Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ŞI SPORT


SPECIALIZAREA: KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE
SPECIALĂ

Recuperarea hemiplegicului spastic post AVC

Cadru didactic: Student:


Conf. Univ. Dr. Pasztai Zoltan Vărzaru Dorina
An: III
RECUPERAREA HEMIPLEGICULUI SPASTIC POST AVC ISCHEMIC

-Perioada tardivă-

INTRODUCERE

Hemiplegia este cel mai frecvent dată de un accident vascular cerebral.Apare sub
formă flască mai întâi, şi pe urmă apare spasticitatea Postura corpului este tipică: membrul
superior este în flexie, membrul inferior in extensie, motilitatea voluntară este uneori
imposibiă, forţa musculară este ablită sau diminuată; în mers, sprijinul se face predominant pe
membrul sănătos ( ceea ce trebuie corectat cât mai repede posibil, apare „mersul cosit”
deoarece memrul paretic, mai lung datorită equinismului şi contracturii în extensie, nu poate
avansa decît in acest mod; pot aparea sincineyiile, tulburări de sensibilitate, afazice,
apraxice..Hemiplegia spastică în perioada tardivă se adresează recuperării motorii globale a
schemelor de mişcare funcţionale şi în particular a mersului, şi menţinerea funcţionalităţii
motorii obţinute.

Fiziopatologia hemiplegiei este determinată de aşa- numitul „sindrom piramidal”,


fasciculul piramidal fiind considerat calea unică a motilităţii voluntare, şi odată cu lezarea lui,
la oricare nivel al traiectului, duce la perturbările motorii şi reflexele observate în hemiplegie.
Prin hemiplegie spatică se înţelege exagerarea reflexului miotatic (reflexul monosinaptic de
întindere); la originea hemiplegiei spastice se află leziunile căilor supra- segmentare.
RECUPERARE KINETICĂ

Date generale despre pacient:


Nume şi prenume: D. M.
Genul: masculin
Vârstă: 66 ani
Ocupaţie: pensionar
Starea de sănătate psiho- fizică
Istoric medical: hemiplegie stânga în urma unui AVC , în urmă cu 3 ani
Stare de sănătate prezentă: merge asistat, prezintă minore afecţiuni asociate care nu necesită
decât un control medical periodic fără un tratament susţinut.
Profil psihologic: muncitor, ambiţios, deschis.

EVALUAREA FUNCŢIONALĂ A PACIENTULUI

Evaluarea funcţională a pacientului este foarte importantă pentru stabilirea obiectivelor


şi a programului kinetic, de aceea am folosit următoarele: Scala Ashworth modificată (MAS),
Scala Medical Research Council (MRC),

Scala evaluării mersului


Cuprinde inclusiv mişcări automate din mers ale articulaţiilor membrelor inferioare şi
superioare; cotaţiile folosite pentru fiecare din activităţile cuprinse în scală sunt de la 0 la 3.
0= Execută mişcarea fără dificultate
1= execută mişcarea cu dificultate
2= execută mişcarea cu mare dificultate
3= incapabil sa execute mişcarea

Activităţi de mers Scala evaluării mersului


0 1 2 3
Iniţierea mersului X
Lungimea pasului X
Înălţimea pasului X
Simetria pasului X
Continuitatea pasului X
Devierea traseului mersului X
Trunchiul (mişcare) X
Distanţa între călcâie in mers X
Clătinare X
Atacul cu călcâiul
Mişcarea coxo- femurală în mers X
Mişcarea genunchiului în mers X
Extensia cotului în mers X
Extensia umărului în mers X
Abducţia umarului în mers X
Sincronizarea atac călcâi- braţ X
Înaintarea capului în mers X
Menţinerea ridicată a umerilor X
Flectarea trunchiului în mers X

Scala Ashworth modificată (MAS) - evaluarea spasticităţii (media evaluărilor)

0 - Tonus muscular normal


1 - Creştere uşoară de tonus muscular, manifestat printr-o „agăţare” şi eliberare sau o
rezistenţă
minimă la capătul sectorului de mobilitate atunci când se face flexia sau extensia
segmentului afectat
2 - Creştere uşoară de tonus muscular, manifestat printr-o „agăţare” urmată de o rezistenţă
minimă pe restantul (mai puţin de jumătate) sectorului de mobilitate
3 - Creştere mai importantă a tonusului muscular pe aproape tot sectorul de mobilitate,
segmentul afectat mobilizându-se uşor
4 - Creştere considerabilă a tonusului muscular, mişcarea pasivă este dificilă
5 - Rigiditate în flexie sau extensie
Scala Medical Research Council (MRC) pentru evaluarea forţei musculare

