KINETOLOGIE

Curs 2 - 19.10.2010
Bazele fizice ale miscarii Biomecanica miscarii Def, parametrii, clasificare Forta: definitie, paralelogramul fortelor, unitati de masura, clasificare Legile miscarii (legile dinamicii) Legea inertiei Legea acceleratiei F = m * a Legea actiei si reactiei Forte: Forta gravitationala Forta de reactie a solului Forta de reactie articulara Forta musculara Presiunea intraabdominala Rezistenta fluida Forta elastica Forta inertiala Postura Miscarea fundamentala o miscare cu scop Coactivarea Ciclul intindere-scurtare Manevrarea/abilitatea

Strategiile miscarii:

Masini simple: Parghiile Scripetii Planul inclinat

Definitia miscarii: miscarea este schimbarea pozitiei unui obiect in spatiu si in timp, sub influenta fortelor, conform legilor fizicii. Miscarea, la om, este viata. Parametrii miscarii, d.p.d.v. fizic, sunt: Pozitia raportul obiectului fata de locul lui in spatiu. Viteza arata cat de repede se realizeaza miscarea si se masoara in m/s, km/h. Velocitatea arata rapiditatea si sensul miscarii. Ea exprima viteza cu care se schimba pozitia si directia miscarii. Se poate exprima si grafic. Acceleratia m/s2 viteza modificata in raport cu timpul. Obiectul imobil nu-si modifica pozitia. Obiectul in miscare isi modifica permanent pozitia.

Daca o forta actioneaza in sensul miscarii, viteza se va accelera, va creste. Miscarea va fi accelerata. Daca forta va actiona in sens invers miscarii, viteza va descreste, va decelera. Clasificarea miscarilor d.p.d.v. fizic: Liniara toate partile corpului se deplaseaza pe aceeasi distanta, masurata in metri. Andulara partile corpului care realizeaza miscarea se deplaseaza una in raport cu alta pe distante diferite, realizand unghiuri.

Miscarile segmentelor corpului sunt miscari andulare, realizand unghiuri in jurul unor axe (axul transversal, antero-posterior/sagital, longitudinal, in jurul carora se pot efectua: flexie-extensie, abductie-adductie, rotatie interna-externa). Forta este cauza care modifica starea de repaus sau de miscare a unui corp. Forta este motorul miscarii, este producator de miscare pt ca schimba pozitia unui corp in spatiu si timp. Daca corpul opune rezistenta miscarii, va fi deformat.

Page 1 of 46

Astfel, daca asupra unei articulatii actioneaza o forta, se produce miscare, in functie de gradele de libertate ale articulatiei. Daca rezistenta articulara este depasita, atunci articulatia se poate luxa. Daca asupra unui corp actioneaza mai multe forte, acestea se compun si dau o forta rezultanta, care se poate reprezenta grafic prin paralelogramul fortelor. Daca doua forte actioneaza in acelasi sens, valoarea lor se insumeaza. Daca doua forte actioneaza in directii opuse, valoarea lor scade, actionand asupra obiectului diferenta dintre ele. Daca doua forte actioneaza in directii diferite, rezultanta care va determina miscarea este egala cu diagonala paralelogramului determinat de cele doua forte. Unitati de masura Forta se masoana in Newtoni (N). F = m * a, fiind proportionala cu acceleratia. In deplasarea produsa de forta se realizeaza un lucru mecanic cu consum de energie. Energia consumata cu o anumita viteza raportata la unitatea de timp ne da puterea (Watt). 1W = 1N * 1m/s Puterea este expresia efortului in kinetologie. Ea exprima capacitatea organismului de a sustine un efort (capacitatea functionala a organismului, mai ales a cordului). Efortul este ilustrarea functiei inimii. Fortele care actioneaza asupra corpului in miscare: Gravitationala De reactie a solului De reactie articulara Musculara Presiunea intraabdominala Rezistenta fluida Forta elastica Forta inertiala

Interactiunea acestor forte asigura stabilitatea, echilibrul si miscarea normala a corpului. Kinetoterapia corecteaza fortele deficitare sau excesive. Aceste forte actioneaza asupra corpului, respectand niste legi. Aceste legi analizeaza relatia dintre forte si miscare. 1. Prima lege (primul principiu al dinamicii): legea inertiei. Mentinerea corpului in miscare liniara sau in repaus este posibila fara interventia unei forte suplimentare. 2. Legea acceleratiei conform careia F = m * a. 3. Legea actiei si a reactiei: doua actiuni reciproce sunt egale, dar in sensuri contrare. 1. Conform legii inertiei, rezultanta fortelor care mentine repausul sau miscarea liniara este nula. Mentinerea corpului in repaus se face prin forta gravitationala, iar scoaterea corpului din repaus necesita o forta in plus, care sa invinga forta gravitationala. Mentinerea corpului in miscare se face prin forte musculare, se opun miscarii forta gravitationala, fortele rezistive (frecarea). In paralizii, unde nu avem forta musculara care sa scoata segmentul anatomic din repaus, este nevoie de forta suplimentara a kinetoterapeutului sau a scripetelui pt realizarea miscarii. 2. Conform acestei legi F = m * a, deci marimea si directia miscarii depind de greutatea corpului si a acceleratiei. Se opun acceleratiei durerea, contractura muschilor antagonisti, scaderea fortei muschilor agonisti. 3. Legea actiei si reactiei: orice actiune determina o reactie opusa si egala. Astfel la efectuarea unei sarituri se exercita o actiune asupra solului, acesta exercitand o reactie asupra saritorului. Aceasta reactie este mai evidenta la atacul solului cu calcaiul sau sprijinul pe antepicior. Forta gravitationala Este forta care atrage corpul spre pamant. Forta gravitationala este egala cu masa ori acceleratia Pamantului (g = 9,81 m/s 2) - pt toate corpurile, astfel ca forta cu care suntem atrasi de Pamant este egala cu greutatea corpului.

Page 2 of 46

Vectorul fortei gravitationale pleaca din centrul de greutate al corpului, care este punctul de echilibru al corpului pe vertebra sacrata 2. Linia centrului de greutate porneste din crestetul capului, trece prin vertebra sacrata 2 si ajunge in poligonul de sustinere a corpului, pe axa articulatiilor tibio-tarsiene. Cu cat centrul de greutate este mai aproape de poligonul de sustinere, echilibrul corpului este mai stabil. In timpul miscarii echilibrul este instabil, pt ca S2 parcurge o curba si centrul de greutate isi modifica pozitia. De aceea e nevoie de forte suplimentare pt mentinerea echilibrului. Forta de reactie a solului Impinge suprafata de sprijin a corpului de jos in sus. In repaus forta de recatie a solului este reprezentata de greutatea corpului. In miscare, la greutatea corpului se adauga acceleratia miscarii. Aceasta forta de reactie a solului apare la nivelul talpii si se distribuie astfel: primul contact cu solul il face pe marginea externa, piciorul fiind in supinatie, apoi piciorul se proneaza, glezna face dorsi-flexie, centrul de greutate al corpului se proiecteaza inaintea piciorului si corpul se deplaseaza. Genunchiul si glezna apoi se extind, iar la un moment dat piciorul paraseste solul. In acest moment forta de reactie a solului se muta de pe marginea laterala a piciorului spre baza halucelui, astfel incat cele mai mari presiuni se exercita pe primul metatarsian, pe haluce si pe marginea laterala a piciorului. Forta de reactie articulara se desfasoara in articulatii si consta dintr-o compresie pe suprafetele articulare ale oaselor. Aceasta forta de reactie articulara difera in mers, in alergare, in stand, in sarit, in ridicare de greutate. In alergare, la jumatatea fazei de sprijin, forta de reactie articulara la genunchi este de 33 de ori greutatea corpului. La glezna este de 9 ori greutatea corpului. Genoflexiunile creeaza forte de reactie articulara de 4-5 ori greutatea corpului. La nivelul coloanei lombare, intre L4 si L5, cand se ridica o greutate, apare o forta de reactie articulara egala cu 17 ori greutatea corpului. Forta musculara este tensiunea dezvoltata in muschi. Este transmisa sistemului osteo-articular pt realizarea miscarii. Muschii transmit forte de-a lungul oaselor. Muschii actioneaza in cupluri de forte, cupluri de forte de muschi agonisti si muschi antagonisti. Muschii interactioneaza, se controleaza unii pe altii, in functie de pozitia segmentului in timpul miscarii, de linia gravitationala, de viteza miscarii. Forta musculara este greu de masurat. Se aplica masuratori indirect. Practic se masoara capacitatea muschiului de a invinge rezistente. Forta musculara depinde de tipul de fibra musculara, de suprafata de sectiune a muschiului si de arhitectura muschiului. Presiunea intraabdominala se realizeaza prin continutul sau lichid si vascos. Prin presiunea intraabdominala se transmit forte de la trunchiul superior spre trunchiul inferior. In cazul in care se contracta muschii trunchiului concomitent cu muschii toracelui si cei abdominali pe inspir, in timpul ridicarii unei greutati, se produce fenomenul valsalva, care consta din blocarea intoarcerii sangelui venos spre inima, iar la reluarea respiratiei tensiunea arteriala poate sa creasca brusc, putand sa apara accidente. Pt a evita fenomenul valsalva, orice ridicare de greutate se face pe expir. Presiunea intraabdominala protejeaza spatele de efort in timpul ridicarii de greutati. Pt a creste presiunea intraabdominala, halterofilii poarta centuri rigide pt a proteja discurile intervertebrale. Rezistenta fluida

Page 3 of 46

reprezentata de rezistenta aerului sau a apei in timpul miscarii. O parte din energia corpului, in miscare, se transfera mediului, crescand viteza de miscare a corpului. Forta elastica

are la origine deformarea tesuturilor in caz de intindere. Forta elastica este proportionala cu deformarea, dar de sens contrar. Avem forta elastica la tendoane, ligament, tesuturi conjunctive, care odata intinse se deformeaza proportional cu marimea intinderii. Exista un raport intre forta si deformare, la intinderile excesive, tesuturile nu revin la lungimea initiala, realizandu-se o reorganizare a tesutului intins, cu slabirea lui. Intinderea sta la baza stretching-ului. Forta inertiala

datorita inertiei, un obiect in miscare accelerata exercita o forta asupra corpurilor care ii imprima miscarea. La flexii si extensii rapide de antebrat, mana executa pasiv miscari oscilatorii, determinate de forta lor inertiala. Fortele inertiale creeaza cupluri mecanice intre segmentele corpului, controlate de muschii agonisti si antagonisti. TORQUE (torsiune) capacitatea unei forte de a produce miscare in jurul unui ax, in functie de distanta dintre axul segmentului si locul de aplicare al fortei (bratul momentului). Strategiile miscarii Miscarea omului este urmarea interactiunii dintre SN de comanda si sistemul musculo-scheletal efector. Muschii mobilizeaza oasele. Inainte de a comanda miscarea, SN alege scheme de miscare automate, numite strategii, conform programului motor fixat in cortex. Orice strategie ar alege, una este obligatorie pt miscare - postura. Orice miscare se face dintr-o postura, care asigura stabilitatea si echilibrul sistemului musculoscheletal. Postura acompaniaza orice miscare. Postura acompaniaza miscarea ca o umbra. (1931 - Sherrington) Postura este automata si se realizeaza prin tonusul muscular (starea de tensiune musculara permanenta, care nu dispare niciodata). Postura asigura stabilitatea si echilibrul corpului. Suntem in echilibru cand vectorul greutatii corpului cade in interiorul poligonului de sprijin, adica linia care trece prin S2. Suntem stabili cand ne putem acomoda la perturbarile de echilibru, ne putem reveni din orice dezechilibrare. Avem stabilitate cand baza de sustinere a corpului este mare si centrul de greutate coborat. In ortostatism poligonul de sustinere este mic, centrul de greutate este sus situat, iar informatii venite prin feedback de la receptorii vizuali, receptorii vestibulari si de la proprioceptori semnaleaza necesitatea echilibrului si a stabilitatii. La astfel de semnale, automat se produce o rigidizare a corpului, cu scurtare a muschilor, incepand de la glezne, sold, trunchi, pana la cap. Daca basculam membrele, efortul de echilibrare este mai accentuat si suntem obligati sa facem pasi. Cel mai sensibil si mai important segment anatomic in momentul echilibrarii este trunchiul. De aceea coloana se uzeaza in timp, iar bolnavii cu suferinte lombare au problem de stabilitate. Realizarea posturii este baza programelor de kinetoterapie. Miscarea fundamentala

este o schema de miscare cu scop (luarea unui obiect de pe masa). Ea este efectuata de muschii agonisti si antagonisti dupa urmatoarea schema: agonistul incepe miscarea accelerat antagonistul franeaza miscarea cu activarea in continuare a agonistului si cu fixarea membrului pt apucarea obiectului de pe masa. Secventele sunt automate si sunt modificate de rezistentele intampinate, de viteza de executie, de executarea miscarii in sensul gravitatiei sau antigravitational, totul sub controlul SN. In mod reflex SN alege muschii si forta potrivita. Reflexul care realizeaza aceasta miscare este reflexul de intindere.

Page 4 of 46

Coactivarea este o schema de miscare care aduce economie de efort in activitatile de performanta. Ea consta din activarea concomitenta a muschilor agonisti si antagonisti, cu rigidizarea articulatiei, cu blocarea ei pt a creste stabilitatea. Coactivarea depinde de torque, adica raportul dintre forta si lungimea muschiului. La hemiplegici lipseste coactivarea, pt ca o parte din muschi sunt spastici, iar muschii antagonisti sunt hipotoni. In kinetoterapie activam cupluri de muschi agonisti si antagonisti. Tonifierea numai a unui grup muscular scade forta celuilalt, marind dezechilibrul. Ciclul intindere-scurtare este o schema de muscare care creste eficienta muschiului. Consta din intinderea muschiului inaintea realizarii unui scop. Adica mai exact contractie musculara excentrica urmata de contractie musculara concentrica, si nu doar scurtarea muschiului de la inceputul actiunii. In aceasta schema de miscare, miscarea este facilitata de energia elastica a muschiului intins. Energia elastica se adauga energiei musculare la revenire, sporindu-i forta. Putem obtine un plus de energie daca inainte de contractia concentrica facem izometrie (contractia muschiului fara deplasare). Schema de miscare intindere-scurtare este folosita de saritorii in lungime, in inaltime. Manevrarea schema de miscare prin care omul exploreaza mediul inconjurator. E reprezentata de miscarile abile. Abilitatea mainii este reprezentata de capacitatea mainii de a realiza pense. Aceste pense sunt permanent ajustate prin feedback, pornind de la mecanoreceptorii cutanati ai mainii. Masinile simple dispozitive mecanice elementare, cu ajutorul carora obtinem economie de forta si de deplasare, lucrul mecanic fiind efectuat in conditii avantajoase. Acestea sunt parghiile, scripetii si planul inclinat. O parghie este o bara rigida care se poate roti in jurul unei axe, sub actiunea unei forte active si a unei forte rezistive opuse. Orice parghie are un punct de sprijin, care e axa in jurul careia se produce miscarea, are o forta activa si una rezistiva. Exista 3 tipuri de parghii: de gradul I, II, III. Parghia de gradul I are punctul de sprijin intre cele 2 extremitati (la occiput, capul se misca pe coloana vertebrala ca o parghie de gradul I, bazinul - deasupra capului femural). Parghiile de gradul II au punctul de sprijin la un capat, rezistenta la mijloc si forta la celalalt capat (ridicarea pe varfuri forta este tricepsul sural, iar rezistenta la mijloc). Parghiile de gradele I si II sunt parghii de forta. Parghia de gradul III este parghie de viteza, mai evident in miscari de flexie. Majoritatea parghiilor din corp sunt parghii de gradul III. Are punctul de sprijin la capat, forta la mijloc, si rezistenta periferica (la cot punct de sprijin la capat, forta la mijloc, rezistenta in capatul celalalt). Scripetii sunt masini simple, alcatuite dintr-un disc metalic care se roteste in jurul unei axe, discul are la periferia lui un sant prin care trece un cablu, de-o parte a cablului fixam forta activa. Si de cealalta parte fixam rezistenta, greutati. Prin scripeti facem economie de forta, putem schimba si sensul fortei, fara a schimba marimea (genunchi, glezne). Folosim scripeti in instalatii mecanice. Planul incplinat o suprafata plana rigida si inclinata la un unghi fata de orizontala. Scopul planului inclinat este economie de forta in deplasarea corpurilor grele. Asezam pacientii pe planuri inclinate pt a facilita miscari, sau in scop de posturare. La folosirea planului inclinat este importanta greutatea corpului.

Page 5 of 46

Curs 3 - 26.10.2010
Bazele anatomice ale miscarii Axe Planuri Pozitii anatomice Miscari: Pendulare Jocul articular

N.M.A.K. unitatea neuro-musculo-artro-kinetica de miscare Miscarile corpului se fac in jurul unor axe. Exista 3 axe principale, perpendicular un ape alta, ele se intretaie in unghi drept. 3 axe corespunzatoare celor 3 dimensiuni ale spatiului: Axul lungimii Axul grosimii sagital (antero-posterior) Axul latimii axul latero-lateral

Axul lungimii are 2 poli. La om, in ortostatism, polul superior este polul cranian, iar cel inferior polul caudal. Axul sagital are tot 2 poli unul anterior sau ventral si unul posterior sau dorsal. Axul latero-lateral are 2 poli unul drept si unul stang. Prin 2 axe trece un plan. Astfel prin axul longitudinal si cel sagital trece planul sagital. El imparte corpul in parte dreapta si parte stanga. Toate planurile paralele cu planul medio-sagital se numesc planuri sagitale. Planul frontal paralel cu fruntea trece prin axul longitudinal sic el latero-lateral. Planul frontal imparte corpul in parte anterioara/ventral si parte posterioara/dorsal. Planul orizontal/transversal trece prin axul sagital sic el latero-lateral. El imparte corpul in parte superioara si parte inferioara. In kinetoterapie avem 3 planuri: sagital/antero-posterior, frontal si orizontal/transversal. Pozitiile sunt termini anatomici care definesc locul unui segment anatomic in raport cu planurile mentionate. Pozitiile sunt: Cranial (mai aproape de craniu, superior) Caudal (mai aproape de coada, inferior) Medial (mai aproape de planul medio-sagital, intern) Lateral/extern (mai aproape de periferie) Proximal (partea mai apropiata de corp) Distal (partea mai indepartata de corp) Inferior (se refera la cavitati, reprezinta partea indepartata de suprafata) Exterior (partea aflata la suprafata) Median (orientat spre centrul corpului) Dorsal/posterior (situat in spate, inapoi) Ventral/anterior (situat in fata, inainte) Transversal (dispus pe latine si grosime, in plan orizontal) Pendulare Jocul articular

Miscarile in kinetologie:

Miscarile pendulare flexie (indoire), extensie (intindere), adductie (apropiere de axul longitudinal), abductie (indepartare de axul longitudinal), rotatie (miscare efectuata in jurul axului lung al segmentului anatomic), ea poate fi externa si interna, circumductie miscare complexa care trece succesiv prin pozitiile: flexie, abductie, extensie, adductie cu revenire la pozitia initiala de plecare. Pronatie orientarea palmei in jos au orientarea plantei astfel incat marginea laterala a piciorului se ridica si planta priveste in afara.

