Sunteți pe pagina 1din 12

De: Mihai Andreea; Barbu Camelia; Andronache Georgiana;

Sistemul locomotor - Echilibrul


Desi marea majoritate a oamenilor isi pot mentine echilibru fara nici cel mai mic efort, putini cunosc motivele pentru care se poate realiza acest fapt. Echilibrul reprezinta o conlucrare intre sistemul nervos, cerebel si urechea interna. Chiar daca pare absurd, echilibrul nostru se datoreaza acestora. Echilibrul reprezinta capacitatea innascuta a omului de a se mentine in pozitie verticala si de a se deplasa fara a exista riscul de a cadea. Acest fenomen este asigurat printre altele de o parte a creierului, situat la baza craniului, mai precis cerebelul. Prin conexiunile sale cu trunchiul cerebral, cerebelul primeste informatii de la sistem prin intermediul impulsurilor nervoase provenite din diverse parti ale corpului uman: musculatura sau urechea interna. Echilibrul corpului este rezultatul efortului conjugat al mai multor structuri din organism. Din acest motiv, el poate fi perturbat de numeroase afeciuni. Faptul c ne pstrm direcia atunci cnd mergem sau c ne aplecm fr s ne dezechilibrm este rezultatul bunei funcionri a milioane de structuri specializate din corp. Muchii i tendoanele nu s-ar putea opune forei gravitaionale fr ajutorul aparatului vestibular i al creierului, dup cum comenzile cerebrale nu ar avea succes n lipsa unor nervi, articulaii i muchi integri.

Ne susine n repaus i n micare


Aparatul vestibular face parte din urechea intern i este format din os i din esut moale. De echilibrul n micare sunt responsabile trei canale semicirculare, dispuse n cele trei planuri spaiale, iar de echilibrul static, organele otolitice. Toate aceste structuri conin endolimf, un gel care se deplaseaz n funcie de micrile corpului, ndoind prelungirile unor celule receptoare. n plus, organele otolitice conin i cristale de sruri de calciu. Atunci cnd rotim capul, n repaus, cristalele rmn pe loc, din inerie. Aceste semnale ajung la celulele-receptor, sunt transformate n impuls nervos i transmise la creier, care le interpreteaz i elaboreaz comenzi pentru ajustarea echilibrului.

Cauze neurologice frecvente


Adesea, tulburrile de echilibru sunt consecina bolilor neurologice. De aceea, un examen neurologic investigheaz ntotdeauna aceast funcie. La originea tulburrilor de echilibru pot sta afeciuni cerebrale de tipul tumorilor, accidentelor vasculare, meningoencefalitelor sau sechelelor posttraumatice, precum i afeciuni ale sistemului nervos periferic (radiculite, nevrite).

Exerciiile pe muzic de pian au efect benefic


Exerciiile efectuate pe muzic de pian au crescut capacitatea de coordonare n rndul unui grup de persoane de peste 65 de ani. Studiul, realizat de medicii de la Facultatea de Medicin din Geneva, a prevzut edine sptmnale cu durata de o or, timp de ase luni. Participanii la studiu au executat micri multiple, din ce n ce mai dificile, care le solicitau capacitatea de a-i menine echilibrul. Printre ele s-au numrat mersul n ritmul muzicii i schimbarea vitezei odat cu cea a liniei melodice.

In cautarea balansului
Prin balans inteleg in general abilitatea de a-mi controla echilibrul corpului. Echilibrul este o stare a corpurilor in care acceleratia lor e constanta. Echilibrul poate sa fie stationar de exemplu orice pozitie de repaos sau dinamic de exemplu o saritura. In viata de zi cu zi percepem echilibrul foarte simplist. Spunem de obicei ca ne-am pierdut echilibrul si am cazut in momentul in care am alunecat pe oarece (gresie uda, gheata etc). In toate restul cazurilor, fie ca ne miscam sau stam, nu ne punem intrebari. Experientele legate de balans si echilibru le-am avut fiecare exersand miscarea din frageda pruncie. Astfel am invatat sa ne controlam pozitiile corpului atat cat a fost necesar pentru activitatile pe care le desfasuram. Mersul pe jos, alergatul, dansul, mersul pe bibicleta, slacklining-ul, cataratul etc, sunt expresii ale miscarii care nu pot exista fara balans. Mai mult decat atat echilibrul functioneaza la fel indiferent de activitate. La nivel teoretic balansul corpurilor e descris de relatia dintre baza de sprijin si centru de greutate. Baza de sprijin reprezinta totalitatea punctelor de contact dintre corp si suprafetele pe care acesta se sprijina. Iar centrul de greutate este punctul teoretic in care masa si greutatea corpului sunt egal distribuita in toate directiile sau punctul teoretic in care se concentreaza toata greutatea corpului. In majoritatea sporturilor (jogging, atletism, fotbal, tenis etc) baza de sprijin este bucata de pista/teren pe care pasesc sportivii, adica suprafata pamantului. In inot baza de sprijin este apa cu care iau contact sportivii. In slacklining este bucata de coarda/chinga pe care sportivul o atinge. In catarare baza de sprijin este formata din prizele pe care sportivii le folosesc la un anumit moment. O diferenta notabila intre catarat si toate sporturile enumerate este faptul ca in catarare gravitatia se manifesta invers. Adica daca in mers, alergare, slacklining etc gravitatia are tendinta sa te atraga catre baza ta de sprijin, in catarare sportivul va trebui sa depuna un efort considerabil ca sa stea pe baza de sprijin.