GRAD DESCRIERE GRADUL


PAREZEI (media
evaluărilor)
0 Absenţa mişcării (la încercarea de contracţie voluntară) Plegie
1 Contracţie palpabilă, dar fără mişcare vizibilă Severă
2 Mişcare cu segmentul scos de sub acţiunea gravitaţiei Severă
3 Mişcare împotriva gravitaţiei Moderată
4 Mişcare împotriva rezistenţei, dar mai slabă decât în partea Uşoară
contralaterală
5 Forţa normală -

Obiectivele programului de recuperare

 Menţinerea câştigului funcţional obţinut


 Reeducarea mersului
 Eliminarea sincineziilor pentru redarea unui mers cît mai aproape de normal.
 Reeducarea sensibilităţii
 Creşterea rezintenţei la efort
 Ameliorarea vitezei de mişcare
 Ameliorarea abilitǎtii extremitǎţilor pentru a merge cât mai corect, pentru a utiliza
mâna în activitǎtile zilnice
 Creşterea şi perfecţionarea controlului postural, a echilibrului, a coordonării şi a
patternelor corecte de miscare.
 Creşterea mobilităţii articulare şi creşterea forţei musculare
 Dobândirea independenţei ( ADL)
 Recăştigarea balansului (a simetriei)
 Câstigarea capacităţii de sprijin a membrului superior afectat
Mijloacele kinetice de recuperare
 Posturări ( de facilitare, cu menţinere liberă)
 Aplicarea de masaj relaxant şi căldura moderată
 Electrostimulări cu curenți exponențiali
 Tehnici FNP
 Schemele de facilitare din metoda Kabatt
 Mobilizări active şi active cu rezistenţă
 Exerciţii de coordonare
 Exerciţii active pe diferite scheme de mişcare
 Exerciţii izometrice

PROGRAM KINETIC DE RECUPERARE

Programul de recuperare va urmări să aplice în practică obiectivele generale și cele


specifice prin mijloacele de recuperare. Mai jos este prezentat un exemplu de program:

Obiectiv: menţinerea câştigului funcţional obţinut


Exerciţiul 1:
Activitate: P.I. :D.D. , membrele inferioare flectate
T1: abducţia şi rotaţia externă a umerilor (Comanda: Abdu şi roteşte extern umerii!)
T2: extensia cotului (Comanda: Extinde cotul!)
T3: supinaţia antebraţului (Comanda: Îndreaptă faţa palmară către tavan!)
T4: deschiderea mâinii şi abducţia policelui (Comanda: Deschide mâna cu depărtarea
policelui)
Tehnica: T1: contracţie concentrică a abductorilor şi rotatorilor externi ai umărului
T2: contracţie concentrică a extensorilor cotului
T3: contracţie concentrică a m. Supinatori
T4: contracţie concentrică a extensorilor măinii
Elemente: patul
Exerciţiul 2:
Activitate: P.I.: D.D. membrele inferioare flectate, umerii abduşi, antebraţ în supinaţie, mâna
extinsă
T1: flexia degetelor (Comanda: Inchide pumnul!)
T2: pronaţia antrebraţului (Comanda: Intoarce pumnul catre pat)
T3: flexia cotului (Comanda: flecteaza cotul)
T4: rotaţia internă a umărului (Comanda: roteste intern umărul)
T5: Adductia umarului (Comanda: Adu braţul pe lânga corp)
T6: flexia plantară a piciorului (Comanda: Lipeşte tălpile de sol)
T7- T8: extensia genunchilor şi şoldului (Comanda: extinde genunchii şi lipeşte zona
lombară de pat)
Tehnica: T1-contracţia concentrică a flexorilor pumnului
T2: contracţie concentrică a pronatorilor antrebrţului
T3: contracţie concentrică a flexorilor braţului
T4: contracţie concetrică a rotatorilor umarului
T5: c. c. a adductorilor umărului
T6: c. c. a flexorilor plantari
T7- T8: c.c. a extensorilor genunchilor şi soldului
Elemnente: patul
Dozare: se poate repeta de 2-4 ori