Page 6 of 46

Supinatie orientarea palmei in sus, prin rasucire si orientarea plantei cu marginea interna in sus, planta priveste spre interior. Joc articular miscarea capetelor osoase una fata de alta, intraarticular. Aparatul locomotor este aparatul specializat in miscare, este aparat kinetic, el fiind un ansamblu de tesuturi osoase articulare, muschi si nervi. Unitatea de miscare (unitatea kinetica) este reprezentata de articulatie, muschi si nervi. De aceea unitatea de miscare se numeste aparat neuromusculoartrokinetic. Nervii, SN, comanda miscarea pe baza informatiilor primite de la receptori. Muschii (sistemul muscular) primesc comanda, si prin intermediul fortei musculare dezvoltata in muschi realizeaza miscarea. Articulatiile (sistemul articular) dau directia miscarii, miscarea efectuandu-se in anumite limite. Functionarea celor 3 sisteme (nervos muscular si articular) este influentata de aparatul respirator si cardio-vascular care realizeaza adaptarea la efort a aparatului locomotor. Tesuturile moi, reprezentate de piele, fascii, aponevroze, tesut grasos pot bloca mobilitatea articulara. Sistemul osos Definitie Rol Clasificarea oaselor Structura oaselor Organizarea osului care difera la osul compact si la cel spongios Vascularizatia osului Remodelarea osului Kinetoterapia in afectiunile osului Cartilaj Definitie Cartilajul hialin: Rolul Hranirea Lubrefierea

Kinetoterapia in afectiunile cartilajului Articulatii Definitie Functiile articulatiilor Clasificarea Miscari Structura cartilaj hialin, burelet fibrocartilaginos, capsula articulara, sinoviala, lichid sinovial, ligament paraarticulare Kinetoterapia in bolile articulare Osul tesut conjunctiv mineralizat alcatuit din celule, substanta fundamentala si fibre de colagen impregnate cu saruri minerale (fosfati si calciu). Rolul osului osul este un depozit de substante organice si saruri minerale Rezervor de ioni (99% sunt ioni de Ca, apoi P, Mg) Osul este un suport mecanic al miscarii Sustine organismul Datorita osului se realizeaza locomotia rol dinamic Protejeaza organe vitale Osul este parghie pt segmentele anatomice care se misca Osul este organ hematopoetic, prin maduva sa

Clasificarea oaselor Oasele sunt de 2 feluri:

Page 7 of 46

Compact os dens, os haversian. Osul compact este os cortical, participand la formarea diafizei oaselor lungi si a corticalei oaselor mici. Spongios os trabecular (cu cavitati)

In interior osul este captusit de o membrana endosteum iar in exterior este captusit cu o membrana periost. Structura osului Osul este alcatuit din celule. Osul are osteoclaste celule care dizolva os, osteoblaste construiesc os, osteocite se pot transforma in osteoblaste sau osteoclaste. Al doilea element structural al osului matricea, alcatuita din substanta fundamentala si fibre de colagen osteoid (35% din os). Sarurile minerale (fosfati de Ca) care impregneaza, mineralizeaza fibrele de colagen din matrice. Sarurile minerale 45% din os. Apa 20% din os. In centru, osul are o cavitate medulara. Osul este organizat sub forma de lamele, care se numesc trabecule, care sunt dispuse de-a lungul liniilor de forta care actioneaza asupra osului, conform principiului minim de material cu maxim de rezistenta. La osul compact, la osul dens, lamele sunt dispuse concentric, in jurul unor canale canale haversiene. Aceste canale contin arteriole, vene, nervi, vase limfatice si maduva. Un grup de lamele concentrice cu canalul lor haversian, cu reteaua de vase si nervi, formeaza osteonul unitatea de baza a osului. La periferie osul este invelit intr-un manson fibros periost care se continua cu capsula articulara la extremitatile articulare ale iosului. Pe fata interna a osului avem tedoane, aponevroze, muschi, vase, nervi. La eforturi excesive (alergatul, saritul, mersul) periostul reactioneaza, se congestioneaza la eforturi, formand periostita post-traumatica. Periostul este bogat inervat deci doare. Sub periost este tesut osos compact, dens. La capetele oaselor si in oasele mici os spongios cu aspect de burete, in care lamelele osoase delimiteaza cavitati umplute cu maduva. In mijlocul oaselor lungi se afla canalul medular cu maduva. Oasele sunt bogat vascularizate si inervate, arterele oaselor sunt dispuse in 4 sisteme circulatorii. Orice os are o artera nutritiva principala, care patrunde in os in mijlocul diafizei, impartinadu-se intr-o ramura ascendenta si una descendenta. Artera nutritiva aduce 70% din cantitatea de sange. Al doilea sistem circulator circulatia epifizara la capetele oaselor Al treilea sistem circulator circulatia periostala Al patrulea sistem circulator circulatia haversiana Intre cele 4 sisteme circulatorii si circulatia tesuturilor invecinate exista legatura, astfel incat in traumatismele osoase este asigurata irigatia, chiar daca unele parti sunt distruse. Venele sunt dispuse altfel decat arterele. Cea mai mare parte a venelor se indreapta spre epifize. Au calibru mai mare decat arterele si au o viteza de circulatie mare. Oasele au o retea nervoasa, care provine de la periost si nervii insotesc artera nutritiva. Terminatiile nervoase ale osului seunt receptori, sensibili la presiune si sunt dependente de debitul sangvin intraosos. Osul este aparent stabil. In realitate el este o structura dinamica, cu o mare plasticitate, pt ca osul este in continua remodelare. Remodelarea osoasa este reprezentata de cicluri de distrugere si refacere. Distrugerea osului are loc pe tot parcursul vietii. Este realizata de osteoclaste, care au rol de resorbtie. Refacerea este realizata de osteoblaste. Ele formeaza os. Activitatea resorbtiva a osteoclastelor este contrabalansata de activitatea osteoformatoare a osteoblastelor. In decursul vietii osul se remodeleaza permanent. Anual se reface 25% din osul spongios, si 3% din osul compact.

Page 8 of 46

Varful refacerii osoase este la 20-25 de ani. Cu varsta, refacerea osului scade. Apoi urmeaza instalarea osteoporozei, pt ca odata cu inaintarea in varsta, predomina pierderea de os. Pierderea osoasa este accelerata de menopauza, fiind influentata de sexualitate. Activitatea fizica influenteaza cresterea, intarirea si resorbtia osului. Varsta si unele boli, alimentatia influenteaza remodelarea osoasa. Remodelarea osoasa este dependenta de activitatea glandelor endocrine si este influentata genetic. Miscarea stimuleaza formarea osului. Imobilizarea si calatoriile spatiale determina resorbtia osului, cu osteoporoza. Pe masa osoasa actioneaza raportul incarcare-deformare. Orice schimbare in solicitarea osului (compresie, torsiune, forfecarea, tractiune) modifica arhitectura osului, si conformatia osului in concordanta cu legile matematicii. Kinetoterapia in afectiunile osului Kinetoterapia intervine profilactic si terapeutic in afectiunile osului, pt ca exercitiile influenteaza masa osoasa (de tonifiere a musculaturii paravertebrale la femei cu osteoporoza, daca sunt aplicate 3-6 luni) Kinetoterapia este cuprinsa in programele de recuperare a sechelelor dupa fracturi. Exercitiile se introduc progresiv, sub observatie medicala, nici prea devreme pt a compromite refacerea osului. Kinetoterapia poate avea influente negative asupra osului daca este aplicata cu prea multa forta, la varstnici sau pacienti cu osteoporoza. Exista fracturi de oboseala, in urma efortului efectuat in starea de oboseala musculo-articulara.

Exista contraindicatii in infectiile osoase si in fracturile incomplet consolidate.

Cartilajul un tesut conjunctiv vaso-elastic format din fibre de colagen, celule numite condrocite, si material extracelular matrice alcatuita din proteoglicani si apa. Cartilajul hialin este cartilajul care acopera capetele osoase care intra in componenta articulatiei. Cartilajul hialin nu are inervatie si circulatie nu regenereaza si nu doare. Roluri ale cartilajelor rol de amortizare a presiunilor transmise prin os Rol de glisare de alunecare a oaselor unul fata de altul in timpul miscarii Aceste roluri ale cartilajelor se indeplinesc prin hranirea cartilajului, prin lichidul sinovial articular si prin calitatile cartilajului. Hranirea cartilajului se face prin imbibitie cu apa. Apa provine din lichidul sinovial si din osul de sub cartilaj. Imbibitia cu apa este dependenta de miscarea la care este supus cartilajul. Este nevoie de mobilizare articulara pt hranirea cartilajului. Cartilajul, in timpul mobilizarilor, are un coeficient de frecare foarte mic, pt ca are o lubrefiere buna care permite glisarea oaselor in articulatie. Aceasta lubrefiere este asigurata de acidul hialuronic care se afla in lichidul sinovial intraarticular. Calitatile cartilajului care asigura amortizarea presiunilor sunt: compresibilitatea si elasticitatea cartilajului. Ele sunt intretinute de miscarea apei in cartilaj in timpul mobilizarilor articulare. Presiunile prelungite pe cartilaj impiedica circulatia apei prin cartilaj, impiedica hranirea lui, grabind uzura in cartilaj. Grosimea si rezistenta cartilajului variaza cu gradul de incarcare. Cartilajul este mai gros la genunchi si sold, in zonele cu incarcare mare, la amortizarea presiunilor participa si celulele.. Celulele odata distruse nu se mai refac. Cartilajul se cicatrizeaza dar cicatricea nu are proprietati de amortizare si glisare. Cartilajul are nevoie de miscare. Kinetoterapia in bolile cartilajului Prin kinetoterapie urmarim evitarea uzurii cartilajului. Putem face profilaxia bolilor articulare prin menajarea incarcarii articulare la articulatiile portante se face prin slabire in greutate, purtare de baston daca e cazul, evitarea ortostatismului prelungit si evitarea pozitiilor fixe prelungite. Prin kinetoterapie urmarim cresterea mobilitatii articulare, prin mobilizari articulare. Prin kinetoterapie putem creste stabilitatea articulara, prin cresterea fortei musculare. Stabilitatea impiedica uzura cartilajului.

Page 9 of 46

Articulatia este ansamblul de tesuturi moi care unesc 2 sau mai multe oase vecine in scopul realizarii miscarii. Aceste tesuturi moi din articulatie: Capsula articulara Ligament Tendoane Muschi

Articulatiile protejeaza oasele in contact prin spatiul intraarticular creat intre capetele osoase. Acest spatiu este delimitat de capsula articulara si sinoviala. Functiile articulatiilor: 1. Protectia oaselor care le formeaza Permiterea miscarii scheletului Transmiterea de forte de la un segment articular la altul Dupa modul de unire a oaselor in articulatie: Artciulatii fibroase, fara mobilitate (oasele craniului) Articulatii cartilaginoase, care au o anumita miscare (intre vertebre) Articulatii sinviale diartroze. Ele au capsula articulara si membrane sinoviala si au miscari ample. Articulatii plane Articulatii sferoidale (umar, sold) Articulatii cilindroide Elipsoidale (genunchi) elara (police) Articulatii cu un singur grad de libertate Articulatii cu 2 grade de libertate (cot) Articulatii cu 3 grade de libertate (sold) Miscari pendulare (cu realizare de unghiuri: flexie, extensie, rotatia int, ext) Miscari intraarticulare a oaselor unul fata de altul, in cadrul unei articulatii joc articular Miscarile intraarticulare: rulare, alunecare, rasucire, compresiune si tractiune Structura articulatiei In structura ei avem cartilajul hialin, bureletul fibrocartilaginos este prezent numai la articulatiile care au capete osoase inegale. Aceste articulatii: soldul si umarul. Bureletul fibrocartilaginos este circular si are rolul de a mari suprafata articulara pt a realiza o potrivire perfecta a oaselor in articulatie. Realizeaza o coaptare a oaselor in articulatii. Capsula articulara tesut conjunctiv dens care delimiteaza cavitatea articulara. Ea are proprioceptori (terminatii nervoase prin care se realizeaza controlul motor al miscarii). Capsula articulara are 2 straturi: unul extern fibros, care se continua cu periostul si unul intern sinovial. Capsula articulara este intarita de ligament. La unele articulatii, in unele locuri capsula lipseste, iar in acest loc membrane sinoviala herniaza in afara articulatiei, formand chiste (funduri de sac). Intraarticular unele articulatii prezinta ligamente. In capsula articulara exista 3 feluri de terminatii nervoase: senzitive culeg informatiile dureroase, proprioceptorii receptori sensibili la miscare, fibrele nervoase vaso-motorii simpatice. Al 4-lea element structural sinoviala tesut conjunctiv sub forma unei membrane subtiri care tapeteaza capsula articulara intraarticular, ea se continua si in zonele fara capsula, herniind in exterior sub forma de funduri de sac. Intraarticular sinoviala formeaza pliuri vilozitati sinovoiale. Sinoviala este inervata si vascularizata. Deci are rol de receptor prin terminatiile nervoase pe care le contine, terminatiile nervoase sunt proprioceptori care au rol in controlul motor al miscarii.

Exista 3 clasificari

Articulatiile sinoviale: -

Dupa gradul lor de libertate:

Miscarile executate din articulatie:

Page 10 of 46

Sinoviala fabrica lichidul synovial. Are rol de curatire a articulatiei prin macrofage (celule care indeparteaza corpuri straine). Sinoviala prolifereaza in caz de imobilizare prelungita a articulatiei, producand blocarea articulatiei. Daca imobilizarea se prelungeste, sinoviala devine fibroasa, imbatraneste, ducand la redoare articulara accentuata. Daca mobilizarea articulara se incepe precoce, atunci tesutul intraarticular synovial proliferat se resoarbe. Lichidul synovial lichidul intraarticular fabricat de sinoviala prin filtrare plasmatica. El contine acid hialuronic, care lubrefiaza cartilajul si permite glisarea lui in timpul miscarii, impiedicand uzura. Poate sa contina produse de descuamatie sinoviala si Rolul lichidului sinovial: Lubrefiere permitand glisarea Nutritia cartilajului

Ligamentele paraarticulare bogat inervate. !!! Rolul lor este de a realiza rezistenta la miscare, stabilitatea miscarii, ghideaza miscarea, franeaza excesul de miscare, regleaza forta musculara. Kinetoterapia in bolile articulare Bolile articulare produc limitare de mobilitate redoare sau lipsa de mobilitate anchiloza. Aceste doua semne redoarea si anchiloza apar in: Fracturi intraarticulare care se trateaza ortopedico-chirurgical. In luxatii au tratament ortopeduc. Retractii ale capsulei articulare se blocheaza articulatia. Tratamentul se face prin kinetoterapie. Inflamarea sinovialei limiteaza mobilitatea articulara cu durere. Proliferarea sinovialei apare dupa imobilizari prelungite, cu blecare articulara. Reumatismul degenerativ cu uzura cartilajului.

Prin kinetoterapie se mentine mobilitatea articulara prin postura, mobilizari (P, autoP, A) prin mecanoterapie si prin stretching. Scaderea incarcarii articulatiilor portante prin slabire in greuytate, purtare de baston, evitarea ortostatismului prelungit si evitarea pozitiilor fixe prelungite.

Curs 4 - 02.11.2010
Tendonul si ligamentul Definitie Rol structura si proprietati Inervatie si vascularizatie Relatia cu antrenamentul Repararea tendonului si a ligamentului Kinetoterapia in bolile tendoanelor Muschiul striat Definitie Clasificari Arhitectura muschiului Legatura intre structura si functii Vascularizatia si contractia muscular Inervatia Structura Fibra muscular Definitie si structura Clasificarea muschilor Repararea muschiului Kinetoterapia in bolile muschiului

Page 11 of 46

Tendonul si ligamentul sunt structure conjuctive dense, rezistente formate din fibre de colagen care leaga os de os, muschi de os. Tendoanele transmit forte, amortizeaza forta brusca, amplifica forta slaba. Ligamentele (care leaga oasele) stabilizeaza articulatiile, dau rezistenta articulatiei. Tendoanele si ligamentele iau parte la miscare. Doua proprietati au tendoanele si ligamentele: au rezistenta si vascozitate. Rezistenta este data de fibrele de colagen. O fibra de collagen are o rezistenta comparabila cu a unei fibre de otel de acelasi diametru. Fibra tendonului ia nastere din structura conjunctiva a muschiului si se continua cu structura conjunctiva a osului. Fibrele de collagen sunt unite intre ele prin punti transversala. Rezistenta fibrelor depinde de nivelul de activitate fizica. Pe langa fibre de collagen tendoanele si ligamentele contin proteoglicani si apa. Aceste substante proteoglicani dau vascozitate tendoanelor. Vascozitate mare inseamna rezistenta la miscare. Dupa incalzire, dupa cateva miscari, vascozitatea scade, permitand o intindere mare a tendoanelor si ligamentelor. Modificarea vascozitatii in raport cu miscarea se numeste tixotropie. Tendonul are filament de actina si miozina, la fel ca muschiul. De aceea el este nu numai transmitator de miscare, ci ia parte active la miscare. Tendonul este protejat de o teaca fibroasa care usureaza alunecarea tendonului in santurile osoase. Teaca tendonului este un tesut fibrocartilaginos. Unele tendoane sunt inconjurate de o teaca sinoviala, formata din doua foite de membrane sinoviala intre care se afla lichid sinovial. In zonele de mare frecare/mare presiune a tendoanelor exista burse sinoviale cu lichid sinovial, cu rol de amortizare a presiunilor. Inflamatia structurilor sinoviale determina tenosinovite si bursite. La zona de insertie a tendonului pe os exista o zona de trecere de la structura tendonului spre un fibrocartilaj, care treptat se mineralizeaza progresiv, transformandu-se in os. Tendonul este inervat, are receptori senzitivi specializati in reglarea contractiei musculare. Receptorii tendoanelor -> aparat Golgi. Tendonul este bine vascularizat. Antrenamentu fizic efectuat mai ales in perioada de crestere provoaca hipertrofia tendonului si cresterea rezistentei tendonului la adult. Imobilizarea determina scaderea rezistentei tendonului, favorizand ruperea lui la reluarea activitatii. Proprietatile biomecanice ale tendonului si ligamentului depend de raportul tensiune-deformare. Repararea tendonului si ligamentului se face prin cicatrizare. Se formeaza cicatrici fibroase, cu aderente peritendinoase care blocheaza alunecarea tendonului. La reluarea miscarilor aderentele se rup, dispar. Tendoanele mari care au circulatie bogata se regenereaza prin inmugurire. Fibrele tendinoase rupte puse cap la cap se sutureaza chirurgical. Exista grefa de tendon, cu rezultate anatomice bune, dar rezultate functionale slabe pt ca este blocata alunecarea normala a tendonului. Cicatricea este locul de slaba rezistenta a tendoanelor si ligamentelor, este locul unde se produc noi rupturi care se repara chirurgical. Legatura tendoanelor cu kinetoterapia Patologia tendo-ligamentara se manifesta prin limitare de mobilitate (redoare) asa cum se intampla in inflamatii ale tendoanelor sau in rupturi partiale sau totale, hiperlaxitatea ligamentara. Tratamentul de kinetoterapie in caz de redoare se face prin stretching intinderi, cresterea rezistentei se face prin exercitiul fizic, sport in adolescenta, si la adult (kinetoprofilaxie). Scaderea vascozitatii tendoanelor la inceperea programului de kinetoterapie se face prin incalzire. In caz de hiperlaxitate ligamentara crestem stabilitatea articulara prin cresterea fortei musculare si cresterea coordonarii. Muschiul striat muschii aparatului locomotor Muschii netezi muschii organelor interne Muschiul striat este elemental motor al miscarii care converteste energia chimica din alimente in energie fizica forta. Muschiul este fixat pe oase, el sare peste articulatii, realizand astfel miscarea segmentelor anatomice. Avem 430 de muschi sriati 40-45% din greutatea corpului.