Localizarea exacta a centrului de greutate este dificila de realizat atunci cand obiectul nu e simetric sau nu are o densitate constanta. La oameni adulti stand drepti in picioare cu mainile pe langa corp, locatia aproximativa este undeva in centrul pelvisului. Centrul de greutate nu este un punct fix el isi schimba locatia atunci cand diferite parti ale corpului sunt pozitionate diferit. De exemplu simpla ridicare a mainilor va muta centrul de

greutate putin mai sus. Pentru a studia insa miscarea (in particular catararea) nu este necesara o localizare exacta. Scopul notiunilor prezentate este de a ne ajuta in constientizarea si dobandirea abilitatilor de control al greutatii corpului in miscare.

Linia de greutate este o linie imaginar vertical care trece prin centrul de greutate al corpului. Linia de greutate reprezint directia pe care actioneaza gravitatia asupra unui corp. Privind balansul prin prisma miscarii putem descrie 3 tipuri ale sale care sa ne ajute sa teoritizam fundamentele miscarii. Balansul stabil este starea de echilibru in care linia greutatii intersecteaza planul bazei de sprijin undeva in interiorul acesteia. Un om stand in picioare reflecta acest tip de balans. Un exemplu mai putin relevant pentru definitia data de care imi amintesc de la scoala este descris prin o minge pe fundul unei prapastii.

Balansul instabil (sau metastabil) este atunci cand intersectia dintre linia de greutate si baza de sprijun se afla la limita bazei. Un om stand in varful unui picior sau o balansare la limita caderii pe un anumit picior reflecta aceasta tip de balans.

Balansul dinamic este atunci cand linia de greutate intersecteaza planul bazei de sprijin in afara acesteia. De exemplu orice obiect in cadere.

Foarte simplist pentru a putea explica intr-un mod suficient diferite concepte legate de echilibru, balans si miscare voi considera baza de sprijin a cataratorului ca fiind suprafata determinata de unirea cu linii drepte a prizelor pe care acesta se sprijina.

Spun simplist si adaug abstract pentru ca in catarare baza de sprijin este compusa din doua componente esentiale foarte putin intalnite in alte sporturi. Prima este geometria prizelor, adica forma, marimea si orientarea lor. O priza mare si adanca ofera o baza mai

buna de sprijin decat o priza cazuta. A doua componenta este pozitia prizei. Una este sa am prizele apropiate alta este sa fie foarte departate intre ele. Pe langa tip balansul mai are inca un atribut esential si anume calitatea. Una este sa stai drepti in picioare alta este sa stai intins pe burta sau pe spate. Efortul muscular necesar pentru a executa o miscare se traduce in calitarea balansului folosit in miscare. Atunci cand calitatea balansului scade va trebui sa suplinesc asta printr-un efort muscular mai mare pentru a nu cadea si a executa miscarea cu succes. Alegerea tipul de balans pentru a completa o miscare este dependenta de calitatea acestuia. Nu neaparat un balans stabil va oferii o miscare eficienta. Traseele in mod obisnuit ofera un numar limitat de prize. Astfel treaba cataratorului este sa gaseasca tipul si calitatea balansului potrivite pentru a completa in cel mai eficient mod miscarea. Intelegand cum se manifesta si cum functioneaza balansul si echilibrul ne ajuta in catarare sa gandim secventele eficiente de miscari pentru rezolvarea pasajelor. Un aspect important insa bine de precizat este faptul ca perceptia echilibrului la oameni este un simt, nu o abilitate. Astfel echilibrul nu poate fi antrenat, el este determinat genetic la fiecare individ in parte. Ce putem insa sa antrenam este abilitatea de a ne pozitiona centrul de greutate in raport cu baza de sprijin mai eficient adica balansul. Despre asta imi propun insa sa scriu in mesajele urmatoarele avand in centru atentiei miscarea in catarare.

