recuperarea hemiplegiei;
2) Aplicarea mijloacelor kinetice de recuperare, în combinaţie cu
electroterapia, ergoterapia precum şi cu tratamentul medicamentos favorizează
recuperarea;
Cu toate acestea, perioada de timp în care se face recuperarea la aceşti
pacienți este foarte mare, de ordinul anilor şi nu se realizează în totalitate.
5.2 Concluzii experimentale
1) Rezultatele cele mai bune se obţin acolo unde s-a început cât mai
precoce tratamentul kinetic;
2) Câştigurile recuperatorii sunt importante în timpul tratamentului, dar se
pierd uşor odată cu încetarea acestuia, ceea ce recomandă continuarea lui la
domiciliu.
 3) Este foarte important ca acolo unde este posibil, pacientul să fie
conştientizat de efortul şi dozarea exerciţiilor.
4) Lucrul pe fond de oboseală duce la apariţia sinkineziilor şi are efect
dăunător asupra coordonării mişcărilor fine.
5) S-a obţinut o scădere evidentă a spasticităţii atât la membrul superior
cât şi la cel inferior. Urmare a acestor scăderi spastice s-a reglat tonusul, postura,
amplitudinea de mişcare s-a îmbunătăţit (evidenţiate prin rezultatele evaluărilor);
8) Perfecţionarea mersului (reducerea equinului) s-a obţinut mai ales
atunci când metoda „Kabat” a fost intercalată între metode decontracturante.
9) Putem spune că mijloacele kinetice de diminuare a spasticităţii, pe lângă
efectul direct de scădere a intensităţii de manifestare a acesteia, au avut influenţă
pozitivă în:
-creşterea amplitudinii de mişcare la nivel articular;
-îmbunătăţirea controlului postural, a coordonării mişcărilor şi a
echilibrului general;
-formarea capacităţii de adaptare a poziţiilor reflex-inhibatorii (de
relaxare).

Bibliografie:
1. B.Bobath ,,Recuperarea bolnavului hemiplegic,,tradus și adaptat de
lect.univ.Mârza Dănilă Doina,Bacău,1995.

2. Elena Cîrstea ,,Exercitii de gimnastică recuperatorie la hemiplegici,, Editura

Medicala,Bucuresti,1984.

3. Gh. Pendefunda,Emil Nemteanu,Felicia Stefanache ,,Semiologie

neurologica,, Ed. Medicala,Bucuresti,1978.

4. Ioan Cincă ,,Manualul de neurologie,, Ed. Medicală,1982.

5. Manole Vasile și Manole Lăcrămioara ,,Evaluare motrică și funcțională în

Kinetoterapie,, Ed. Pim,Iași,2009.

6. Marinela Pantea & Vladimir Potop ,,articol conferinta 2002,, Facultatea de

Kinetoterapie,Bucuresti.
7. Tratat de neurologie sub redactia Prof.dr.doc C.Arseni,Partea I,Vol.I
Ed.Medicala-Bucuresti,1980

8. Tratat de neurologie sub redactia Prof.dr.doc C.Arseni,Partea

I,Vol.II,Ed.Medicala Bucuresti,1982.

9. Tratat de neurologie sub redactia C.Arseni,Partea I,Vol.IV,Ed.Medicala

Bucuresti,1982

10. Tratat de neurologie sub redactia Prof.dr.doc C.Arseni,Partea

I,Vol.V,Ed.Medicala-Bucuresti,1980.
11. Tiberiu Vlad si Liviu Pendefunda ,,Recuperarea bolnavului hemiplegic
adult,,Ed. Contact International,Iasi,1992.

12. Roland Sultana ,,La methode Brunnstorm,,Ed. Masson,Paris,1994.

13.Robert Girard ,,Vivre avec une hemiplegique,, Ed. Simap,Paris,1987.

14.T.Sbenghe ,,Kinetologie profilactică,terapeutică și de recuperare,, Ed.

Medicală,București,1987.

15.T.Sbenghe ,,Recuperarea medicală la domiciliu bolnavului,, Ed.

Medicală,București,1996.

16..http://www.club13.ro/.

17.http://www.esănătos.com

18.http://www.tocilar.ro

19.http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-
vascular-cerebral-avc_314