Page 12 of 46

Exista mai multe clasificari: Dupa nr articulatiilor peste care sar Monoarticular Biarticular Dupa nr capetelor de insertie Biceps Triceps Dupa asezare Superficiali Profunzi Dupa gruparea fascicolelor musculare fata de tendoane, fata de axul fortei Muschi care se continua cu tendonul Muschi oblici pe tendon (muschi penati) Dupa functie Tonici Fazici

Arhitectura muschiului aranjamentul fibrelor musculare in raport cu axul fortei dau proprietatile fundamentale ale muschiului. Forta musculara este proportionala cu suprafata de sectiune a muschiului, care este suma suprafetelor fibrelor musculare ale muschiului. Rapiditatea de raspuns (de scurtare) este proportionala cu lungimea muschiului. Gradul de scurtare si forta dezvoltata depind de unghiul de penatie, unghiul dintre axul fortei musculare si directia fibrei musculare. Cu cat unghiul este mai mare, scurtarea lui este mai mare, dar cu viteza mai mica. Exista o relatie intre vascularizatia muschiului si contractia musculara. Muschiul este foarte bine vascularizat. In starea de repaus, capilarele sunt majoritatea inchise. Ele se deschid alternativ, pe zone, in timpul contractiei musculare. In timpul contractiei izometrice circulatia in muschi scade proportional cu tensiunea de contractie (la cardiac nu!). In contractia izotonica, circulatia creste de 30 de ori. Lungimea muschiului se modifica. Inervatia muschiului este asigurata de un nerv muscular, care se ramifica in muschi formand un plex intramuscular. Structura muschiului Muschiul este format din corp muscular si tendon corespunzator. Un grup de muschi care realizeaza o miscare este invelit intr-o fascie comuna. Ruperea fasciei determina hernierea muschiului. Fiecare corp muscular are un manson extern conjunctiv care se numeste perimisium. Acesta are 2 roluri: 1. Rol protector, mentine forma muschiului si il protejeaza de o intindere excesiva. 2. Rol mechanic, rol de a usura alunecarea corpurilor musculare in timpul contractiei. In caz de edem al acestui manson, cu aderente, alunecarea este blocata. Fibrele perimisiumului sunt dispuse oblic si in spirala, putandu-se adapta la variatia de lungime a fascicolelor musculare. Din perimisium pornesc septuri conjunctive in interiorul corpului muscular, invelind fiecare fibra musculara in tesut conjunctiv. Astfel exista un schelet conjunctiv, o matrice a muschiului, cu rol mechanic si de sustinere. Prin acest schelet conjunctiv penetreaza in muschi vase sangvine si fibre nervoase. Fascicolul muscular este format din 10-30 fibre musculare. Fibra musculara este celula muscular, alcatuita din membrane sarcolema, citoplasma/protoplasma sarcoplasma, nuclei si miofibrile. Miofibrilele sunt elementele contractile ale muschiului, ele sunt specific muschiului. Fibra muscular se fixeaza pe un set conjunctiv endomisium. Acest set conjunctiv se prelungeste spre capetele muschiului si intra in structura tendonului. O fibra musculara, prin contractia sa, se scurteaza cu pana la 50%, si dezvolta o forta de la 100-300 mg. daca toti muschii omului s-ar contracta odata, s-ar dezvolta o forta de 50 t. Sarcolema este membrane fibrei musculare. Pe fata interna prezinta nuclei , pe fata externa prezinta tesut conjunctiv care separa intre ele fibrele musculare. Acest tesut conjunctiv face parte din scheletul

Page 13 of 46

cinjunctiv/matricea muschiului. Pe sarcolema exista placa motorie. Placa motorize este locul de intalnire a nervului cu fibra musculara. Tot pe sarcolema exista poarta unui sistem tubular T, prin care sunt dirijate impulsurile nervoase spre miofibrile. Sarcoplasma contine surse de energie (lipidele si glicogen), organite (nucleii, mitocondriile, lizozomii), enzyme (miozina, ATP-aza, fosforilaza), miofibrile (aparatul contractile al fibrei musculare), sistemul canalicular/tubular T. Sarcoplasma este in cantitate mare la muschii rosii muschi tonici care au o activitate permanenta. Sarcoplasma este in cantitate mai mica la muschii albi, fazici, care se contracta repede dar si obosesc repede. Miofibrilele sunt elementele contractile ale muschiului. Ocupa 2/3 din spatiul celulei musculare. O celula musculara are sute de mii de miofibrile dispuse parallel de la un cap la altul al fibrei musculare. Miofobrilele au aspect tigrat, cu zone clare care alterneaza cu zone intunecate. Miofibrilele sunt formate din sarcomeri. Un sarcomer are 2 tipuri de protein: contractile aranjate longitudinal, sub forma de filament. Un tip de protein miozina, iar celalalt tip de protein actina. Miozina este groasa , actina este subtire. Un filament gros si intunecat de miozina este inconjurat de 6 filamente de actina subtiri. In timpul contractiei musculare filamentele de miozina si actina se intrepatrund, fibra musculara scurtandu-se. Sarcomerii se prind de o linie linia Z care este o banda transversal care trece prin toate miofibrilele, legandu-le de sarcolema. Dupa functie, muschii sunt de dpua tipuri: 1. Tonici muschi rosii 2. Fazici muschi albi Muschii tonici sunt in general extensori, proximali, antigravitationali, sar numai o articulatie (monoarticulari), au tendoane late. Travaliul lor este putin intens, dar este permanent. Acesti muschi se contracta lent si obosesc greu. Toate aceste caracteristici se datoreaza faptului ca sunt bogati in mioglobina, mitocondrii, ATP, bogat vascularizati, au multe sinapse neuromusculare prin care primesc impulsuri de la o celula nervoasa din maduva numita motoneuron alfa mic. Potentialele de actiune nu se propaga, de aceea raspunsul acestori muschi la impulsuri este slab. Muschii fazici sunt muschi albi, sunt in general flexori, sunt superficiali, sar 2 articulatii (biarticulari), au tendoane lungi, se contracta repede, obosesc usor pt ca acesti muschi sunt saraci in mioglobina, mitocondrii, enzyme, au reserve reduse de ATP, au o vascularizatie saraca, au o singura sinapsa neuromusculara prin care primesc impulsuri de la o celula nervoasa aflata in maduva motoneuron alfa mare. Spre fibra musculara fazica se propaga impulsuri care se raspandesc pe toata fibra muscular, producand o contractie muscular rapida, cu mare cheltuiala de energie si cu oboseala mare. Nu exista numai muschi fazici si numai muschi tonici. In component muschilor intra ambele tipuri de fibra muscular, dar unele predomina. Forta muschiului este data de fibra muscular, iar rezistenta muschiului este data de scheletul fibros conjunctiv. In caz de rupere, daca fibra muscular nu este intrerupta, ea regenereaza. Leziunile usoare cu intreruperi mici ale fibrelor se vindeca prin cicatrici, care nu afecteaza functia muschiului. Leziunile severe cu intreruperi mari se refac prin cicatrici care iau aspect de tendon, cu pericol de noi rupturi, cu afectarea functiei musculare. Omul traieste si moare cu acelasi nr de fibre musculare. Raportul cu kinetoterapia In kinetoterapie lucram asupra muschiului, in toate bolile aparatului locomotor, indifferent de cauza (in leziunile post-traumatice, reumatice, neurologice). Antrenamentul la effort se face prin activitate muscular si se foloseste in kinetoterapia bolilor cardiovasculare si respiratorii. In kinetoprofilaxie, care se aplica in sedentarism, stres, stari nevrotice, folosim antrenamente. In antrenam,entul sportive se lucreaza muschii, insa in bolile muschilor miopatii kinetoterapia ate limite si chiar contraindicatii.

Curs 5 - 09.11.2010 Page 14 of 46

SN este sistemul care concepe miscarea, o comanda, moduleaza miscarea (o adapteaza in functie de necesitatile corpului) si corecteaza miscarea. SN se imparte in SNC si periferic. SNC este alcatuir din cellule nervoase iar cel periferic din fibre nervoase prelungiri ale celulelor nervoase. Celula nervoasa este de 2 tipuri: neuronal si nevroglia. Nevroglia este de 9 ori mai numeroasa decat neuronal. Rolul nevrogliei repara SN, protejeaza neuronii, intervine in metabolismului SN producand ioni neurotransmitatori si metaboliti necesari neuronului. Rolul neuronului Neuronul receptioneaza informatia, o evalueaza si transmite semnale (comenzi). Neuronul are 4 componente: Corp celular Dendrite prelungiri ale neuronului prin care neuronii intra in contact unii cu altii Axonul prelungire tubular prin care se propaga influxul nervos de la celula nervoasa spre periferie (spre muschi sau alt neuron). Axonul poate fi mielinizat axon gros a carui teaca de mielina este intrerupta din loc in loc de niste strangulatii numite strangulatii Ranvier. Axonul poate fi nemielinizat fara teaca de mielina este un axon subtire. Terminatia presinaptica partea terminala a axonului care participa la formarea sinapsei. Sinapsa este jonctiunea neuromusculara (se mai numeste placa motorie). Exista sinapse neuromusculare -> jonctiune neuromusculare. Exista si sinapse neuro-neuronale care fac legatura intre doua celule nervoase. Sinapsa este legatura dintre neuron si fibra muscular sau dintre 2 neuroni. Orice sinapsa are 3 parti: Terminatia presinaptica a axonului este reprezentata de partea terminal a axonului care are forma unei arborizatii terminale, reprezentata de neurofibrile, mitocondrii si milioane de vezicule de acetilcolina. Partea postsinaptica de pe membrana fibrei musculare sau de pe celula nervoasa se afla pe fibra musculara. In dreptul axonului membrane fibrei musculare este plicaturata (neregulata) iar in santurile ei se prin terminatiile axonului. Fanta sinaptica

Neuronii sunt de 3 feluri: neuroni aferenti, interneuroni si eferenti. Neuronii aferenti neuronii care primesc informatii de la periferie. Interneuronii neuroni intercalary reprezinta 99% din totalul neuronilor. Interneuronii modifica informatiile in sens excitator sau inhibitor. Neuronii eferenti sunt neuronii care transmit comenzi de la SNC catre muschi. Neuronii eferenti se mai numesc neuroni motori sau motoneuroni. Celulele motoneuronilor se afla in creier si maduva, si anume cei din maduva se afla in substanta cenusie, cornul anterior. Prelungirile motoneuronilor parasesc maduva prin radacinile anterioare ale nervilor periferici. Exista 43 de perechi de nervi periferici, 12 nervi cranieni si 31 de nervi spinali. Creierul si maduva formeaza SNC iar nervii cranieni si spinali SN periferic. Motoneuronii din maduva, din cornul anterior al substantei cenusii se mai numesc alfa. Exista un motoneuron alfa mare, cu axon gros, care conduce comenzi rapid cu 60-100 m/sec si care se termina pe fascicole musculare fazice. Si exista motoneuron alfa mic, cu axon subtire, cu conducere lenta, a carui fibre se termina pe fibrele musculare tonice. Motoneuronii alfa aduna toate comenzile pt miscare din SNC si numai de la el comanda va pleca mai departe, spre muschi. De aceea motoneuronii poarta numele de calea finala comuna a miscarii. Tot in maduva mai exista un motoneuron motoneuronul gamma, a carui axon ajunge la fusul muscular, care este un proprioceptor aflat in muschi printer fibrele musculare. Nervii periferici sunt formati din fibre nervoase. Acestea sunt prelungirile neuronilor. Axonii motoneuronilor din maduva formeaza radacina anterioara a nervilor periferici. Radacina anterioara contine fibre nervoase eferente mielinice. Exista si o radacina posterioara, care contine fibre nervoase aferente senzitive. Aceste fibre sunt prelungiri ale celulelor ganglionilor spinali aflati de-a lungul maduvei spinarii. Aceste fibre aferente aduc informatii senzitive neuronilor aferenti din cornul posterior al maduvei. Celulele ganglioniloe spinali primesc si ei informatii de la receptorii periferici, astfel: prin fibre mielinice groase primesc rapid informatii proprioceptive, prin fibre mielinice mijlocii primesc mai putin

Page 15 of 46

rapid informatii proprioceptive si tactile, prin fibre mielinice subtiri primesc lent informatii dureroase si termice, iar prin fibre amielinice primesc informatii viscerale si dureroase. Deci fibrele nervoase senzitive se impart in : Fibre A cu axon mielinizat cu diametru mare care transmit informatii proprioceptive. Tot fibre de tip A cu axon mielinizat sunt si fibrele eferente transmitatoare de comenzi motorii. Fibre B au axon mielinizat, cu diametru mai mic, care transmit informatii sensitive si mai ales termice. Fobrele C fibre fara mielina care transmit lent durerea.

Nervii muschilor striati nervi mielinizati. 60% din fibrele nervilor muschilor striate sunt fibre motorii si 40% sunt fivre senzitive. Din fibrele motorii 2/3 sunt din grupul alfa, si 1/3 sin grupul gamma. SNV SN autonom este de doua feluri: SN simpatic se afla in maduva toracica si in SNC SN parasimpatic in creier si maduva sacrata

Repararea nervului Nervul se regenereaza. Daca un nerv interrupt nu se regenereaza in 18 luni dispare placa motorize (sinapsa neuromusculara). Viteza regenerarii la un nerv interrupt 1-4 mm/zi. Nervul se poate repara si prin sutura neurochirurgicala. In caz de sutura, regenerarea are loc in 10-14 zile. Cu cat leziunea este mai distal, mai indepartata de corpul cellular, regenerarea este mai eficienta. Viteza regenerarii scade cu varsta. Exista 3 tipuri de leziuni ale nervului: Neurotmezis sectiunea totala a nervului. Aceasta leziune se rezolva numai chirurgical. Ea se manifesta prin paralizie totala, fara forta musculara si fara sensibilitate. Axonotmezis axonul este distrus dupa un traumatism, dar tecile nervului sunt pastrate. In acest caz se produce paralizie moderata cu atrofie muscular si scadere de forta muscular. Evolutia este buna, dar inceata. Neuropraxia leziunea in care nervul este comprimat. Se manifesta din pareza, cu hipotrofie musculara, cu parestezii si vinecare in 2-3 luni (hernia de disc).

Raportului bolilor nervului cu kinetoterapia In bolile nervului, prin kinetoterapie urmarim: 1. Refacerea fortei musculare si a echilibrului intre muschii agonisti si antagonisti. 2. Refacerea posturii si aliniamentului correct al corpului pt ca in orice paralizie se produce o deposturare a corpului. 3. Cresterea mobilitatii articulare pt ca in lipsa miscarii din cauza paraliziilor se produc redori articulare. 4. Recuperarea tulburarilor de sensibilitate. 5. Recuperarea coordonarii. In bolile neurologice se face foarte multa kinetoterapie. Receptorii senzitivi: Clasificari : dupa localizare si dupa functie. Fusul muscular: def, localizare, alcatuire, inervatie (senzitiva si motorize + functionala) Oragnul de tendon Golgi: def, alcatuire, functionare Receptorii articulari: localizare si functionare Mecanoceptorii cutanati: localizare si functionare Kinetoterapia si receptorii Caile motorii: cai motorii voluntare (arcul reflex) si involuntare (bucla gamma) Cai nervoase de legatura si conexiunea cu centrii superiori Aparatul kinetic este permanent controlat prin feedback de catre receptori. Receptorii au rolul de a regal miscarea. Receptorii sunt terminatii nervoase care transforma diferite forme de energie din mediu (lumina, caldura, presiunea, sunetul, miscarea) in impulsuri (potential de actiune), care transmise SNCului vor influenta comenzile acestuia asupra muschilor. Receptorii se clasifica dupa localizare: exteroceptori (din piele), interocepproti (din organelle interne) si proprioceptori (in elementele anatomice ale miscarii: tendoane etc).

Page 16 of 46

Dupa functie receptorii se clasifica in: mecanoceptori, termoreceptori, fotoreceptori, presoreceptori, nociceptori, proprioceptori. Proprioceptorii culeg informatii despre miscare. Acestia sunt fusul muscular, organul de tendon Golgi, receptorii articulari. Fusul muscular este un proprioceptor cu inervatie senzitiva si motorize este un receptor complex, sensibil la intinderea muschiului, adica sensibil la schimbarea de lungime a muschiului. Fusul muscular se afla in muschi, raspandit intre fibrele musculare. Un singur muschi are de la 6-1300 de fusuri musculare. Alcatuirea fusului muscular: are o capsula in care se afla de la 3-10 fibre musculare intrafusale. Fibrele musculare intrafusale au miofibrile, deci au forta musculara, una slaba. Pe fibrele musculare din fus se afla 2 receptori: unul in zona centrala numit anulospiral alcatuir din fibre nervoase dispuse spiralat. Acest receptor transmite informatia rapida prin fibre groase, mielinizate catre motoneuronul gamma din maduva. Un alt receptor se afla la periferia fusului - .. care transmite informatii lent, prin fibre mielinice mai subtiri, catre maduva. Informatiile de la acesti receptori ajung din celula nervoasa din ganglionul spinal, aflat pe radacina posterioara a nervului spinal, si apoi in maduva in cornul posterior senzitiv. Receptorii senzitivi ai fusului, cu fibrele lor, reprezinta inervatia senzitiva a fusului. Inervatia motorize a fusului muscular este asigurata de motoneuronii gamma din maduva, care isi transmit terminatiile lor miofibrilelor din fus. Intinderea muschiului (orice modificare de lungime a muschiului) va declanda la randul eu o contractie muscular in felul urmator: intinderea fusului muscular, mai precis a zonei lui central, va influenta receptorul senzitiv anulospiral, care va transmite informatii spre maduva, care vor ajunge la motoneuronul alfa, producand contractia muschiului in care se afla fusul. Organul de tendon Golgi este un proprioceptor simplu, numai cu inervatie senzitiva, el este un corpuscul dispus la jonctiunea tendon-muschi, el este dispus in serie cu fibrele musculare, un organ de tenson la 10 fibre musculare. Organul de tendon este in conexiune cu teaca tendonului care acopera si corpul muscular. De la organul Golgi pleaca spre maduva fibre nervoase aferente mielinice groase. Organul de tendon Golgi este influentat de intinderea tendonului cu o anumita forta. Aceasta intindere a tendonului va avea efect inhibitor. Acest receptor este considerat monitorul fortei musculare. Receptorii articulari se afla in capsula articulara, in ligament, in tesut conjunctiv moale. Ei semnaleaza pozitia articulatiei, deplasarea segmentelor articulare, viteza deplasarii, presiunea intraarticulara, acceleratia articulara, starea de tensiune a ligamentelor. Exista receptori articulari sensibili la inflamatia articulara. Informatiile de la acesti receptori se raspandesc la SNC cu effect asupra motoneuronilor gamma, care va duce la scaderea rapida a tonusului muscular. De exemplu hidartroza genunchiului (adunarea de lichid synovial in exces), ruptura ligamentelor genunchiului scade rapid tonusul si forta muscular a cvadricepsului, cu atrofia lui. Mecanoreceptorii/mecanoceptorii cutanati exteroceptori care se alfa la mana si picior. Sunt sensibili la informatiile din mediu cu efect pe articulatii. Acesti mecanoceptori informeaza rapid motoneuronii alfa cu privire la presiune, intinderi ale pielii, schimbari rapide ale stimulilor de presiune asupra. Deteriorarea lor cu varsta duce la tulburari postural si de mers, scaparea din mana a obiectelor. Tulburarile de sensibilitate proprioceptiva duc la tulburari asupra miscarii, aceasta efectuandu-se fara control, coordonare si echilibru. In tulburarile de sensibilitate bolnavul nu localizeaza excitatiile pielii, ceea ce determina dificultati in miscare. Exista kinetoterapia tulburarilor de sensibilitate care urmareste refacerea partii sensitive afectate. Caile motorii voluntare caile miscarii voluntare. Miscarea voluntara se realizeaza prin activitate muscular voluntara, care este consecinta arcului reflex spinal. Orice arc reflex este urmarea comenzii de miscare pornita de la etajele superioare ale SN-ului asupra caii finale comune, adica asupra motoneuronilor alfa din coarnele anterioare ale maduvei, care transmite comenzi muschilor. Exista motoneuron alfa mare, care transmite comanda rapid prin axon mielinizat gross pre fibre musculare fazice.