Obiectiv: antrenarea controlului cotului


Exerciţiul 3:
Activitate:P.I. – Pacientul –sezând, sprijinit pe palme în spate (10 grade), îşi încarcă greutatea
pe mâna afectată
T1: trecerea greutăţii pe partea afectată (Comanda: Lasă greutatea pe membrul
superior stâng)
T2: menţinere (Comanda: ţine!)
Tehnica:, izometrie extensorii braţului şi cotului, flexorilor umarului, cotului
Observaţie- pacientul nu trebuie să flecteze cotul
Elemente: patul
Dozare: 7x 10 sec.
Obiectiv: antrenarea membrului inferior
Exerciţiul 4:
Activitate: P.I. D.D., capul ridicat pentru a vedea memebrele inferioare, se execută cu un
menmbru şi apoi celallat.
T1: Flexia şoldului 15 grade (Comanda: Ridică piciorul până la 15 grade)
T2: flexia genunchiului (Comanda: flectează genunchiul )
T3: Ducerea călcâiului pe rotula genunchiului opus.
T4: revenire în poziţie iniţială
Elemente:patul
Dozare: 3- 4 ori
Obiectiv: antrenarea echilibrului, controlului postural
Exerciţiul 4:
P.I. Pacientul aşezat la marginea patului, cu tălpile pe sol, KT în faţa pacientului, cu o minge
Bobath în mâna, îi aruncă mingea în toate direcţiile, pacientul încearcă să o prindă.
Elemente:- mingea
-patul
Dozare: 10- 12
Obiectiv: reeducarea mersului
Exerciţiul 5:
P.I.: Pacientul în ortostatism,în faţa oglinzii, KT.- înaintea pacientului
T1: Abd. Piciorului afectat (Comanda: păşeşte în lateral cu piciorul stâng! (afectat)
T2: izometrie în musculatura gambei , coapsei şi șoldului (Comanda: Sprijină-te pe
piciorul stâng!)
T3: Add. Piciorului drept (Comanda: Adu piciorul drept lânga stângul!)
T4: izometria muşchilor membrelor inferioare (Comanda: Sprijină- te pe ambele
picioare!)
Tehnica: T1: contracţie concentrică abductori
T2: Izometrie membru inferior
T3: contracţie concentrică adductori
T4: izometrie membre inferioare
Elemente :oglinda
Dozare: 4 repetări

Exerciţii complexe de mers: (pe viitor)


- Peste obiecte de diferite înălţimi
- Mers combinat cu conversaţie, îngustarea spaţiului, mers de-a lungul unui coridor
aglomerat
- Mers pe covor rulant
- Mers între bare paralele
- Intoarceri 180 grade
- Urcatul unor lădiţe puse la diferite distanţe
- Urcatul scărilor cu ajutor apoi fără ajutor
CONCLUZIE

Pentru a atinge un stadiu cât mai înalt al recuperării pacientului cu post AVC, este
nevoie de implicarea cât mai mare a pacientului în timpul programelor kinetice, dar şi la
domiciliu, cu ajutorul familiei, a apropiaţilor pentru a continua un program de întreţinere a
aparatului locomotor. Kinetoterapeutul trebuie să elaboreze obiective şi un program kinetic
potrivit pacientului, respectiv deficitele nerecuperate sau menţinerea câştigului funcţional
obţinut, iar pregătirea teoretică să meargă mână în mână cu practica. Ceea ce ar trebui să
înţelegem este că problema hemiplegicului nu vine de la mână, sau de la picior, ci vine de la
creier, fiind o problemă de comandă şi control motor, de aceea ar fi foarte bine un
kinetoterapeut şi pacientul să inţeleagă acest lucru, iar pacientul neurologic nu trebuie servit
niciodată, orice efort pe care îl va executa va fi un câștig pentru acel pacient.
Bibliografie:

Marcu, V., Dan Mirela et al., Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii din Oradea,
2006
Mărgărit, M, Mărgărit, Felicia, Principii kinetoterapeutice în bolile neurologice, Editura
Universităţii din Oradea, 1997
Mircea, Ioana, Ifrim, M., Recuperarea mersului în hemiplegie, Editura Universităţii din
Oradea, 2005
Robănescu, N. Şi colab. , Reeducarea neuro- motorie, Editura Medicală, Bucureşti,