EVALUAREA ECHILIBRULUI
Exist multe teste pentru aprecierea tulburrilor de echilibru explicabile de altfel datorit proceselor complexe care concur la meninerea stabilitii. n general, testul se repet de 3 ori lundu-se cea mai bun performan. Ortostatism static a. Testul Romberg clasic, cu nchiderea ochilor 20-30 sec, picioarele lipite. Se apreciaz gradul de legnare. Variante cu aezarea picioarelor unul naintea altuia; b. Testul branciului" se execut n dou moduri:
din

ortostatism ca la Romberg aplicm scurte mpingeri neanunate pacientului la nivelul sternului, n spate, pe bazin, din lateral i apreciem stabilitatea; idem, dar cerem pacientului s se opun, s nu se lase mpins. c. Testul unipodal, ntr-un picior cu braele ncruciate pe piept, se cronometreaz ct i poate ine echilibrul (30-150 sec). Se poate complexa flectnd genunchiul. c. Testul stressului postural - o ching legat de talie i avnd n spate un inel de care este prins o coard care trece peste un scripete. La captul coardei se atrn nite

greuti care reprezint 1,5%; 3%; 4,25% din greutatea corpului. La nivelul clcielor este tras o linie. Cronometrare ct rezist i nu balanseaz nainte braele, nu apleac trunchiul, nu face pasul sau paii ndrt sau dac chiar nu este gata s cad. Ortostatism activ Testul ntinderii membrului superior foarte utilizat mai ales la vrstnici, n ortostatism lipit cu umrul de un zid, picioarele paralele. Braul anteflectat la 90 (cot ntins) lipit de zid. Se ncepe aplecarea nainte cu avansarea membrului superior maxim posibil, fr pierdere de echilibru. Se noteaz pe zid nivelul atins de vrful degetelor. Se msoar distana de la nivelul iniial al vrfului degetelor pn la cel final.

Bilanuri funcionale Sunt frecvent utilizate n serviciile de specialitate aducnd informaii complexe cci pacientul este pus s ndeplineasc o serie de aciuni care cer oarecare abiliti. Dup modul de execuie, se pot aprecia deficitele funcionale: a. Scala echilibrului Berg reprezint o list de 14 aciuni pe care pacientul trebuie s le execute .Dup modul cum sunt executate fiecare se codific cu 0-1-2-3-4 (0 = incapabil s execute, iar 4 = execut fr nici o dificultate). b. Scala abilitilor de micare are 10 teste de mobilizare Utilizeaz ca scor cuantificrile 0-1-2 (0 = incapabil; 1 = performeaz cu dificultate; 2 = performeaz fr dificultate). c. Testul ridic-te i mergi" este foarte frecvent utilizat la btrni, hemiplegiei etc. i acest test se poate cuantifica pe scala 0--1-2-3. Practic, el se desfoar astfel: pacientul st pe scaun, i se comand s se ridice n picioare (fr sprijin), s mearg 6-10 m; s se ntoarc i s se reaeze pe scaun. Durata acestor aciuni se poate cronometra. d. Testul de echilibru Tinetti cu 2 sau 3 grade de apreciere (0-1 sau 0-1-2) d. Testul de mers Tinetti este o analiz a ctorva componente ale mersului care se poate face la viteza obinuit a pacientului sau/i vitez crescut. i la acest test, gradele de apreciere pot fi 0-1 sau 0 1-2. Deseori ambele teste Tinetti sunt asociate dnd o mai bun apreciere. d. Scala evalurii mersului este ceva mai complex dect testul de mers Tinetti, cci se introduc o serie de micri automate din mers ale articulaiilor membrelor inferioare i ale membrelor superioare. Scala de grade de apreciere este 0-1-2-3 n care ns 0 este normalitatea i 3 aspectul cel mai grav. Evaluarea se realizeaz la vrstnici mai ales pentru aprecierea pericolului de cderi.