Page 17 of 46

Exista motoneuron alfa mic, care transmite comanda mai lent prin axon mielinizat mai subtire catre fibre musculare tonice. Fibrele nervoase ale motoneuronilor transmitatoare de comenzi sunt mielinice si parasesc maduva prin radacina anterioara a nervului spinal. Nervul spinal ajunge la muschi, caruia ii transmite comanda de contractie muscular prin sinapsa neuromusculara. Exista o activitate involuntara care se desfasoara prin bucla gamma si care este urmarea comenzii venite de la etajele superioare ale SNC, modificata prin informatii de la proprioceptori. Bucla gamma este un reflex care mentine tonusul muscular, adica mentine permanent o stare de contractie a muschiului. Bucla gamma are urmatorul traseu: de la SNC ajung informatii la motoneuronul gamma, care prin fibre eferente transmite comanda fusului muscular, se contracta fibrele intrafusale, se intinde receptorul anulospiral central, receptorul intins trimite informatii aferente la ganglionul spinal si apoi spre cornul posterior al maduvei, de unde se ajunge la motoneuronul alfa care va comanda contractia muschiului in intregime prin fibre extrafusale. Activitatea voluntara si involuntara este modificata de proprioceptori in felul urmator: informatiile ajung la motoneuronul alfa al muschiului agonist. Daca informatia este mai ampla se transmite prin interneuron si apoi la motoneuronul alfa al muschiului synergist care intareste miscarea. Daca informatia este prea ampla, prea periculoasa, ajunge la neuronal inhibitor Renshow, si de la acesta la motoneuronul alfa al muschiului antagonist care inhiba miscarea. Toate informatiile ajung si la mooneuronul gamma. Astfel, intinderea pasiva a unui muschi de catre kinetoterapeut prin intinderea fusului va declansa contractia muschiului respective. Daca intinderea este prea brutal, organul de tendon Golgi va proteja muschiul, transmitand informatii inhibitoare catre muschii agonisti, sau informatii excitatoare catre muschii antagonisti. In caz de inflamatie receptorii articulari vor transmite informatii inhibitoare la motoneuronul gamma, producand scadere de forta si tonus muscular. Caile nervoase de legatura sunt reprezentate de nervii periferici. Acestia au o radacina posterioara care aduna informatiile aferente de la periferie, si le transmite maduvei. Nervii periferici au o radacina anterioara care sunt eferente si care transmit comanda de la maduva spre muschi. Nervii au fibre atat sensitive, cat si motorii mielinice groase, mai subtiri sau amielinice. Radacinile nervilor se unesc formand trunchiul nervului. Trunchiul nervului paraseste coloana vertebrala prin gaura de conjugare dintre 2 vertebre, si se raspandeste spre periferie, spre muschi. Centrii superiori sunt: cortex, diencefac, trunchiul cerebral, cerebelul. Acestia comanda miscarea, o modifica dupa necesitati. Acesti centrii transmit influxuri motoneuronilor alfa si gamma, deci au rol active in miscarea voluntara si involuntara.

Curs 6 - 16.11.2010
Fiziologia miscarii Unitatea motorie: -def, alcatuire, functionare, component neural a unitatii motorii, component muscular, clasificare Membrane excitabile Realizarea impulsului la nivelul nervului Potential de repaus Potential de actiune: La sinapsa La muschi

Miscarea raspuns reflex la un stimul Reflexele: medulare si supramedulare Reflexele medulare: Stretch reflexul o Bucla gamma Reflexul de tendon Golgi Reflexul inhibitor de autofranare Renshow

Page 18 of 46

Reflexul inhibitor reciproc Reflexul flexor nociceptiv o Legile lui Pfluger Reflexul de spasm muscular Reactia pozitiva de sprijin Reflexe de redresare Reflexele tonice ale gatului o Asimetrice o Simetrice Reflexele labirintice o Asimetrice o Simetrice Reflexele de echilibrare Reflexul vibrator tonic

Reflexele supramedulare:

Fiziologia miscarii Nervul si muschiul functioneaza impreuna prin unitatile motorii pt realizarea miscarii. O unitate motorize este unitatea functionala neuro-musculara formata dintr-un neuron cu toate drndritele si cu axonul lui si toate fibrele musculare la care ajung terminatiile axonului. Toate aceste fibre musculare se vor contracta simultan. O fibra muscular primeste semnale de la un neuron, iar un neuron trimite semnale la mai multe fibre musculare. Componenta neurala a unitatii motorii este reprezentata de neuron, dendritele si axonul sau. Neuronal se manisfesta prin excitabilitatea sa, capacitatea lui de a transmite stimuli. Neuronii mici sunt mai excitabili, transmit stimuli mai usor, dar au axoni subtiri, cu conducere lenta a impulsului catre fibrele musculare cu contractie lenta (tonice). Neuronii mari sunt mai putin excitabili dar au axoni cu viteze de conducere mai rapida catre fibre musculare cu contractie rapida. Neuronii dintr-o unitate motorize se numest motoneuroni. Component muscular a unitatii motorii este reprezentata de fibra muscular. Se numeste coeficient de inervatie raportul dintre un neuron si numarul fibrelor musculare pe care le inerveaza. Astfel avem un coefficient de inervatie mare, cand putine fibre musculare sunt inervate de un neuron. Asa se intampla la muschii extraoculari. Muschii ochiului sunt inervati de multi neuroni. Un muschi al ochiului este inervat de 4 000 de neuroni, de aceea acesti muschi au o activitate fina diferentiata. Coeficientul de inervatie mic inseamna multe fibre musculare inervate de un neuron. Un astfel de muschi este inervat de putini neuroni. Bicepsul brachial este inervat de 50-60 de neuroni. Inaintarea in varsta duce la scaderea raportului de inervatie pt ca activitatea neuronilor degenerate este preluata de cei ramasi in activitate. Scaderea raportului de inervatie se produce si in bolile neurologice: poliomielita, polineuropatia diabetica, scleroza multipla. Legatura dintre neuroni si muschi se face pe doua cai: electric si chimic. Activitatea neuronului consta din transmiterea de informatii sub forma de activitate electrica, care, odata ajuns la muschi, declanseaza contractia musculara. O contractie musculara se numeste secusa muscular. Ion realitate nu exista o secusa muscular, ci se declanseaza o suita de contractii muscular in urma seriilor de impulsuri care vin de la neuroni spre muschi. Muschii practice nu se relaxeaza complet niciodata. Secusele musculare sumate dau starea de tetanus, contractie prelungita, care duce la oboseala. Rezistenta la oboseala a unitatilor motorii depinde de tipul de fibra muscular (tonic/fazic), de gradul de antrenament, de frecventa si intensitatea contractiilor tetanice. Clasificarea unitatilor motorii Tipuri de unitati motorii Unitati motorii cu contractie lenta si rezistenta la oboseala Unitati motorii cu contractie rapida si rezistente la oboseala Unitati motorii cu contractie rapida si oboseala rapida.

Acestea din urma produc cea mai mare forta.

Page 19 of 46

Muschiul este un amestec de aceste 3 tipuri de unitati motorii, cu predominenta unora. In conditii patologice, datorita absentei activitatii fizice se modifica proprietatile fibrelor musculare, adica viteza si forta de contractie si rezistenta la oboseala. Dar dupa cateva saptamani de antrenament se schimba tipologia. Membrane excitabile Neuronal si fibra muscular isi manifesta activitatea prin intermediul membranelor, care sunt excitabile, adica raspund la stimuli prin activitate electrica si chimica. Activitatea electrica a membranelor se manifesta prin intermediul potentialelor de actiune, care sunt de fapt semnale electrice. Activitatea chimica se manifesta prin neurotrofism. Activitatea electrica a membranelor Membranele celulelor nervoase si musculare despart doua medii, doua fluide: intracellular si extracellular, cu concentratii ionice diferite. Ionii sunt K, Na si Cl. Distributia diferita a ionilor de-o parte si de alta a membranelor realizeaza diferente de concentratie, adica gradienti de concetratie si electrici (diferenta de potential electric), ceea ce creeaza niste forte electrice si de mobilizare a ionilor de la concentratii mari spre concentratii mici in vederea uniformizarii concentratiilor. In repaus, celula vie are potential de repaus. Este polarizata electric pozitiv in exterior si nevativ in interior, cu o diferenta de potenmtial de 60-90 mV. Repartitia ionilor in repaus este Na si Cl extracellular si K alaturi de anioni organic (AA si proteine) intracellular. Sub influenta semnalelor electrice ionii se misca, cei din exterior au tendinta de a intra in celula si cei din interior au tendinta de a iesi. Semnalele declanseaza un flux masiv de Na in celula, in exterior celula devine negative, adica membrane se depolarizeaza si se creeaza un potential de actiune ce se propaga spre muschi sub aspectul unei unde de negativitate. Potentialul de actiune are valoarea de 110-120 de mV, depolarizarea membranei este urmata de repolarizare, adiuca revenirea la potentialul de repaus cu reintoarcerea ionilor de Na spre exteriorul celulei si restabilirea echilibrelor ionice. Intre potentialul de actiune si potentialul de repaus exista o perioada de hiperpolarizare, adica cantitatea de ioni care traverseaza membrana este prea mare. Un neuron primeste potentiale de actiune prin 10 000 de sinapse, de la SNC, de la interneuron, de la receptori senzitivi cu effect excitatory sau inhibitor. Potentialul de actiune se propaga de-a lungul corpului celulei, ajungand treptat la axon. Pt a trece in axon, potentialul de actiune trebuie sa atinga un anumit prag, sa depaseasca cu 15 mV potentialul de repaus. Numai dupa ce acest prag este deposit, conform legii totul sau nimic, impulsul va trece in axon. De-a lungul axonului potentialul de actiune este propagate in salturi, daca axonul este mielinizat sau este propagate din aproape in aproape daca axonul este fara mielina. Ajuns la sinapsa, potentialul de actiune nu poate sa ajunga la membrana musculara decat in prezenta Ca, care va elibera acetilcolina si care va permeabiliza membrana postsinapstica pt ionii transmitatori de semnal. La muschi, spre deosebire de neuron, fiecare potential de actiune va declansa contractie muscular. Neurotrofism este a doua cale de legatura dintre neuron si fibra muscular, este legatura chimica intre neuron si fibra musculara. El consta din transport axonal de la neuron spre placa motorie a muschiului, a proteinelor, acizilor ., acizilor ribonucleic, forta de propulsive a acestor material o reprezinta enzimele. Daca nervul este sectionat, neurotrofismul nu mai are loc si se instaleaza (pierdere de masa musculara) atrofia musculara. Se produce degenerarea fibrelor musculare, scade forta semnalelor, scade permeabilitatea membranelor, acetilcolina scade. Urmarile sunt cu atat mai severe cu cat sectiunea este mai aproape de celula nervoasa. O activitate normal a muschiului mentine sanatatea nervului, pt ca transportul axonal se adapteaza starilor de activitate musculara. Cu varsta transportul axonal scade. Tot prin transport axonal se face invadarea SN-ului cu virusi, bacterii si toxine. Potentialul de actiune la nivelul muschiului in prezenta Ca elibereaza acetilcolina in butonul presinapic. Acetilcolina strabate fanta sinaptica, se fixeaza pe membrana postsinaptica, determina intrarea Na in celula musculara, cu contractia fibrei musculare. Potentialul de actiune de la sarcolema se propaga prin sistemul canalicular T spre miofibrile, unde din nou in prezenta Ca, miozina interactioneaza cu actina cu consum de energie (ATP). Antrenamentul face sa creasca viteza de propagare a impulsului in celula musculara. Substratul biologic al contractiei musculare o constituie transformarea energiei chimice intr-un mecanica, adica in prezenta Ca ATP-ul din celula este desfacut in ADP, P si energie care va permite

Page 20 of 46

prinderea miozinei de actina cu alunecarea actinei printer fibrele de miozina, determinand scurtarea fibrei musculare. Desprinderea miozinei de actina (relaxarea) se face tot cu consum de ATP in prezenta Ca. Lipsa ATP-ului prin infometare sau dupa moarte determina rigiditate, cu imposibilitatea contractiei si relaxarii musculare. ATP-ul epuizat rapid, este refacut rapid din glycogen muscular. Fibrele musculare albe refac ATP-ul anaerob rapid, cu cheltuiala mare de energie, cu producer de putin ATP, cu producer de acid lactic si cu aparitia rapida a oboselii. Fibrele musculare rosii produc ATP lent aerob (in prezenta de O). ele produc mult ATP fara oboseala musculara. Contractia musculara este suma activitatilor motorii activate in acelasi timp. ea este un raspuns la un stimul. Se produce in mod reflex. Miscarea realizata prin contractie muscular reprezinta la randul ei un raspuns la un stimul. Reflexul prin care se realizeaza miscarea are urmatorul traseu: de la receptori senzitivi prin aferentze ajung informatii la unitatile motorii, de unde, prin eferentze informatiile se transforma in impulsuri care ajung la muschi, la muschii agonisti care realizeaza miscarea, la muschii sinergici de aceeasi parte a corpului, care intaresc miscarea, la muschii antagonisti care se opun miscarii si la muschii sinergici de partea opusa miscarii. Exista reflexe care protejeaza prin feedback corpul de stimuli exagerati, nocivi, brutali. Zona de integrare a reflexelor o reprezinta substanta cenusie a maduvei, aici stimuli se transforma in comenzi, declansand un raspuns local. Daca stimularea este mai intensa raspunsul se amplifica, antrenandu-se in reactive zone medulare vecine. Daca stimularea este si mai intensa, stimulii trec de la maduva spre centrii nervosa superiori. Reflexele medulare Stretch reflexul (reflex de intindere/reflex miotantic) reflexul fusului muscular. Este un reflex monosynaptic declansat de intinderea muschiului, inclusiv a fusului muscular, ceea ce va transmite semnal excitator, motoneuronului alfa din maduva, declansand contractia muschiului intins. Fusul muscular proprioceptor aflat in muschi poate fi stimulat pe doua cai. Prima cale intinderea muschiului in intregime, deci a fibrelor extrafusale si intrafusale si a doua cale contractia numai a fibrelor intrafusale. Cele extrafusale. Contractia fibrelor intrafusale se produce prin impulsuri de la motoneuronii gamma aflati in coarnele anterioare ale substantei cenusii ale maduvei. Odata contractate aceste fibre vor avea acelasi effect de contractie a muschiului intreg ca si cum am fi intins tot muschiul. Acest al doilea circuit care porneste de la motoneuronul gamma se numeste bucla gamma. Aceasta asigura tonusul muscular o contractie permanenta a muschilor, datorita impulsurilor permanente care sunt trimise motoneuronilor alfa. Motoneuronul gamma este mai excitabil decat cel alfa, transmite impulsuri mai repede. Motoneuronii alfa si gamma primesc permanent impulsuri de la centrii nervosa superiori care le moduleaza, le influenteaza starea de excitatie. Reflexul de tendon Golgi este un reflex inhibitor care porneste de la proprioceptorul Golgi organil de tendon care se afla la jonctiunea muschiului spre tendon. Tendonul Golgi este stimulat de starea de tensiune excesiva de schimbarea brutal, rapida a tensiunii muschiului. Schimbarea brutal a tensiunii in muschi excita receptorul Golgi care transmite impulsuri la neuronii intercalary inhibitori din madiva, ceea ce va transmite mai departe comanda inhibitory motoneuronului alfa. Acest reflex de tendon va relaxa muschiul supus unei cresteri excessive de tensiuni. Bucla gamma si circuitul Golgi reprezinta unitatea miotatica, care are ca substrat fenomenul inervatiei reciproce, descries de Sherington. Reflexul Golgi este modulat de creier, astfel incat orice activitate muscular beneficiaza numai de tensiunea muscular necesara executiei respectivei activitati. Reflexul inhibitor de autofranare circuitul Renshow Imediat ce axonul motoneuronului alfa paraseste cornul anterior medular, se desprinde din el o colaterala care se intoarce la cornul anterior. Face sinapsa cu interneuronii Renshow care transmit influxuri de inhibare a motoneuronului din care s-au desprins, inhibandu-I activitatea daca activitatea acestuia este prea intensa. Reflexul inhibitor reciproc semnalele pt motoneuronii alfa ai muschilor agonisti se raspandesc prin interneuroni, cu effect inhibitor asupra motoneuronilor alfa ai muschilor antagonisti, reliazand un reflex inhibitor reciproc. Acest reflex depinde de starea de excitabilitate a interneuronului, pt ca acesta primeste impulsuri atat de la proprioceptori, cat si de la cortex, trunchi cerebral si toate etajele supramedulare ale SNC.

Page 21 of 46

Un alt reflex medular este reflexul flexor nociceptiv si reflexele extensoare opuse La un stimul nociceptiv membrul respective se retrage rapid in flexie, iar membrul de partea opusa se extinde. Semnalul nociceptiv ajunge prin neuronii intercalary la motoneuronii alfa ai muschilor flexori agresati, si la motoneuronii alfa ai extensorilor de partea opusa. Concomitant antagonistii acestor muschi sunt acest reflex este un reflex de aparare pt a indeparta segmentul anatomic de nociceptie. Acest reflex se supune legilor lui Pfluger, adica: Legea Legea Legea Legea unilateralitatii se produce flexie de partea agresata contralateralitatii (iradierii contralaterale) extensie pe partea opusa iradierii longitudinal cu reactia in oglinda a membrelor superioare generalizarii cu contractia tuturor muschilor.

