Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONTROLULUI SI ECHILIBRULUI
Enache Ioana
Guta Diana
Simonca Eliza
Controlul motor
2. Ideea
- convingerea de a realiza miscarea initiind o serie de interactiuni suprasegmentare
care se finalizeaza printr-o comanda de executare a miscarii.
a. Mobilitate
- capacitatea de a initia o miscare ca si de a executa
miscarea pe toata amplitudinea ei fiziologica.
1. Control muscular
- abilitatea de a activa un grup limitat de UM ale unui singur muschi fara a fi
activati si alti muschi.
Obs. Un “control adevarat” – nu poate fi exercitat decat la un individ relaxat care executa
o usoara contractie a unui muschi.
Orice comanda pentru o contractie puternica a unui muschi nu s-ar putea realiza decat
in cadrul unei engrame realizata prin repetitii pe baza unor procese de coordonare care
implica inhibitii de vecinatate.
Controlul muscular
Engramele – scheme ale functiei motorii de abilitate – se formeaza in
copilarie prin controlul volitional si se perfectioneaza prin repetitie.
Obs. Cu cat engramele sunt mai bine fixate cu atat activitatile musculare
capata viteza de executie, intensitate, complexitate.
Kinetoterapia are “de invatat” din ideea engramelor principiul repetitiei, ca principiu de
baza al obtinerii unei bune coordonari.
Patologia coordonarii:
- se va instala in leziunile cerebelului care asigura controlul coordonarii
precum si ale sistemului extrapiramidal care influenteaza coordonarea.
Semne caracteristice:
• Balism – miscari bruste ale membrelor, ample mai ales pe o parte a corpului
Coordonarea
Antrenamentul pentru formarea unei noi engrame sau pt refacerea uneia
pierdute trece prin cateva etape:
Pierderea prin boala sau stergerea prin nerepetare a deprinderilor, obliga pentru
dobandirea unei functii motorii normale, ca in cadrul controlului motor sa se acorde
atentie deosebita refacerii deprinderilor motorii, adica controlului coordonarii. Nu
este deci suficient sa refacem amplitudinea maxima de miscare a unei articulatii si
nici forta completa a muschiului pt a considera ca am recuperat un deficit
neuromioartrokinetic.
Coordonarea
Exista cateva legi principale ale antrenamentului pentru coordonare:
Pierderea de echlibru
• Când stăm nemişcaţi, lichidele din canalele şi camerele urechii sunt în echilibru.
•Dacă, insă, sistemul vestibular dintr-o ureche este distrus, activitatea celeilalte
urechii dă falsa senzaţie de rotaţie [vertij] către partea neafectata.
•Dacă este distrusă funcţia vestibulară a ambelor urechi, postura şi mersul sunt
afectate grav, producând vertij şi dezorientare.
Examenul echilibrului
- Acest tip de exercitii este necesar mai ales la persoanele care au suferit
un accident vascular cerebral sau care au diferite boli neurologice care le
afecteaza echilibrul, cum este si scleroza multipla.
Exercitiile pentru recuperarea echilibrului se executa in general la
barele paralele si in timpul exercitiilor, terapeutul trebuie sa stea in fata sau in
spatele bolnavului. Bolnavul se tine bine cu ambele maini de barele paralele si
executa exercitii de transfer al centrului de greutate, dintr-o parte in alta si din
fata in spate.
2. Genunchi
Refacerea stabilității contralaterale
• Poziție inițială- Unipodal pe piciorul drept care se sprijină pe o bucată de lemn sau o
carte, cu mâinile în șolduri și genunchiul ușor flectat; coxofemuralul și genunchiul
stâng sunt rotate extern și flectate
• Execuție- Asistentul aplica o presiune pe fața anterioară
a gambei, pacientul încercând extensia gambei
(se realizează contracția pt reechilibrarea rotatorilor
drepți de la șold la picior)
În loc de contrapresiunea asistentului se poate monta o
gheată pe piciorul stâng cu coarda fixată pe perete sau pe
un scripete cu greutate.
Exercițiul 3 ( Flexie- Extensie)
• Poziție inițială- Pe un plan înclinat cu gleznele fixate la masă
• Execuție- Se ridică capul și trunchiul
Pentru fixarea femurului se contractă
ischiogambierii.
Cu cat înclinarea planului este mai mare, cu atât
efortul ischiogambierilor va crește
Exercițiul 4
• Poziție inițială- În genunchi pe o planșetă basculantă și cu
trunchiul ăn rectitudine
• Execuție- Aplecarea anterioară a planșetei cere pentru
menținerea trunchiului la verticală o creștere a unghiului de
flexie a genunchiului , ceea ce pune în contracție extensorii lui.
Exercițiul 5 (Rotație internă sau externă)
Poziție inițială- Bipodal , pe giroplan cu susținerea
mâinilor.
Execuție- Asistentul aplică o forță de rotație pe mânerul
grioplanului. Musculatura rotatorie se opune daca există un
punct fix , dacă nu, miscarea este oprită de catre asistent
3. Picior
Refacerea stabilității contralaterale
Exercițiul 2
• Poziție inițială- Poziție de cavaler servant
• Execuție- Se duce genunchiul stâng spre
piciorul drept, alunecarea continuând înaintea
piciorului drept.
Exercițiul 3
• Poziție inițială- Decubit dorsal, cu mâinile la cap, cu membrul inferior drep
sprijin pe o treapta a spalierului , iar celalalt in sprijin pe genunchiul membr
drept.
• Execuție- Ridicarea bazinului de pe sol cu sprijin ân vârful piciorului drept
Exercițiul 4
• Poziție inițială- Poziție de cavaler servant
• cu genunchiul opus sprijinit pe un
• skate-board, cu piciorul afectat în sprijin
• pe sol cu marginea internă a antepiciorului.
• Execuție- Se plimbă placa spre înainte și
spre înapoi pe un traseu de 45 de grade
fata de planul frontal.
Exercițiul 5
• Poziție inițială- Șezând
• Execuție- Pedalaj la un pedalier cu sprijin pe antepicior , apoi pe talon- antrenea
flexorii și extensorii piciorului
Membrul superior
4. Umăr
Refacerea stabilității pentru musculatura scapulară
Exercițiul 2
• Poziție inițială- Șezând, cu o bandă elastică trecută peste
metacarpiene , degetele fiind lipite prin pulpe
• Execuție- Se îndepărtează articulațiile metacarpofalangiene
7. Mâna
Reeducarea analitică a mâinii nu este suficientă, astfel încât
refacerea abilității devine scopul principal.
Metoda utilizată este „Terapia ocupațională” ce are trei mari grupe
de exerciții în funcție de scopurile urmărite:
1. Recuperarea activităților zilnice
2. Refacerea gesticii sau câștigarea unor noi abilități pentru o altă
activitate profesională
3. Învățarea unei abilități incomplete sau trucate pentru utilizarea
obiectelor sau sculelor de muncă
Principii:
• Se pornește de la gesturi simple la gesturi elaborate, de fințe
• Se antrenează separat toate tipurile de prize ale mâinii
• Toate exercițiile se fac sub privirea atentă a pacientului
• Posturarea corpului și a mâinii va fi comodă, astfel încât să permită
realizarea corectă a mișcărilor mâinii
• Ședințele de lucru nu trebuie să devină obositoare
• Se urmărește o largă variație de exerciții pentru a menține treaz interesul
pacientului
• Aparatele și instalațiile de lucru nu trebuie să pună în pericol integritatea
mâinii
• Progresia exercițiilor trebuie să se exeze pe întregul lanț kinetic al
membrului superior