TULBURARILE DE ECHILIBRU

Dintre tulburarile de echilibru care se manifesta la corpul uman aminitm: Vertijul; Sindromul cerebelos; Ataxia. Vertijul este descris de pacienti ca fiind asemanator cu senzatia pe care o ai in primele clipe cand pasesti pe un vas. Din cauza valurilor, mai ales cand marea este agitata ai impresia unui mers leganat, existand la inceput teama de a nu ne dezechilibra si cadea din picioare. Medical vorbind, vertijul reprezinta o senzatie falsa de deplasarea a corpului in raport cu spatiul inconjurator. Aceasta afectiune este determinata de o dereglare in buna functionare a celor doua urechi interne. Simptomele caracteristice acestei boli sunt: greturi, transpiratii, depigmentarea temporara a epidermei (paloare), stari de anxietate si agitatie, de neliniste. In literatura de specialitate regasim si false vertijuri acele stari de inmuiere a picioarelor, senzatia de instabilitate, teama psihologica de a nu cadea, vedere incetosata. Aceasta afectiune este denumita falsa deoarece cauzele care determina aceste simptome nu au legatura cu vreun dezechilibru al urechii interne, ci cu alte cauze medicale. O alta forma de tulburare al echilibrului uman este sindromul cerebelos, determinata de afectiuni ale cerebelului, afectiuni care se traduc in practica prin dificultatea de a coordona miscarea organismului, tulburari de mers si imposibilitatea de a sta in pozitie verticala. Afectiunea este determinata de anumite leziuni ale cerebelului ca urmare a unor afectiuni ale vaselor sangvine, al unei tumori, intoxicatii sau infectii. Mai exact, persoanele care sufera de aceasta afectiune, pentru a-si mentine echilibrul atunci cand sunt in pozitie verticala, trebuie sa stea cu picioarele departate. Mersul acestor persoane este asemanator cu cel al unei persoane care a ingerat cantitati mari de alcool. Nu exista un tratament specific bolii. Pentru remediu trebuie identificata si vindecata afectiunea care a generat aceea leziune a cerebelului. Toate acestea in combinatie cu sedintele de recuperare, denumite kinetoterapie. O forma destul de grava a tulburarii echilibrului o reprezinta ataxia. Boala este determinata de o sensibilitate excesiva a pacientului , mai precis in momentul in care acesta inchide ochii are dificultati reale in mentinerea echilibrului pe verticala. Astfel vedem ca pentru o actiune, aparent naturala si usoara a organismului este obligatoriu sa acordam o atentie deosebita mentinerii in stare perfecta de functionare a ochilor, urechii interne, a cerebelului, a musculaturii si tendoanelor, etc. Organismul uman functioneaza ca un tot unitar. Dereglarea unei componente determina dereglarea intregului sistem.

De ce ametim dupa ce ne oprim din invartit?


Fiintele umane sunt mereu in cautarea de senzatii tari. Multi dintre noi, in copilarie, era foarte incitant sa ne invartim, insa descopeream de cele mai multe ori, ca dupa ce ne invarteam mai multa vreme era foarte greu sa ne mai mentinem echilibrul.

De ce?
Din cauza urechii, care nu este responsabila doar cu perceperea sunetelor, ci si cu coordonarea miscarilor. Mai prescis, in urechea interna se gasesc trei tuburi pline cu fluid, la baza carora se afla niste celule microscopice ca niste peri. Cand corpul este in miscare, se misca si fluidul, care, la randul lui, pune in miscare perii. Acestia transmit mesaje creierului, care intelege care are sarcina sa mentina in echilibru un corp care se misca. Pana aici totul merge ca la carte. Urechea interna si creierul fac o buna echipa. Problema apare cand ne oprim. Cum acest lucru se intampla brusc, fluidul din tuburi nu are timp sa se opreasca, iar creierul primeste in continuare informatii ca omul este in miscare, desi acesta s-a oprit. Din cauza acestei probleme de comunicare dintre ureche si creier, apare senzatia de ameteala/dezechilibru. Pe masura ce fluidul isi incetineste miscarea, creierul intelege ca omul s-a oprit si aceasta senzatie dispare.

Si totusi, cum reusesc dansatorii sa se invarta atata timp fara sa ameteasca?


Se folosesc de vedere. Isi aleg un punct static din fata lor, pe care il privesc in timp ce se invart, fiind astfel anulat impactul miscarii asupra urechii interne. Cum fluidul nu se mai misca, nici creierul nu mai primeste mesaje din partea acestuia si, in consecinta, nu mai reactioneaza la miscare. Ochii sunt cei care ii transmit creierului mesajul ca omul sta nemiscat. Iar creierul are incredere in ei.