Depinde de intensitatea stimulului nociceptiv. Acest reflex oboseste repede, e un reflex polisinaptic, si daca in perioada de oboseala apar stimuli noi, raspunsul agonistului este slab, pe cand raspunsul antagonistului va fi puternic. -> fenomen de rebound! Reflexul de spasm muscular in cazul unei fracture cu durere se declaseaza un spasm muscular puternic care blocheaza zona si care impiedica ortopedulsa reduca fractura. Spasmul cedeaza la anestezie. Orice factori iritanti musculari au effect asemenator de spasm manifestat sub forma de crampa (ischemia muscular, supraefortul muscular). Crampa va ceda la contractia izometrica a antagonistilor prin inhibitie reciproca. Reflexele medulare au nevoie doar de maduva pt a se produce, exista si reflexe supramedulare care au nevoie de etajele supramedulare ale SN pt a se declansa. Astfel este reactia pozitiva de sprijin. Aceasta reactive consta din extensia MI cand se executa o presiune pe talpa. De aceea in ortostatism creste tonusul extensorilor. Stimulul este reprezentat de presiunea pe talpa. Reflexele de redresare apar cand se trece de la decubit la ortostatism. Ele au ca scop postura in pozitie vertical a corpului. Stimulul este optic, labirintic si tactil. Reflexele tonice ale gatului sunt reflexe declansate de stimuli proprioceptivi, porniti de la articulatia gatului. Acesti stimuli sunt declansati de miscarea capului si gatului. In timpul efortului orientarii capului in raport cu gatul. Exista 2 reflexe tonice ale gatului: asimetric rotatia capului cu inclinare creste tonusul externsorilor de partea barbiei si a flexorilor de partea occiputului. Este mai evident la MS. Exista un reflex tonic simetric in care flectarea capului declanseaza cresterea tonusului flexor la muschii MS, concomitant cu cresterea tonusului extensor la MI. Extensia capului are efecte inverse. Reflexele labirintice/vestibulare - stimuli care le declanseaza pleaca din urechea interna, de la aparatul vestibular. Sunt de doua feluri: asimetrice si simetrice. Cele asimetrice apar in decubit lateral si vor declansa cresterea tonusului flexorilor la membrele de deasupra, si cresterea tonusului extensorilor in contact cu suprafata de sprijin. Cel simetric apare in decubit dorsal cu extensia capului si care va declansa cresterea tonusului extensorilor in extremitati. Decubitul ventral cu capul in flexie declanseaza cresterea tonusului flexorilor in membre. Reflexele de echilibrare sau de balans sunt reflexe care mentin central de greutate a corpului in interiorul suprafetei de sprijin. Sunt importante pt postura si locomotie. Aceste reflexe de echilibrare sunt declansate de stimuli proprioceptivi si labirintici in felul urmator: cand datorita unui balans corpul cade si central de greutate iese din suprafata de sprijin se produce in mod reflex ghemuirea cu coborarea centrului de greutate. Cand corpul este supus acceleratiei, pt mentinerea echilibrului se declanseaza reactii labirintice, cu modificari de tonus in musculature intregului corp. reflexele de echilibrare sunt foarte antrenate la acrobati. Reflexul vibrator-tonic este un reflex artificial. Vibratia muschiului cu o frecventa de 50-150 Hz prin fusul muscular activeaza unitatile motorii declansand .. pe muschii vibrati si relaxarea antagonistilor mai evident la MS la hemiplegici. Efectul este mai evident daca muschii sunt asezati in posturi facilitatorii... Decubit dorsal Decubit ventral pt SN modifica reflexele astfel incat ele se produc numai cand d.p.d.v. mecanic se pot desfasura. Calea finala comuna reprezentata de motoneuroni aduna semnale declansatoare de miscare de la periferie si de la centrii superiori si le transmite muschilor. Informatiile, inainte de a ajunge la motoneuroni trec prin interneuroni, care le atenueaza sau le accentueaza.

Page 22 of 46

Reflexele pot fi modificate prin 2 mecanisme: Inhibitie recurenta are effect inhibitor prin interneuronii Renshow. Acestia sunt activati de cortex, de motoneuronii gamma si de alti motoneuroni. Ea creste oboseala muscular. Inhibitia presinaptica modifica reflexele inainte de sinapsa, reducand potentiale de actiune prin scaderea cantitatii de neurotransmitatori.

Rolul proprioceptorilor se manifesta prin feedback. Acestia care sunt fusul muscular, organul de tendon Golgi - transmit stimuli creati de miscare la SN. Prin ei miscarile sunt adaptate la mediu, iar reflexele sunt adaptate mecanicii musculo-scheletae. Astfel prin ei se ajsteaza postura, se selecteaza grupele musculare potrivite pt activitatea comandata. Tot prin proprioceptori se adapteaza forta muscular si amplitudinea articulara potrivita. Kinestezia este o senzatie de miscare legata de pozitie, de effort, de grautate, este o senzatie care apreciaza timpul miscarii, se realizeaza independent de reflexele producatoare de miscare, prin receptori si prin SN.

Curs 7 - 23.11.2010
Structuri nervoase supramedulare si controlul motor Controlul motor se face in mod direct pe motoneuronul alfa pt activitatea voluntara si indirect pe motoneuronul gamma pt activitatea involuntara. Cortex senzitiv si motor. Este impartit in arii. Caile descendente: piramidale pt activitatea voluntara si extrapiramidale pt activitatea involuntara. Trunchiul cerebral: bulb, punte, mezencefal, formatiunea reticulate, nucelu rosu, nucleu vestibular, nucleu lateral, cerebel, ganglionii bazali Caile ascendente: calea lemniscului median si calea antero-laterala. Sistemul limbic Specializarea emisferelor Realizarea controlului motor Momentele: motivatia -> prn sistemul limbic in SNC Ideea -> in cortex Programarea in emgrame -> in cortex, cerebel si in ganglionii bazali Executia cu activarea motoneuronilor. Etapele dezvoltarii controlului motor: mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata, abilitatea capacitatea de a explora mediul. Engramele Erorile in controlul motor Controlul motor controlul miscarii. Avem o miscare voluntara care se realizeaza in creier concomitant cu miscarea involuntara. Miscarea voluntara se desfasoara concomitant cu miscarea involuntara, adica in conditii de stabilitate si echilibru postural. Etajele superioare ale SN efectueaza un control direct al miscarii asupra motoneuroului alfa, realizand activitatea voluntara. Exista si un control indirect asupra miscarii efectuat asupra motoneuronului gamma care este mai sensibil decat cel alfa. Asupra ambilor motoneuroni vin impulsuri permanent in mod continuu de la toate formatiunile supramedulare ale SN astfel incat activitatea voluntara sa se realizeze concomitant cu cea involuntara. Controlul motor porneste din cortex. Exista un cortex senzitiv si unul motor. Cortexul planifica miscarea, o comanda punand in functie un muschi, grupe musculare si realizand miscari globale. Cortexul este impartit in arii: Aria 4 este aria cortexului motor primar care transmite comanda motorie la maduva, declansand miscarea voluntara contralaterala. Aria 6 transmite comanda de orientare a corpului si a membrelor inainte de declansarea miscarii. Este o arie importanta pt invatarea miscarilor noi.

Page 23 of 46

Aria 6 motorie suplimentara planifica miscarile asigurand corectitudinea secventelor activitatilor musculare pt miscari de mare abilitate cum sunt scrisul, vorbitul, cantatul la instrumente. Aceasta arie are rol in imaginarea miscarilor. Ariile 5 si 7 sunt arii senzitive. Aria 5 pt informatii tactile iar aria 7 pt informatii vizuale. Prin aceste arii miscarile sunt adaptate la mediu. Aria 1 si 3 tot senzitive.

Informatiile motorii si sensitive sunt aranjate in cortex intr-o harta care a re forma unui omulet cu capul in jos si care se numeste homunculus (unul senzitiv si unul motor). Din cortex coboara comanda prin axoni spre maduva. In functie de raportul axonilor cu piramidele bulbare avem cai descendebte motorii piramidale care trec prin piramidele bulbare si cai descendente motorii extrapiramidale care ocolesc piramidele bulbare. Caile piramidale care fac parte din sistemul pyramidal asigura motricitatea voluntara, mai aes a musculaturii distal a membrelor. Caile piramidale pornesc din aria a 4-a a cortexului pana la motoneuronii alfa, dare le participa si la tonusul muscular. Caile extrapiramidale fac parte din sistemul extrapiramidal care este mai complicat, cu multe sinapse intre cortex si structurile subcorticale. Sistemul extrapiramidal are rolul de a regal tonusul muscular si postura. El are rol in miscarile complexe, reflexe automate, dar participa si la miscarile voluntare, controland dimensiunea miscarii, amplitudinea miscarii si stabilitatea ei. Sistemul extrapiramidal are rol in miscarile centurilor. Da directive membrelor si le fixeaza pt ca sa se poata realize miscarea fina voluntara din extremitatea distala. Miscarea voluntara este precedata si insotita de cea involuntara. Miscarea involuntara se realizeaza prin bucla gamma. Asupra buclei gamma actioneaza modulator informatii prin sistemul extrapiramidal. Modularea consta din schimbari permanente ale tonusului muschilor agonisti si antagonisti. O activitate minima pune in contractie muschii agonisti, cresterea intensitatii activitatii solicita si sinergistii iar daca comanda este prea intensa sunt solicitati si antagonistii. Directia miscarii si continuitatea este data de cortex prin sistemul pyramidal, ca urmare a comenzii voluntare, iar modularea este realizata de sistemul extrapiramidal. Trunchiul cerebral este format din bulb, punte si mezencefal. In bulb se afla sediul nucleilor nervilor cranieni, centrii cardiac, respiratorii si gastro-intestinali. Puntea face legatura cu cerebelul. Mezencefalul face legatura cu talamusul si hipotalamusul. Tot in trunchiul cerebral se afla formatiunea reticulate, nucleul rosu, nucleul vestibular si cel lateral. Aceste formatiuni influenteaza miscarea astfel: prin tractul rubro-spinal care pleaca de la nucleul rosu. Primesc semnale motoneuronii alfa si gamma, flexorilor si extensorilor de partea opusa. Prin tractul vestibule-spinal primesc semnale motoneuronii alfa si gamma ai flexorilor si extensorilor de aceeasi parte. Exista doua tracte reticulo-spinale pe toata maduva prin care se transmit impulsuri de la cortex si cerebel spre maduva spinarii. Exista un tract tecto-spinal care pleaca din mezencefal si care orienteaza capul si gatul in functie de stimulii de la ochi. Ultimele 3 tracturi asigura postura pt miscarile cu scop. Lucreaza mai ales pe muschii sinergici si proximali. Cerebelul Prin cerebel trec stimuli proprioceptivi, exteroceptivi cutanati, vestibulari care memoreaza miscarile, le moduleaza, protejand motoneuronii de descarcari brutale prea frecvent de la cortex. Protectia se realizeaza prin susbstanta reticulate. Cerebelul opreste miscarea la locul si momentul potrivit. Prin cerebel se invata miscarea, prin repetitive si acumulare de experiente se slefuieste programarea miscarilor astfel incat ele se vor declansa la semnale tot mai putine. Cerebelul integreaza miscarea unei articulatii intr-un lant cinematic complex. Cerebelul corecteaza comenzile de la cortex si incadreaza miscarea in timp, o invata, o coordoneaza. Cerebelul contribuie la echilibrul corpului in pozitia stand si in mers. Ganglionii bazali sunt: corpul striat globus palidum, nuclei subtalamici si substanta neagra. Ganglionii bazali primesc semnale de la cortex si le retrimit inapoi cortexului, fiind o legatura intre cortexul senzitiv si motor. Ei influenteaza directia miscarii, viteza si amplitudinea ei. In caz de leziune a lor apar tremuraturi, miscari involuntare, lentoare in miscari si rigiditate. Caile ascendente aduc informatii spre SNC. Informatiile vin de la receptori, trec prin nervul spinal, iar prin radacina lui posterioara ajung la maduva, de unde urca spre centrii supramedulari, in doua coloane.

Page 24 of 46

Calea lemniscului median care conduce sensibilitatea proprioceptiva, cea tactile, cea vibratorie pana la thalamus de unde se distribuie la cortexul senzitiv. Talamusul aduna semnale senzitive, proprioceptive, tactile, vibratorii alaturi de cele de vaz si auz, le prelucreaza si le trimite la cortex, cerebel si ganglionii bazali. Calea ascendenta este calea antero-laterala care conduce durerea si temperature si putin din simtul tactil si proprioceptiv. Aceasta cale se opreste in substanta reticulate in thalamus si mezencefal si se termina apoi pe cortex in ariile senzitive. Sistemul limbic cuprinde elemente ale SNC care raspund de comportament. Din sistemul limbic fac parte o parte din cortex, hipotalamus si o parte din nuclei talamusului. In sistemul limbic se realizeaza starea de alerta asupra mediului, foamea, setae, sexualitatea, invatarea, memorarea. Toate aceste elemente apartin subconstientului si instinctelor innascute. Tot aici se realizeaza abstractizarea. Sistemul limbic ne da personalitatea, stilul de viata si exprimarea in viata sociala. Rolul sistemului limbic in miscare Sistemul limbic realizeaza motivatia miscarii pt ca miscarea sa poata fi invatata si realizata. Sistemul limbic coordoneaza miscarea, realizeaza secventele miscarii, intensitatea ei si timpul miscarii, raspunzand la intrebarile ce? cum? si cand? se face miscarea. Specializarea emisferelor Emisferul stang analizeaza informatiile de la vaz, auz, piele, proprioceptori avand un rol analitic. Emisferul drept analizeaza informatiile spatiale. Emisferul stang comanda secventialitatea miscarilor analytic, cel drept comanda miscarea intregului corp. exista si diferente in functie de individ, asa cume xista dreptaci, stangaci sau personae ambidextre. Controlul motor si coordonarea miscarilor Controlul creierului asupra miscarilor voluntare se desfasoara concomitant cu contr misca invol. O simpla miscare de ducere a mainii la gura, care consta din flexia antebratului si bratului cu adductia acestuia este insotita de postura, stabilitate, echilibru, cu antrenarea muschilor sinergisti si antagonisti adica antrenarea a o multime de contractii musculare secundare dar obligatorii. Realizarea controlului motor parcurge urmatoarele moment. Primul moment este motivatia, adica motivul care declanseaza miscarea voluntara. Motivatia reprezinta nevoia de miscare declansata de mediul intern si extern al corpului. Motivatia apare prin informarea SNC de existent unei necesitati prin intermediul sistemului limbic. Toate informatiile trec prin sistemul limbic si apoi sunt integrate in cortex. Al doilea moment in realizarea miscarii este ideea. Ea se realizeaza pe baza motivatiei. Ideea de miscare se realizeaza in cortex. Ideea de miscare inseamna realizarea unei scheme de miscare cu toti parametrii ei, adica muschii care vor intra in actiune, marimea fortei dezvoltate, amplitudinea miscarii si durata ei. Al treilea moment: programarea miscarii. Se realizeaza in cortexul motor, in cerebel si in ganglionii bazali. Miscarea, odata programata, fixata . Este comandata prin caile descendente motoneuronilor dn maduva pt a fi executata. Programul concomitent cu comanda este retransmis inapoi zonelor care l-au creat. Pe baza programului SNC va interpreta toate semnalele venite de la periferie legate de miscarea declansata. Va ajusta miscarea. Ultimul moment: executia miscarii programul miscarii va active motoneuronii din maduva, raspunzatori de miscare si postura. Exista scheme stereotype dupa care se realizeaza miscarea. Schema unei miscari -> programotor sau engrama si este rezultatul interactiunii dintre segmentele supramedulare cu retelele neuronale medulare si feedback-ul afferent proprioceptiv. Prin feedback de la receptori executia se perfectioneaza, se adapteaza la necesitatile mediului in care se realizeaza miscarea. Prin repetare cu o anumita frecventa programul motor se invata astfel incat intreaga schema de miscare va fi activate tot mai rapid prin semnal minim. Controlul motor evolueaza de la copil imediat dupa nastere pana la adult. Exista 4 etape de evolutie ale controlului motor. Aceste 4 etape sunt parcurse si de pacientul cu deficit motor, cand urmeaza un program de recuperare. Prima etapa a controlului motor este mobilitatea. Ea consta din initierea si executia miscarii pe toata amplitudinea ei. Deficitul de mobilitate poate avea drept cause hipertonia sau spasticitatea, hipotonia, redoarea articulara sau periarticulara.

Page 25 of 46

A doua etapa in eolutia controlului motor este stabilitatea. Este capacitatea corpului de a mentine posturi prin contractia simultana a muschilor din jurul unei articulatii. Contractia simultana a muschilor din jurul unei articulatii cocontractie. A treia etapa mobilitatea controlata este capacitatea corpului de a executa miscari in timpul unei posture cu incarcare, aceasta fiind reprezentata de greutatea corpului. (ex: rotarea capului si trunchiului in jurul axului longitudinal). In mobilitatea controlata segmentele distal sunt fixe, iar cele proximale sunt mobile. A patra etapa abilitatea este nivelul cel mai inalt al controlului motor. Ea consta din manipularea si explorarea mediului inconjurator. In timpul unei miscari abile centurile ghideaza membrele, in timp ce mana sau piciorul au o mare libertate de miscare in actiunea lor in afara posturii. Abilitatea necesita coordonare. Circuitul neuronal al miscarii este fixat in scheme numite engrame (tipare). In engrame schema de miscare este pastrata, ea poate fi reorganizata si reactualizata pe baza sistemului de incercari si erori, adica pe baza sistemului de a invata din greseli. Rezultatul miscarii este memorat in aria senzitiva a cortexului sub forma engramelor sensitive. Cand dorim sa executam o miscare se face apel la engrama respective din creier formata si perfectionata prin feedback proprioceptiv. Activarea muschilor intr-o miscare urmeaz a pas cu pas schema din aria senzitiva, fara arie senzitiva nu exista miscare. Daca se extirpa o mica zona din cortexul motor la maimuta, miscarea se poate realiza prin muschi care vor inlocui muschii fara commanda, dar daca se extirpa o zona senzitiva miscarea nu poate fi realizata. Miscarile abile care sunt miscari foarte rapide se realizeaza prin cortexul motor, ganglion bazali si cerebel, adica prin engramele motorii din aceste zone. Daca apar erori in miscarile abile erorile sunt comparate cu engrama motorize si sunt corectate. Engramele sensitive si motorii se formeaza in copilarie si se perfectioneaza permanent prin repetitie. Cu cat engramele sunt mai bine fixate, cu atat miscarea capata viteza de executie, intensitate si complexitate. Intr-o schema de miscare abila sunt inhibate sinapse care nu sunt necesare schemei si care ar putea parazita miscarea. Erori in controlul motor Erorile din timpul miscarii constau in nepotriviri intre miscarea intentionata si miscarea realizata. Ele se datoreaza selectarii gresite a engramelor (ex: daca o persoana cade in urma unei imbranceli inseamna ca programul de redresare a corpului a fost gresit selectat). O alta cauza de eroare este folosirea nepotrivita a parametrilor de miscare, a fortei, a amplitudinii de miscare. A treia cauza de eroare o reprezinta factori neprevazuti traumatismele. A patra cauza de eroare executia gresita a miscarilor. Toate erorile sunt evaluate de SNC si pastrate in memorie pt a corecta urmatoarele miscari care se vor desfasura in conditii asemanatoare. Principalul mod de a invata miscarea este repetitia. Miscarile cu deficient duca la crearea unor scheme de miscarea care vor trebui corectate pt a nu se permanentiza cand nu mai sunt necesare (ex: mersul in carje dupa un traumatism se fixeaza intr-o engrama, dar daca mersul cu carje se prelungeste mai mult decat este necesar, engrama se fixeaza determinand alterari de mers cu postura si echilibru cu costuri energetice foarte mari).

Curs 8 - 07.10.2010
Tehnici in kinetologie Def, clasificare Tehnicile anakinetice: proprietati Imobilizarea def, clasificare, reguli, dezavantaje Posturarea def, scop, clasificare Tehnicile kinetice: caracteristici Statice: contractia izometrica def, scop, relatia cu circulatia, relaxarea muscular def, metode Dinamice: mobilizarea pasiva def, efecte pe aparat locomotor pe articulatii sip e muschi, efecte pe SN si psihic, efecte pe circulatie, pe alte aparate si sisteme

Conditii de realizare ale mobilizarii pasive care depind de kinetoterapeut, de pacient, parametri si manevre

Page 26 of 46

Tractiuni Mobilizarea pasiva sub anestezie Mobilizarea pasiva asistata Mobilizarea autopasiva Mobilizarea mecanica Mobilizarea pasivo-activa Manipularea Tehnicile in kinetologie sunt alfabetul terapiei prin miscare. Ele reprezinta mijloace de tatament kinetoterapeutic. Mai multe tehnici repetate siustematic realizeaza exercitiul fizic. Exercitiile fizice executate in acelasi fel intr-o situatie data devin metode. Metodele au intotdeauna un scop. Clasificarea tehnicilor depinde de proprietatile aparatului locomotor: acesta realizeaza miscare, adica dezvolta activitate motorie. Aparatul locomotor poate fi mobilizat pasiv si mentine starea de repaos. Tejnicile in kinetologie sunt de 2 feluri: anakinetice fara contractie muscular si fara miscare dar cu tonus muscular pastrat. Acestea sunt imobilizarea si postura; kinetic in care este prezenta contractia muscular. Acestea sunt de doua feluri: statice fara deplasare si dinamice cu deplasare. Tehnicile kinetic statice sunt contractia izometrica si relaxarea musculara Tehnicile kinetic dinamice sunt active si pasive. Cele active se impart in reflexe si voluntare (mobilizarea active, mobilizarea active-pasiva si mobilizarea active cu rezistenta). Tehnicile kinetic dinamice passive tractiunile, mobilizarea pasiva sub anestezie, active-asistata, autopasiva, mobilizarea mecanica, mobilizarea pasivo-activa si manipularea. Tehnicile anakinetice Anakinezie inseamna lipsa deplasarii si lipsa contractiei musculare voluntare. O tehnica anakinetica este imobilizarea. Imobilizarea inseamna mentinerea in nemiscare a corpului sau a unei parti din el cu ajutorul unor instalatii sau aparate. In timpul imobilizarii se pastreaza tonusul muscular. Imobilizarea este de 3 feluri: de repaos, de contentie, de corectie. Imobilizarea de repaos poate fi imobilizare generala sau imobilizarea unui segment anatomic. Imobilizarea generala -> imobilizarea intregului corp, asa cum se intampla in boli grave ca infarctul miocardic, arsurile extinse, traumatismele cranio-cerebrale, traumatisemele medulare, toracice. Imobilizarea locala/regionala/segmentala se refera la un segment anatomic in care avem dureri la mobilizare. Aceste dureri pot sa fie determinate de artrite, tendinite, miozite, flebite. Imobilizarea de contentie se face in aparat gipsat, in atela, in orteza, in corsete, in dispositive de plastic termomaleabile. Imobilizarea de contentie se aplica in fracture, luxatii, entorse, in artrite specifice (produse prin bacilul coc microbul TBC), in discopatii (lombostat, Minerva pt coloana cervicala). Imobilizarea de corectie foloseste dispozitivele dj enumerate care se aplica unui segment de corp, fixat intr-o postura corijata. Imobilizari de corectie se aplica in scolioze, deviieri articulare care apar secundar unor retractii, in paralizii si in rupture tendino-musculare. Reguli ale imobilizarilor Imobilizarile trebuie astfel aplicate incat sa nu jeneze circulatia, sa nu provoace dureri si leziuni pe tegumente. Segmentele imobilizate nu este voie sa aiba joc liber, aparatul de corectie sa fie bine mulat pe segmentul anatomic. Sub aparat se fac contractii izometrice pt a mentine tonusul muscular.

Imobilizarile au dezavantaje Daca imobilizarea se prelungeste prea mult apar urmatoarele fenomene: - hipotrofii musculare de inactivitate Apar redori articulare greu reductibile

Page 27 of 46

Apar edeme si tromboze venoase pt ca imobilizarea influenteaza in sens negativ circulatia venoasa de intoarcere Apar escare (leziuni pe tegument) si alte tulburari trofice Imobilizarea reprezinta un discomfort fizic si psihic pt pacient

Posturile atitudini impuse corpului sau unei parti din corp. ele se pot aplica preventive pt a preveni pozitii vicioase. Se pot aplica corectiv pt a corecta devieri si dezaxari. Se pot aplica in scop facilitator pt a usura efectuarea unui process fiziologic. Posturile au durata variabila. Ele se repeta pana se obine rezultatul. Posturile corrective se aplica in paralizii, reumatismul inflamator (spondilita anchilopoetica), avem artrite, lombosciatica, coxartroza, deviatiile coloanei vertebrale. Posturile corrective se clasifica dupa modul de aplicare in: posture autocorective pe care pacientul le adopa singur, posture liber-ajutate in care pacientul este ajutat cu perne, chingi sau diferite suluri si exista posture fixate cu aparate. Regulile posturilor: Sa nu provoace dureri si noi contracture musculare. Daca dorim sa corectam devieri osoase ele nu se pot corecta decat la copii in crestere. Inainte de posturare se incalzeste zona care trebuie posturata, cu termoterapie. Exista posture seriate care se realizeaza cu atele, orteze amovibile (detasabile) se pot aplica pt o zi, o noapte. Ele sunt functionale. Ele permit mobilizarea si se pot adapta la bolnav. In primul rand au rol de a stabiliza articulatia, de a creste mobilitatea, iar pe masura ce mobilitatea creste putem modifica orteza. Ortezele permit adaptarea/modificarea posturii corectoare.

Posturile se realizeaza astfel incat sa poata fi pastrate si noaptea. Posturile de facilitare posture prin care realizam un process fiziologic al organelor interne. Astfel posturile de facilitare sunt posture de drenaj bronsic, antideclive pt circulatia de intoarcere (prin care circulatia venoasa este usurata), posture de facilitare a respiratiei, de drenaj biliar. Tehnicile kinetice sunt tehnicile in care avem miscare si contractie musculara. Cele statice sunt tehnicile in care avem contractie muscular, dar nu si deplasare. -> contractia izometrica. Contractia izometrica o contractie musculara in care nu se schimba lungimea muschiului, dar in care creste tensiunea in muschi. In timpul contractiei izometrice se pun in tensiune toate fibrele musculare, de aceea contractia izometrica creste forta muscular, rezistenta muscular si se produce o rapida hipertrofie a masei musculare. Contractia izometrica este obositoare. Ea nu poate fi mentinuta mult timp pt ca impiedica circulatia sangelui in muschi. Relaxarea muscular - consta din scaderea tensiunii de contractie a muschiului. Chiar si in relaxare maxima se mentine tonusul muscular prin activitate permanenta a fibrelor musculare intrafusale. Relaxarea muscular este de doua feluri: Generala a intregului corp este legata de relaxarea psihica. Exista relaxare muscular locala se refera la un grup muscular.

Metodele de relaxare se bazeaza pe inducerea constienta de catre paciet a decontracturarii muschiului. Astfel pt a obtine relaxare muscular generala se constientizeaza starea de relaxare muscular ca o stare inversa contractiei musculare. In acest scop se executa alternativ contractii statice, urmate imediat de relaxari. O alta metoda de relaxare este suspendarea unui segment de corp intro chinga (hamac) sau pur si simplu sprijin absolute pe un plan orizontal, oprinduse astfel orice activitate musculara. O alta metoda de relaxare este scuturarea rimtica a unui seg,ent anatomic de catre kinetoterapeut. O alta metoda vibrarea segmentului anatomic, masaj bland a muschiului contractat. Tehnicile kinetic dinamice au la baza miscarea care se efctueaza prin contractie izotonica. 90% din kinetoterapie este dinamica. Mobilizarea pasiva este mobilizarea efectuata de o forta exterioara pacientului. Subiectul nu face travaliu muscular. Pacientul nu participa prin contractoe musculara. Efectele mobilizari passive

Page 28 of 46

Asupra Asupra Asupra Asupra

aparatului locomotor SN si psihicului sistemului circulator altor aparate si sisteme

Principalul effect este asupra aparatului locomotor asupra articulatiilor. La articulatii mobilizarea pasiva mentine mobilitatea articulara, troficitatea structurilor articulare si creste elasticitatea structurilor capsule-ligamentare (tendoane, muschi, piele). Un alt effect este asupra muschilor. La nivelul muschilor MP mentine excitabilitatea muschiului pt ca intinderea muschiului va determina contractie musculara, prin stretch-reflex. MP scade contractura musculara prin intinderea prelungita a muschiului reactia de alungire Cabat. MP influenteaza SN si tonusul psihic pt ca mentin memoria kinestezica, pastreaza schemele de miscare ale corpului prin informatii proprioceptive pornite de la articulatiile mobilizate spre cortex. MP mentine moralul pacientului prin vizualizarea MP a articulatiilor si prin simpla prezenta a kinetoterapeutului. Efectele asupra aparatului circulator MP are effect de pompa asupra vaselor, elimina edemele de imobilizare, iar prin SNV se produce hiperemie locala prin MP, si chiar tahicardie. Efecte asupra altor aparate si sisteme MP mentine troficitatea tesuturilor, creste tranzitul intestinal, usureaza evacuarea vezici urinare si influenteaza sistemul endocrine. Conditii de realizare a MP care depend de kinetoterapeut Kinetoterapeutul trebuie sa cunoasca diagnostiul anatomic si functional pe baza bilantului si testingului muscular. Kt trebuie sa cunoasca tehnicile de lucru Nu se lucreaza pe directii blocate, se lucreaza pe directii nedureroase si numai pe directii fiziologice cu amplitudine maxima, adaugand miscari de facilitare. Astfel abductia bratului este facilitate de rotatia externa a bratului. MP se vor efectua analytic antrenand articulatie dupa articulatie succesiv pe toate directiile de miscare. MP sa nu provoace durere pt ca durerea va declansa niste reactii de aparare muscular care va limita mobilitatea articulara. MP trebuie pregatita de kt prin aplicatii de caldura, de masaj, electroterapie antialgica. Exista reguli care tin de pacient Bolnavul sa inteleaga manevrele care I se aplica sis a colaboreze la tratament. E important ca pacientul sa isi priveasca segmentul anatomic mobilizat pasiv, de aceea segmentul respectiv va fi descoperit fara imbracaminte. Pozitia bolnavului in timpul MP trebuie sa fie una de maxim confort in care articulatiile sa fie ralaxate si stabile. Pozitia sa ofere stabilitate pt restul corpului. Pozitia se alege astfel incat sa ofere confort ethnic kt-ului. Mainile kt care se aplica pe bolnav se numesc prize. Mana kt trebuie sa aiba un contact larg cu segmentul anatomic. Intre mainile kt sa nu fie decat o articulatie. Contrapriza mana kt care fixeaza articulatia trebuie sa fie in apropierea articulatiei, iar priza care mobilizeaza articulatia poate sa fie mai indepartata. Locul de aplicare a prizei este element de facilitare sau inhibare a muschiului.

Reguli cu privire la parametric MP -

Alti parametric ai MP sunt forta de mobilizare, viteza, durata mobilizarii, frecventa ei. Acesti parametric se adapteaza starii bolnavului si scopului urmarit. Mobilizarea se face cu prograsivitate ca intensitate si amplitudine de la o sedinta la alta. Se incepe cu intensitate si amplitudine mica, sip e masura ce inaintam in tratament creste intensitatea mobilizarilor si amplitudinea. In cadrul MP se aplica manevre: de alunecare a unui segment anatomic fata de altul si manevre de tractiune de indepartare a segmentului anatomic. Mobilizarile passive

Page 29 of 46

Tractiunea este MP prin care niste forte aplicate in axul segmentului anatomic indeparteaza capetele osoase articulare. Se pot efectua manual sau cu instalatii. Ele sunt de 3 feluri: continue, discontinue, alternante. Tractiunile continue se aplica prin instalatii cu contragreutati. Acestea sunt scripeti, arcuri, planul inclinat. Indicatiile tractiunilor continue: se aplica in ortopedie si in recuperare. In ortopedie pt realinierea osului fracturat si se aplica in deplasari de capete articulare. In recuperare se aplica tractiuni continue pt corectarea articulatiilor deviate sib locate si pt decoaptarea articulara (are effect antialgic pt ca presiunea crescuta intraarticular duce la durere). Tractiunile continue se dozeaza: forta si durata tractiunii. Acestea se aplica in functie de durere. Tractiunile continue se aplica prin corsete, mansoane, brose transosoase, benzi adezive la piele. Tractiunile discontinue sunt effectuate de kt cu mana dar pot fi effectuate si cu instalatii. Ele se indica la articulatiile cu redori care nu sunt in pozitie anatomica, articulatii cu dureri, cu contracture musculare, cu inflamatii, discopatii. Tractiunile alternante sunt variante de posturi. Se aseamana ortezelor progressive. Ele se aplica oblic, si nu in ax pe segmentele invecinate ale unor articulatii cu aparate amovibile, progresiv se creste tractiunea (la 48 de ore se modifica). Tractiunile alternante se indica in cicatrici si retractii de tesuturi moi. Mobilizarea fortata sub anestezie se aplica in ortopedie. Se foloseste la fortarea redorilor articulare, cu ruperea aderentelor care s-au format in partile moi periarticulare, se face sub anstezie generala. Sub anestezie generala avem relaxare musculara, fara o pozitie din partea pacientului. Mobilizarea sub anestezie se face in etape successive la interval de cateva zile, fiecare etapa fiind urmata de fixarea unei atele gipsate pt mentinerea nivelului de amplitudine castigat. Dupa 48 de ore de fixare se face mobilizare active-pasiva, iar dupa cateva zile de kinetoterapie intense se face o noua mobilizare fortata. Se combate edemul articular cu medicamente antiinflamatoare nesteroide si comprese resorbtive. Exista riscuri la o mobilizare fortata sub anestezie: Risc de fracture de epifize la copii Smulgeri ligamentare Rupturi cutanate Mobilizarea pasiv asistata este efectuata de kt. Pacientul isi relaxeaza voluntary musculature. Parametric pe care ii urmarim in mobilizarea pasiv-asistata: Pozitia pacientului si a kt Prize si contrapriza Manevrele de mobilizare Forta Ritmul de mobilizare

Pozitia pacientului este astfel aleasa incat sa ofere confort si relaxare pt pacient si kt sis a ofere o buna abordare a segmentului anatomic. Priza (efectueaza mobilizarea, este la distant de articulatie, distant care va fi un brat deparghie) si cintrapriza (fixeaza segmentul proximal al articulatiei, este cat mai aproape de aceasta) Prize poate fi tehnica de facilitare. Manevrele effectuate de kt in cadrul MP: Miscare lenta, progresiva, care se incepe pe directia libera Se face pe toate amplitudinile posibile La capatul excursiei de miscare se creste presiunea Repetate fortari la nivelul redorii, combinate cu tractiune in ax pt decoaptare si rotare in ax in ambele sensuri. O manevrea speiala este fortarea capului articular pe un calus reprezentat de contrapriza. Scuturarea relaxanta a segmentului anatomic. Kt prinde extremitatea distal si imprima segmentului anatomic scuturaturi repetate de mica amplitudine. Alti parametric: forta, viteza, ritmul si durata. Se adapteaza starii pacientului. Astfel forta se dozeaza in functie de durere. Viteza mobilizarii depinde de scop. Astfel pt scaderea tonusului muscular alegem viteza lenta si insistentza, iar pt cresterea tonusului muscular alegem viteze rapide de mobilizare.