EXERCITII DE ECHILIBRU
Iat cteva exerciii recomandate, ncepand cu cele mai uoare. Numai dup ce i le vei nsui pe acestea, poi trece la altele, mai dificile. Poi s consideri c le-ai nvat n clipa n care i stpneti corpul, realiznd stabilitatea necesar. Important este s adopi totdeauna o poziie iniial foarte corect. In cazul exerciiilor de echilibru, poziia iniial este, n general, poziia stnd : clciele apropiate, vrfurile uor deprtate, capul i corpul meninute drept, privirea nainte. Intreaga atenie trebuie s i-o concentrezi asupra executrii corecte a exerciiului. Exerciiile de echilibru trebuie executate lent, cursiv armonios i foarte, foarte precis. De mare ajutor n acest sens este executarea lor folosind numrtoarea (n gnd). Respiraia se face regulat n tot timpul exersrii. Scopul acestor exerciii const n primul rnd n formarea capacitii de stpnire i dirijare a micrilor, ceea ce pentru femei este foarte important, condiionnd nsuirea deprinderii de a merge corect i n acelai timp frumos. De exemplu, mersul nu

este altceva dect un exerciiu de echilibru n clipa sprijinului pe un picior. Toate celelalte micri trebuie acordate. 1. Stand (n poziia de drepi) : 1 ducerea minilor la umeri, meninnd coatele apropiate de trunchi i, con-comitent, ridicarea piciorului drept ndoit la un unghi de 90 ; 2 ntindereea braelor lateral i a piciorului drept nainte, meninnd genunchii ntini; 3 revenire cu minile la umeri i, din nou, ndoirea piciorului ; 4 revenire n poziia iniial. Execui apoi exerciiul cu piciorul stng, repetndu-l de 5 ori cu fiecare picior.

2. Stnd : 1 ndoirea braului stng cu mna pe umr i, simultan, ducerea piciorului drept ntins naintela orizontal ; 2 ducerea braului sting nainte, piciorul drept napoi, fr a atinge podeaua ; 3 revenire la poziia iniial. Apoi reiei exerciiul cu braul i piciorul opus. Numrul de repetri pentru fiecare picior este de 48. 3. Stnd : 1 ducerea braului drept nainte i a piciorului stng n fa ncruciat peste dreptul ; 2 ducerea braului drept pe jos lateral i balansarea piciorului stng lateral ct mai sus (genunchii se menin ntini); 3 revenire n poziia iniial. La reluare, micrile se execut cu braul i piciorul opus, repetnd exerciiul de 48 ori cu fiecare picior.

10

4. Stnd : 1 ndoirea braelor i ducerea minilor la umeri cu fandare pe piciorul stng (ca n figura de mai jos), dreptul napoi pe vrf (greutatea corpului se afl pe piciorul stng); trunchiul i piciorul drept formeaz o singur linie dreapt ; 2 ducerea braelor lateral'; 34 lovirea solului de dou ori cu vrful piciorului drept; 5 ndoirea braelor ou minile la umeri ; 6 revenire n poziia stnd. Se repet exerciiul cu cellalt picior, executndu-1 alternativ de 46 ori cu fiecare picior.

5. Stnd : 610 micri de not bras cu piciorul drept, apoi cu stngul. Ciclul ntreg de micare pentru fiecare picior se repet de 34 ori. 6. la orizontal cumpn pe piciorul drept ndoit, braele lateral. Trunchiul mpreun cu piciorul stng formeaz un arc ; 3 coborrea piciorului stng n poziia de fandare i

11

ndoirea braelor, ducnd minile la umeri ; 4 revenire in poziia iniial. Acelai exerciiu se repet ncepnd fandarea cu cellalt picior, executnd alternativ, de 36 ori, cu fiecare picior.Stnd : 1 fandare pe piciorul drept cu braele ndoite, minile la umeri ; 2 ridicarea piciorului stng 7. Cumpn cu piciorul ntins : dup nvarea exerciiului anterior, se ntinde piciorul de sprijin. Echilibrul este mai dificil, dar ce s mai spunem noi, cnd gimnastele l execut la brn, pe o suprafa de civa centimetri, nu pe sol.

Bibliografie
* Tratat de Fiziologie a Omului, editia a11-a, de Guyton & Hall; Editura Medicala Callisto * http://www.yumeiho.org.ro/articole-de-specialitate/sanatate-prin-echilibru/lang/ro * http://cosmo.noip.org/blog/post/Echilibru.aspx * http://ai.pub.ro/auz/ed_auz.pdf *http://adevarul.ro/sanatate/medicina/ce-factori-tulbura-echilibrul1_50ad26977c42d5a6638fa049/index.html# * http://cosmo.no-ip.org/blog/post/Echilibru.aspx * http://www.scrigroup.com/sanatate/Echilibrul-corpului-uman93743.php * http://www.ymed.ro/analizatorul-acustico-vestibular/

12