Page 30 of 46

Ritmul de mobilizare poate fi pendular in 2 timpi sau putem allege ritm in 4 timpi, la capetele cursei mentinandu-se intinderea. Durata mobilizarii o mobilizare 1-2 sec. mentinerea intinderii la capatul excursiei 10-15 secunde. O sedinta pt o articulatie dureaza 10 min si MP se repeta de 2-3 ori/zi. Inainte de MP se face pregatire prin caldura, masaj, electroterapie. Puteti opri MP pt un masaj de 1-2 min Mobilizarea auto-pasiva mobilizarea facuta de pacient. Pacientul isi mobilizeaza segmentul bolnav prin instalatii sau prin intermediul partii sanatoase a corpului. Mobilizarea autopasive are avantaje. Se poate efectua la domiciliu sau intre sedintele de kinetoterapie (ex: in hemiplegii partea sanatoasa mobilizeaza partea paralizata, prin scripete a MS bolnav prin intermediul partii sanatoase genoflexiunea in redorile de genunchi). Mobilizarea pasiva mecanica se face cu aparatele Zander. Mobilizarea pasivo-activa este facuta de kt, dar asistata de catre bolnav. Se aplica la forte musculare 2, in care muschiul se contracta dar nu deplaseaza segmentul anatomic antigravitational. Kt efectueaza pasiv miscarea pe intreaga sa amplitudine in timp ce pacientul isi contracta muschii activ. Scopul mobilizarii pasivo-active este refacerea fortei musculare. Se aplica mai ales la muschii transplantati. Manipularea

Curs 9 - 14.12.2010
MOBILIZAREA ACTIVA Mobilizare active este mobilizarea articulara insotita de contractie musculara efectuata de pacient. MA se face cu travaliu muscular care va mobilize segmentele anatomice. MA este reflexa si voluntara. Cea reflexa este mobilizarea care apare in mod reflex ca un raspuns la un stimul senzorial. Contractia musculara va fi involuntara. Exemple de reflexe: reflexele de intindere sau stretch reflexul. Acesta consta din intinderea intinderea brusca a unui muschi care va determina contractia acestuia. Daca se aplica si o reistenta efectul va fi mai bun. Reflexul de intindere apare ca urmare a stimularii fusului muscular. Un alt reflex este reflexul care va determina reactii de echilibrare. Aceste recatii de echilibrare apar la destabilizarea corpului in mod involuntar, reflex apar miscari complexe care readuc corpul la starea de echilibru. Reflexele de postura mentin pozitia ortostatica a corpului. Aceasta este mentinuta prin contractii musculare involuntare care sunt declansate in mod reflex cu punct de plecare din urechea interna labirint si de la structurile articulare ale gatului si de la pielea talpilor. Aceste reflexe sunt reflexul cervical tonic simetric si asimetric, reflexul labirintic-tonic simetric si asimetric si reflexul de indreptare (aliniere) a corpului care se datoreaza reactiei positive de sprijin si reflexelor de redresare si echilibrare a corpului. Aceste reflexe sunt mai evidente imediat dupa nastere. Prin ele, copilul se adapteaza la mediu. Pe masura ce copilul se dezvolta aceste reflexe sunt tot mai greu de pus in evident seprata unul de altul. Folosim aceste reflexe in metoda Bobat metoda folosita in reeducarea neuro-motorie din neurologie. MA reflexa produce o stimulare neuro-musculara, asigura extensibilitatea muschilor, intretine vascularizatia in muschi, reduce spasticitatea muschilor si dezvolta scheme de miscare, stereotipuri de miscare pe care pacientul nu le poate executa singur. MA voluntara se realizeaza prin contractie muscular voluntara izotonica, care este o contractie muscular dinamica, consumatoare de energie. In contractia muscular izotonica, muschiul isi modifica lungimea, adica capetele lui de insertie se aprope sau se indeparteaza, realizand deplasari ale segmentelor anatomice. Efectele MA voluntare sunt aceleasi ca la MP, dar rezultatele apar mai rapid si sunt mai importante. MA voluntara mentine amplitudinea de miscare articulara, creste forta muscular, reface coordonarea neuro-musculara, mentine corculatia normal in muschi si articulatii, mentine sanatatea aparatului circulator, ventilatia pulmonara, amelioreaza conditia psihica a bolnavului si mentine echilibrul neuroendocrin.

Page 31 of 46

Tehnici de MA voluntara MA libera efectuata de bolnav, fara nici o interventie exterioara care sa faciliteze sau sa se opuna miscarii. Avem o sg conditie la MA libera: adaptarea la nevoile si performantele pacientului a parametrilor miscarii (directia de miscare, amplitudinea miscarii, ritmul miscarii, forta miscarii, durata miscarii, pozitia de pornire a exercitiului). M activo-pasiva (M activ asistata) MA asistata. Asistarea o face kt. Roluri: Alegem MAP pt FM 3 si 4. Kt completeaza miscarea pacientului pt a proteja FM a acestuia. Kt directioneaza miscarea pe toata amplitudinea ei. Kt sustine segmentul anatomic, il pozitioneaza, kt ajuta la refacerea complete a mobilitatii articulare. Miscari combinate si miscari complexe. Kt trebuie doar sa ajute, nu sa se substituie fortei proprii pacientului, altfel miscarea devine pasiva! Forta exterioara se aplica pe directia de actiune a muschiului asistat. Aceasta forta trebuie sa fie mai accentuata la inceputul miscarii pt a invinge inertia, si la sfarsitul miscarii, pt a mari amplitudinea de miscare. Metode de lucru: Alegem o buna stabilitate a corpului, alegem o buna pozitie de pornire, lucram astfel incat sa nu antrenam muschii antagonisti, se lucreaza pe toata amplitudinea de miscare, lent, fara bruscari, se lucreaza cu repetitii, fara instalarea oboselii si se lucreaza la comanda. Mijloace de asistare: asistarea poate fi efectuata si prin corzi elastic, scripeti, eista autoasistare cu partea sanatoasa sau cu scripetii se aplica mai ales in redori, suspendarea (exercitii din suspendare exercitii din care se elimina gravitatia), hidro kineto terapia in care folosim plutirea care actioneaza la facilitarea miscarii conform legii lui Arhimede. MA cu rezistenta mobilizarea efectuata de pacient contra unei forte exterioare care se opune fortei mobilizatoare a pacientului. Mechanism de actiune: Musculature pacientului trebuie sa dezvolte un travaliu crescut astfel incat sa invinga forta exterioara. Prin acest travaliu crescut efectuat contra rezistenta creste forta muscular, muschiul se poate hiprtrofia, creste rezistenta muscular. Regulile in MA cu R: 1. Rezistenta trebuie aplicata pe tot parcursul miscarii active. 2. Valoarea rezistentei trebuie sa fie mai mica decat valoarea fortei muschilor care se contracta. Daca rezistenta este de aceeasi valoare cu forta -> contractia devine izometrica. 3. Rezistenta sa nu aiba repercursiuni negative pe coordonarea miscarii. 4. Rezistenta se aplica pe fata de miscare a segmentului cxare se mobilizeaza 5. Presiunea rezistentei influenteaza exteroceptorii care von stimuli miscarea. 6. Dupa fiecare miscrae cu rezistenta se introduce o scurta relaxare. 7. Ritmul mobilizarii: la rezistente mari alegem ritm rar, la rezistente mici ritm rapid. Ritmul este fixat de kt in functie de varsta pacientului, bolile associate, gradul de antrenament. 8. Este importanta stabilitatea segmentului de mobilizat. Tehnici de MA cu R Exemple de rezistente: prin scripeti saci de nisip, discuri metalice, gantere, mingi medicinal, rezistentele se cantaresc, se scrie valoarea pe ele. Arcurile si materialele elastice Rezistentele arcurilor se pot adapta la valoarea fortei muschiului. Arcurile utile pt tonifiere si facilitare. 2-3 arcuri in parallel isi dubleaza sau tripleaza valoarea. Trebuie sa fim atenti la pozitia pacientului cand se lucreaza cu arcul: forta lui, lungimea lui. Aparatele cu arcuri le folosim mai ales pt recuperarea fortei si mobilitatii la mana si picior, pt prehensiune putem

Page 32 of 46

aplica inele de cauciuc, bureti, para de cauciuc care vor lucre conform acelorasi principia ca si terapia cu arcuri. Material maleabile, cu plasticitate cum e lutul, chitul. Ceara, parafina, nisipul pt recuperarea mainii si a degetelor. Apa rezistenta apei este cu atat mai mare cu cat suprafata corpului care se misca este mai mare si cu cat ritmul de miscare este mai rapid. Putem mari suprafata de miscare cu flotoare, palete, scuturi, care sunt directii de miscare contra rezistenta in apa. Sunt miscari de lateralitate, miscarile de sus in jos, si de scoatere a segmentelor anatomice din apa. Se poate creste rezistenta apei prin cresterea vascozitatii ei prin adios de subst namol semifluid. Rezistenta kt este cea mai valoroasa rezistenta pt ca se poate adapta la forta pacientului. Rezistenta kt se poate aplica gradat. De obicei se aplica la FM foarte slabe. Kt se aseaza pe directia miscarii. Rezistenta efectuata de pacient autorezistenta care poate fi reprezentata de propriul corps au partea sanatoasa. Pacientul isi opune lui insusi o rezistenta dozata. Toate aceste tehnici se pot asocial in functie de starea FM, starea generala a pacientului, de capacitatea intelectuala a pacientului si in functie de obiectivele urmarite. Exrecitiul fizic terapeutic este ansamblul de tehnici kinetoterapeutice, care reunite dupa o anumita logica si repetate sistematic amelioreaza miscarea. Unele exercitii perfectionate si repetate cu un anumit scop devin metode. Scopul exercitiului fizic poate fi: Cresterea MA Cresterea FM Cresterea coordonarii si abilitatii

Orice exercitiu fizic este compus din 3 parti: 1. A (activitate) contine pozitia de start si miscarea efectuata in cadrul acestei pozitii. 2. T (tehnica) consta din tipul de contractie musculara. Aceasta poate fi izometrica, izotonica (concentrica sau excentrica) izokinetica. 3. E (elemente) elemente de facilitare sau inhibare a miscarii. Aceste elemente de fapt sunt stimuli senzoriali. Ex de exercitiu fizic terapeutic: Mereu se incepe cu scopul!!!! Scop: tonifierea muschiuli cvadriceps A: pozitie sezand, miscarea care se efectueaza fiind extensia genunchiului. T: contractia musculara izotonica concentrica a muschiului cvadriceps. E: rezistenta reprezentata de gravitatie si presiunea mainii kt-ului. Exercitiul fizic terapeutic asculta de 2 principii: 1. Pozitia de start se refera la stabilitatea pozitiei de start. Pozitia de start trebuie sa fie stabila si solida care sa usureze munca muschilor. 2. Progresivitate E importanta alegerea pozitiei de start pt ca pozitiile de start inadecvate cu posturi inadecvate duc la insucces. Pozitia de start potrivita trebuie sa ofere stabilitate perfecta corpului in timpul exercitiului, usureaza munca muschilor (ortostatism cu picioarele departate). Daca e necesara o stabilitate mai mare se pot antrena in miscare si bratele. Exista si exceptii, exercitii care se fac pt coordonare neuro-musculara. Pt aceste pozitii ne folosim de pozitii de start instabile pt a declansa recatii de reechilibrare. Progresivitatea Orice ex fizic este inceput la joasa ................ si incoordonare iar pe masura ce inaintam in antrenament se cresc parametrii. Exista progresivitate pt tonifiere musculara, pt amplitudine articulara si pt coordonare. Progresivitatea pt tonifiere musculara -> se creste treptat rezistenta si se creste progresiv lungimea bratului parghiei, prin scoaterea treptata a ajutorului dat unei miscari, prin cresterea treptata a

Page 33 of 46

amplitudinii de miscare efectuata antigravitational, asocierea unor miscari care ingreuneaza lucrul grupului muscular principal, cresterea ritmului miscarii, combinarea izometriei cu izotonia. Se incepe cu izometrie si se completeaza cu izotonie. Obtineti progresivitate incepand exercitii din care este scoasa gravitatia, si continuata cu exercitii care implica gravitatia, prin prelungirea duratei de timp a exercitiului. Progresivitatea pt amplitudinea articulara se obtine prin modificarea ritmului miscarilor efectuate pe toata amplitudinea, adaugari la limita sectorului de mobilitate a unor miscari ritmice, mici, adaugari la limita sectorului de mobilitate tensiuni prelungite pe directia de recuperare. Progresivitatea pt coordonare - se incep mobilizarile pe articulatiile mari, si se trece progresiv spre articulatiile mici. Progresiv se creste precizia miscarii, combinarea miscarilor mai multor articulatii (de ex: genoflexiune cu ridicarea unui brat), diminuarea treptata a poligonului de sustinere, cresterea treptata a centrului de greutate, utilizarea de miscari complexe cum sunt sarituri pe un picior alternate u opriri bruste in anumite pozitii. Bazele procedurala ale ex fizic A (activitatea) pozitia de start si miscarea. Pozitia este o postura din care se deruleaza miscarea. Orice pozitie necesita stabilitate. Cateva conditii pt stabilitate mare: Suprafata de sustinere mare Distanta mica intre centrul de greutate al corpului si suprafata de sustinere Un nr mare de articulatii sa suporte greutatea corpului

In alegerea pozitiei tinem cont de lungimea bratului parghiei necesara miscarii. Pozitia este astfel aleasa incat sa ne putem folosi de reflexele tonice de postura, sa putem declansa prin reflexe contractia musculara, sa putem folosi reactii proprioceptive si de echilibru. Pozitia este astfel aleasa incat daca dorim contractia muschilor tonici ei trebuie sa fie intr-o zona de lungime medie spre scurtata. Daca dorim contractia muschilor fazici, pozitia astfel trebuie aleasa incat ei sa poata fi alungiti. Pozitia tine cont de tipul de contractie musculara. Astfel, pt izometrie alegem pozitii care incarca articulatia si pozitii care efectueaza exercitii in axa segmentelor articulare. Pt izotonie alegem pozitii care lasa articulatiile libere. Pozitia este astfel aleasa incat sa nu produca durere. Orice disconfort al pacientului obliga la schimbarea pozitiei. Pozitiile de pornire sunt de 2 feluri: Fundamentale (ortoistatica, sezand, in genunchi, culcat, atarnat) derivate

Pozitia ortostatica poz vericala a corpului. ............................................corp relaxat, genunchi intinsi. Sezand sold genunchi la 90 de grade, ...... picioarele privesc inante, cap trunchi si brate ca la ortostatism. In genunchi corpul se sprijina pe genunchii usor indepartati, cu picioarele in flexie plantara maxima. Culcat dorsal, ventral ........................... Atarnat cu bratele sustinand corpul, ele fiind intinse. Pozitii derivare se aleg din cele 5 pozitii fundamentale: Decubit lateral, cu rostogolire o postura care se aplica in leziunile SNC, la marii handicapati motori. Postura are o baza mare de sustinere, cu centrul de greutate foarte jos, este o postura stabila din care se pot declansa reflexe tonice necesare recuperarii acestor pacienti. Aceasta poz permite mobilizari de membre in diverse scheme de facilitare. Sezand, cu trunchiul aplecat inainte pt antrenarea functiilor vitale. Asezat pe podea, cu palmepe si plantele sprijinite pe sol, cresterea stabilitatii pozitiei. Decubit ventral cu strijin pe coate, cu suprafata mare de spijin, centrul de greutate jos situat, gravitatia actioneaza pe muschii gatului, umerilor, capului, astfel putem tonifia musculatura umarului, coloanei cervico-dorsale, acesti muschi aflandu-se in pozitie scurtata, este folosita mai ales la copii care au o capacitate de hiperextensie a coloanei lombare.

Page 34 of 46

Patrupedia are suprafata de sprijin intinsa, o stabilitate relativa pt ca centrul de greutate este ridicat. Sunt solicitate reflexele de echilibru. Din aceasta postura se poate mobiliza coloana cu usurinta. Pozitia in genunchi cu diferite pozitii pt trunchi si cap. Are o baza mica de sustinere, centrul de greutate ridicat, pozitia necesita control al echilibrului, trunchiul si bazinul pot fi manipulate usor. Ortostatism pe varf, pe calcai, stand departat sau stand cu un picior inainte, celalalt inapoi pozitii instabile cu centrul de greutate inalt, baza mica de sustinere, necesita un mare control al muschilor. La MI e izometrie, la MP izotonie. Podul, semiingenunchiere. Miscarea sau controlul motor alegerea miscraii tine cont de etapele controlului motor asa cum se dezvolta ele, incepand de la nasterea copilului pana la perioada adulta. Aceleasi etape le parcurge bolnavul in recuperare. Etapele controlului motor: 1. Mobilitatea capacitatea de a efectua miscari pe toata amplitudinea permisa de articulatii.avem limitari articulare in redori, spasticitate, hipotonii. Mobilitatea necesita articulatii normale si muschi cu FM normala. 2. Stabilitatea capacitatea corpului de a mentine posturi. Ea necesita reflexe tonice de postura normale si necesita cocontractie contractii simultane a muschilor in jurul unei articulatii. 3. Mobilitatea controlata capacitatea de a executa miscari intr-o postura cu incarcare, avand segmentele distale fixe. De exemplu: rotarea trunchiului in pozitie ortostatica. FM, reactii de echilibru normale si abilitatea articulara. 4. Abilitatea cel mai inalt nivel al controlului motor prin care se poate manipula si explora mediul inconjurator. In abilitate miscam segmentele distale in afara posturii. Cele mai mari abilitati le are mana.

Curs 10 - 11.01.2011
Tehnici tipuri de contractie musculara Tehnica este partea exercitiului fizic terapeutic care consta din tipuri de contractie musculara (partea a doua a ATE struct ex fizic terapeutic). Contractiile musculare sunt de 3 tipuri: Izotonice contractii musculare in care creste tensiunea in muschi si se modifica lungimea lui. Ea poate fi concentrica cand muschiul se scurteaza. Ea poate fi excentrica cand lungimea muschiului se mareste. Izometrice contractii musculare in care creste tensiunea in muschi, fara ca lungimea lui sa se modifice. Izokinetice contractii musculare efectuate cu aparate in care FM si viteza de contractie sunt constante, iar rezistenta aplicata muschiului este variabila.

Din combinatia a mai multor tipuri de contractii musculare obtinem tehnici FNP (facilitare neuromulculara proprioceptiva). Tehnicile FNP sunt tehnici de kinetoterapie care folosesc stimulii proprioceptivi pt facilitarea sau inhibarea contractiei musculare si a miscarii. Tehnicile FNP sunt de 3 feluri: 1. Fundamentale neconstientizate de pacient, si uneori nici de kt. 2. Speciale se aplica tuturor etapelor controlului motor. 3. Specifice specifice fiecarei etape a controlului motor. Tehnicile FNP fundamentale fac parte obligatoriu din tratament, cu sau fara cooperarea pacientului. Pacientul nu constientizeaza existenta lor. Prizele kt sunt reprezentate de mainile kt, trebuie sa fie ferme pt a facilita miscarea, nu e voie sa produca durere, se aplica asupra elementelor musculo-tendinoase care executa miscarea, nu trebuie sa jeneze miscarea. Comenzile si comunicarea faciliteaza sau inhiba miscarea, deci influenteaza raspunsul motor (vocea, tonul si cuvintele pronuntate de kt). Comenzile ferme si puternice au efect intens, ele sunt stimulante, comenzile blande atenueaza durerea, ele trebuie sa fie scurte si clare si trebuie urmarite prin control vizual de catre pacient.

Page 35 of 46

Intinderea muschiului sau a tendonului dupa ce muschiul si tendonul au fost intinse, va urma o contractie mai puternica. Tractiunea si compresiunea Tractiunea favorizeaza miscarea pt ca inlatura durerea. Compresiunea apropierea oaselor din art cresc stabilitatea si tonusul muscular. Rezistenta maxima aplicata contractiei musculare. Rezistentele cresc FM. Declanseaza iradierea influxului nervos de la grupele musculare puternice spre grupele musculare slabe. Secventialitatea normala a miscarilor, asa cum ele se desfasoara in activitatile zilnice. La copil, imediat dupa nastere, primele miscari apar in articulatiile proximale. Pe masura ce copilul se dezvolta apar si miscarile din articulatiile distale. La adult miscarile normale se desfasoara de la distal la proximal, insotite intotdeauna de rotatie. Daca rotatia nu se poate executa, nici celelalte componente ale miscarii nu pot intra in actiune. Intarirea se refera la iradierea influxului nervos, cu cresterea FM. Ea se produce de la muschii puternici spre cei slabi, de la membrul sanatos spre cel bolnav. Obtinem intarire prin reflexele tonice ale gatului, reflexele labirintice (urechea interna), reflexele de postura si de echilibru. Obtinem intarire prin vizualizarea directa a miscarii, prin reciprocitate intre scheme de miscare (miscarea unui sg anatomic, de ex gatului, va facilita miscarea altui sg a trunchiului si a membrelor superioare). Miscarile de decompensare trecerea de la o tehnica FNP la alta, pt a evita oboseala, pt a putea efectua antrenament o perioada mai lunga de timp si pt a creste mai rapid FM. Tehnicile FNP speciale au caracter general. Ele folosesc contractii musculare, rezistente si relaxari aplicabile la toate etapele controluli motor (mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata si abilitatea). Pt a obtine facilitarea tehnicile speciale FNP se aplica muschilor antagonisti pt ca aceste tehnici se bazeaza pe fenomenul de inervatie reciproca, adica pe fenomenul de inversare a antagonistilor, pe principiul lui Sherington conform caruia agonistul este facilitat prin rezistente opuse antagonistului. Exista o contraindicatie nu se aplica in spasticitate pt ca rezistenta creste spasticitatea (limitare de mobilitate care apare la boli neurologice)!!! IL (inversare lenta) ritmic se fac contractii izotonice pe o schema de miscare pe toata amplitudinea cu forta suficienta pt a .......... maxim de neuroni iar lent, treptat se introduc rezistente. Ele se aplica muschilor puternici (antagonistilor). ILO (inversare lenta cu opunere) in aceasta tehnica se adauga la IL la sfarsitul amplitudinii miscarii o contractie izometrica. CR (contractii repetate) constau din adaugarea la tehnicile anterioare de stretching, intindere pe muschii slabi (agonisti). Contractii izometrice intinderi si izometrie pe agonisti. SI (secventialitate de intarire) consta din contractie IZT urmata de izometrie pe muschii puternici, ceea ce va avea efect de supraimpuls pe cei slabi. Pt flexori punctul optim pt izometrie este zona mijlocie a arcului de miscare, iar pt extensori punctul optim pt izometrie este zona scurtata. IA (inversarea agonistica) consta din izotonie contra R pe toata amplitudinea de miscare dupa care se revine, tot contra R. se lucreaza pe antagonist in tehnicile FNP speciale!!!!!!! Tehnici FNP specifice Pt mobilitate in hiper-, hipotonii, redori dupa imobilizare, contracturi musculare aplicam: IR (initiere ritmica). Este o tehnica pasiva in care kt face mobilizareasi comanda pacientului: relaxeazate! Lasama pe mine sa fac miscarea! Pe masura ce pacientul se relaxeaza comandati: incearca sa misti odata cu mine! Miscarea devine pasivo-activa. Scopul initierii ritmice este de relaxare musculara. Sunt importante comenzile. Miscarea se efectueaza lent, ritmic. Este foarte buna tehnica in boala Parkinson. Inhibitia activa o tehnica FNP care se aplica in contracturile musculare ale muschilor normal inervati (lumbago, torticolis). Inhibitia activa este compusa din RO (relaxare opunere, sau holdrelax) si consta din izometrie pe muschiul contractat urmat de stretch, intre izometrie si stretching puteti intercala relaxare (lumbago contractura puternica a muschilor extensori lombari). Tot de aici face parte RC (relaxare contractie) si consta din izometrie urmat de stretch, urmat de contractie izotonica pe antagosnist. Efectul este si mai puternic daca se face contra rezistenta. Deblocarea este si mai eficienta daca se face pe rotatie. SR (stabilizare ritmica) consta din izometrie pe agonisti si antagonisti, alternativ, fara relaxare. RR (rotatie ritmica) se efectueaza pasiv, lent, in axul segmentului, 10 secunde cu comanda: relaxeaza-te si lasa-ma pe mine sa-ti misc mana! Se aplica in spasticitate.

Page 36 of 46

Tehnici specifice pt stabilitate tonus muscular bun mai ales pe muschii extensori, muschii tonici cocontractii eficiente (contractii simultane pe agonistii si antagonistii unei articulatii). Avem 2 metode pt cresterea stabilitatii: CIS contractie izometrica pe zona scurtata. Se face in conditii de descarcare pe muschii extensori. Extensorii au cea mai eficienta zona de izometrie in zona scurtata (pe muschiul scurtat). IZMA izometrie alternanta, inseamna executare de contractii izometrice alternativ pe agonisti si antagonisti, fara a schimba pozitia corpului.

Tehnici specifice pt mobilitate controlata (capacitatea de a misca segmentele anatomice in cadrul unei posturi incarcate, avand partile distale fixate fixam corpul intr-o postura si facem mobilizari). Parti distale fixate avem in patrupedie si in ortostatism. La pacientul in patrupedie sau ortostatism se fac deplasari, alunecari inainte-inapoi, stanga-dreapta, se pot face deplasari in spate si in stanga, apoi in fata si spre dreapta, la care se adauga rezistenta si izometrie. Aceste deplasari, alunecari, cresc stabilitatea proximala a corpului. Tehnici specifice pt abilitate (mersul, manevrele de manipulare a mediului inconjurator): PR (progresia cu rezistenta) inseamna locomotie contra unei rezistente la incercarea de avansare. R se aplica pe bazin. SN (secventialitatea normala) adica repetarea unei miscari anume pe intreaga ei schema de miscare pana cand miscarea se automatizeaza, devenind extrem de abila. Elemente de facilitare si inhibare (a treia componenta din ATE struct ex fizic). Acest element de facilitare sau inhibare ale miscarii sunt manevre declansatoare de stimuli senzitivi care maresc sau reduc raspunsul motor. Efectul lor depinde de parametri stimulului, de frecventa stimularii, durata, ritmul ei si efectele acestor elemente depind de bolnav (varsta, si starea SNC-ului)

Manevrele declansatoare de stimuli proprioceptivi sunt: intinderea. Intinderea rapida amplifica miscarea prin reflex miocardic. Intinderea prelungita are efect inhibitor. Prin intindere prelungita se inhiba muschii tonici, prin organul tendinos Golgi. Rezistenta orice rezistenta opusa miscarii creste recrutarea motoneuronilor alfa si gamma. Rezistenta poate fi gravitatia, greutatea corpului, rezistenta manuala a kt sau o rezistenta mecanica, de la aparate. Daca rezistenta este maxima se produce intarirea muschilor hipotoni si chiar hipertrofia lor. Rezistenta aplicata muschilor buni, puternici iradiaza la muschii de aceeasi parte si apoi la muschii de partea opusa. Trebuie sa fim atenti la muschii posturali hipotoni, pt ca daca aplicam rezistente prea mari tonusul muscular se poate prabusi. Pt a evita prabusirile se asociaza izometria. Dupa izometrie se aplica rezistente. Vibratia are efect inhibitor pe tonusul muscular, antagonist. Daca se aplica 60 de secunde cu o frecventa de 100-200 Hz efectul este mai amplu pe muschiul alungit si cu capul astfel pozitionat incat sa se declannseze reflexe tonice. Telescoparea/compresiuneaasupra supraf articulare creste tonusul muscular si stabilitatea. -> in ortostatism pe MI, in patrupedie pe toate membrele. Nu se aplica in inflamatii articulare dureroase. Tractiunea in ax este inversul telescoparii creste amplitudinea de miscare, scade durerea articulara, se executa lent, insistent. Acceleratia actioneaza pe sistemul vestibular, si prin intermediul lui asupra tonusului crescut al extensorilor. Este folosita pt cresterea tonusului muscular al extensorilor, cresterea abilitatii la hemiplegici si la copii cu IMC (infirmitate motorie centrala). Rostogolirea ritmica actioneaza tot prin sist vestibular, are efect relaxant la copiii spastici. Balansarea ritmica si lenta ca in leagan, in plan orizontal si vertical are efect de calmare si relaxare generala. Este o metoda care poate pregati posturile si miscarea. Stimuli exteroceptivi actioneaza asupra pielii. Manevrele sunt: atingerea usoara, doar cateva miscari efectuate manual sau cu gheata asupra muschiului deltonizat/care trebuie sa faca miscarea. Activeaza. Activarea se mentine daca se aplica R contractiei muschiului. Periajul se face in directia cresterii parului dinspre proximal spre distam, se efectueaza cu prudenta la copii si adulti cu disfunctii neurologice importante. Periajul este contraindicat pe muschii spastici. El se efectueaza paravertebral pt a influenta lantul ganglionar simpatic (SNV simpatic).

Page 37 of 46

...............aplicat 3-5 min pe zona durerea, iar prin bucla gamma creste sensibilitatea reflexului miotactic, crescand tonusul muscular pe muschii posturali. In acest scop se face 30-40 de minute periaj. Reducerea sudoratiei pe sg distale ale membrelor...................... Periajul scade activitatea smpatica................. Aplicarea de temperaturi (termoterapie si crioterapie). Ambele scad tonusul muscular, inlatura durerea, tonifierea, spasmul muscular. Aplicarea de caldura neutra printr-un sal de lana, o blana, o perna cu puf sau solux slab (20-30 de min), bai la te,p de indiferenta 34-35 de grade, impachetare uscata in patura 20 de minute. Caldura neutra scade durerea si produce relaxare, mai ales la hipersimpaticotoni. Tapotarea usoara paravertebrala se face din decubit ventral sau decubit lateral, se aplica de la ceafa la fese loviri usoare cu podul palmei laterovertebral 3-4 minute. Efectul este scaderea tonusului muscular si calmare in general. Manevre declansatoare de stimuli combinati (proprio- si extero-ceptivi) Stimuli combinati avem in aplicarea prizelor ale kt contactele manuale ale kt. In cadrul prizelor actionam si pe exteroceptorii pielii cat si pe muschi, facilitandu-l. Sunt importanti parametri prizelor: durata, locul,presiunea exercitata. Prizele ferme cu presiuni intermitente activeaza miscarea. Prizele mentinute timp indelungat faciliteaza o postura. Prizele pe agonisti faciliteaza miscarea in directia in care se lucreaza muschiul. Pt cocontractie prizele preseaza difuz muschii pe ambele parti ale articulatiei pt facilitarea lor simultana. O manevra de stimuli combinati este presiunea pe tendoanele lungi. Se aplica numai in spasticitate, nu se aplica la muschii hipotoni, se aplica ferm, cu policele de la ambele maini, pe tendonul lung al unui muschi pt a scadea tonusul muscular. Ex de presiune pe tendoane lungi: patrupedia (pe tendoanele palmei si cvadricepsului, sprijinul cu palma pe o suprafata). Elementele telereceptive sunt reprezentata de vaz, auz si miros care influenteaza miscarea de la distanta pt ca toti nervii cranieni fac sinapse in subst reticulata, care transmite impulsuri motoneuronilor facilitand sau inhiband miscarea in functie de prelucrarea corticala. Culorile vii faciliteaza miscarea, culorile pastel produc relaxare, cerem pacientului sa urmareasca cu privirea exercitiile pt o mai rapida coordonare. Folosim auzul pt facilitarea miscarii, prin comenzi verbale, prin ritmarea sonora a miscarilor (pe muzica), intensifica stimularea motoneuronilor intensitatile acustice mari, culori vii si imagini miscatoare. Muzica lenta produce relaxare. Olfactia o folosim pt reeducarea muschilor fetei. Olfactia influenteaza miscarea prin SNV. Elementele interoceptive influenteaa receptorii organelor interne. Astfel, stimularea sinusului carotidian scade TA si scade tonusul muscular. Stimulam sinusul carotidian pozitionand capul mai jos decat trunchiul. Sau in patrupedie cu capul aplecat in joc, sau decubit ventral cu capul la margine patului, flectandu-l sub nivelul patului. Sunt pozitii greu de suportat, dar scad tonusul muscular la spastici.

Curs 11 - 18.01.2011
Metode de kinetoterapie Def, enumerare: Bobath, De Lorme-Watkins, Maigne, Jacobson si Schultz, Kabat, Klapp, Mullersi Hettinger, Frenkel. Metode de reeducare neuromotorie: FAY, Phelps, Tardieu, Voida, Voss, Brunnstrom, Kenny, Williams, metoda culturista. Principii de reeducare neuro-motorie: Automatismul miscarilor Surse de intarire sursa de unde intarim o miscare Reflexele si miscarea la copil si la adult Necesitatile miscarii abile o Metoda Kabat Fundamentarea teoretica Tehnici FNP folosite de Kabat: rezistenta maxima, intinderea muschiului, schemele globale de miscare pe diagonala si in spirala, reflexoterapia, alternarea antagonistilor Aplicatiile metodei

Page 38 of 46

Scheme de miscare Kabat Unilaterale pt MS: D1F (diagonala 1 de flexie), D1E, D2F, D2E; pt MI: -Bilaterale simetrice, asimetrice si reciproce

Modul de lucru pt MS, MI, cap, trunchi O metoda de kinetoterapie inseamna un grup de exercitii fizice terapeutice practicate dupa anumite reguli cu un scop final unic. Metodele poarta numele autorilor care le-au descris si dezvoltat. Fiecare metoda are o structura proprie. Cele mai cunoscute metode sunt: Bobath. Scopul metodei Bobath este reinvatarea miscarilor normale la copilul cu infirmitate motorie centrala, prin modificarea tonusului muscular patologic realizat prin reactii de redresare a corpului declansate din posturi reflex-inhibitorii. Pacientul se postureaza, se declanseaza din postura respectiva reflexe supraspinale datorita carora bolnavul poate efectua mobilizari active fara spasticitate. Metoda De Lorme-Watkins scopul metodei este cresterea fortei musculare prin exercitii, mobilizari cu rezistenta progresiva. MetodaMaigne scopu: inlaturarea deranjamentelor articulare cu usurarea consecutva a suferintelor musculo-ligamentare prin mobilizari pasive fortate a elementelor articulare. Peste jocul lor voluntar, obisnuit, pana la limita permisa anatomic. Metoda Jacobson-Schultz scop: obtinerea relaxarii musculare progresive prin constientizarea starii de contractie musculara in antiteza cu starea de relaxare musculara. Metoda Jacobson este o metoda de relaxare periferica in timp ce metoda Schultz este o metoda de relaxare de tip central prin care se induce relaxarea periferica prin autocontrol mental imaginativ. Metoda Kabat are scopul de a facilita miscarea voluntara prin stimuli proprioceptivi. Metoda Klapp are scopul de a corecta scolioza coloanei vertebrale prin miscari active localizate la un anumit segment al coloanei vertebrale prin postura din genunchi si patrupedie. Metoda Muller-Hettinger are ca scop tonifierea muschilor prin exercitii izometrice. Metoda Frenkel are ca scop recastigarea coordonarii in tulburarile cerebeloase ataxii. Prin metoda Frenkel stimulul proprioceptiv pierdut este inlocuit cu stimuli de alta origine folosind la maximum resturile de proprioceptie ramase indemne. Metoda Kenny este o metoda de recuperare a miscarii in paraliziile flasce. Metoda Fay se adreseaza copiilor infirmi motori centrali in care scopul este recuperarea miscarilor primitive, iar pe masura ce acestea sunt insusite se trece la miscari complexe. Metoda Phelps metoda analitica de reeducare neuro-motorie a copiilor spastici. Analitic fiecare muschi este reeducat. Metoda Tardieu consta in reeduarea functionala a restantului funcional si adaptarea lui la conditii de viata acceptabile. Metoda Williams are ca scop asuplizarea coloanei lombo-sacrate prin intindere, delordozare si pozitie corijata a coloanei. Se aplica in discopatii lombare. Metoda culturista are ca scop cresterea fortei si volumului muschilor. Principii neuro-fiziologice de reeducare neur-motorie Reeducarea miscarii tinand cont de neuro-fiziologia de declansare a miscarii Reeducarea neuro-motorie se bazeaza pe modul de functionare a SN si muscular. In reeducarea neuromotorie este important automatismul miscarilor realizat prin cortex, subcorticalitate (elementele nervoase subcorticale: cerebel, formatia reticulata, hipotalamus, maduva spinarii). In reeducarea neuromotorie tinem cont ca orice om are potentiale de vindecare care nu sunt folosite, nedezvoltate. In reeducarea neuro-motorie tinem cont de dezvoltarea neuro-musculara, dezvoltarea neuro-motorie se desfasoara de la cervical spre caudal si de la proximal spre distal. De aceea capul, gatul, trunchiul sunt surse de facilitare, de intarire pt regiunea inferioara si periferica a corpului. Primele miscari la nou-nascut sunt miscari reflexe, fara scop, miscari care se datoreaza reflexelor primitive in care predomina flexorii. Pe masura dezvoltarii copilului, inclusiv a SN, miscarile reflexe primitive sunt inhibate. Treptat apare postura, se dezvolta echilibrul care se mentine in mod reflex prin starea de contractie permanenta a muschilor tonici de postura. Postura faciliteaza miscarea. La adult

Page 39 of 46

reflexele posturale sunt mentinute prin activitatea tonica a muschilor extensori. Miscarea primitiva la copil este o miscare oscilatorie de flexie-extensie, o miscare ritmica in ambele sensuri. La adult miscarea normala este o miscare coordonata, fiind o succesiune de scheme de miscare si posturi in care exista permanent alternanta intre muschii agonisti si antagonisti, acestia fiind in echilibru. Creierul nu inregistreaza miscari separate, ci scheme de miscare coordonate. Miscarea la om se dezvolta in 4 etape: Mobilitatea Stabilitatea Mobilitatea controlata Abilitatea

La bolnav nu sarim etapele de dezvoltare a miscarii. Nu trecem la tratamentul abilitatii daca nu avem mobilitate si stabilitate. O miscare coordonata, normala. are nevoie de mobilitate articulara, postura, tonus muscular normal si contractie alternativa a agonistilor si antagonistilor. Deci in orice tratament kinetoterapeutic posturam corect pacientul, inhibam tonusul muscular anormal, repetam miscarea pana la automatism si folosim stimuli multisenzoriali. Orice miscare cu scop este muilt mai usor de recuperat. Metoda Kabat este o metoda de kinetoterapie care are ca scop facilitarea miscarii voluntare prin mobilizari pe diagonala si spirala si prin stimuli proprioceptivi FNP. Fundamentarea teoretica a metodei Kabat Kabat a observat 2 lucruri: primul adaugarea unor stimuli proprioceptivi la eforturile voluntare ale bolnavului faciliteaza miscarea si contractia musculara; al doilea facilitarea maxima se obtine prin exercitiu efectuat cu maxim de efort contrarezistenta. Capacitatile musculare existente sunt folosite pt facilitarea muschilor slabi, fara forta. Tehnicile FNP folosite de Kabat: Rezistenta maxima aplicata pana la anularea miscarii si intrarea muschiului in izometrie. Intinderea muschiului activeaza muschiul paralizat. Schemele globale de miscare cu secventialitate normala a miscarilor pt ca creierul inregistreaza scheme de miscare in ansamblu, si nu contractii musculare izolate, in cadrul acestor scheme se produce iradierea impulsului de la creier catre muschi corelati functional. Aceasta iradiere creste daca se aplica rezistente. Muschii slabi dintr-o schema de miscare sunt activati, astfel flexorii si rotatorii gatului faciliteaza muschii oblici abdominali, flexorii coapsei faciliteaza muschii care mobilizeaza planta. Schemele de miscare din activitatea de fiecare zi se executa in diagonala fata de axul vertical al corpului, de ex: spartul lemnelor, folosirea lopetii, inotul, aruncarea mingii se executa pe diagonala. Diagonalele se executa in spirala, miscarile astfel efectuate fiind mai eficace si desfasurandu-se cu forta maxima. Distributia anatomica a muschilor de-a lungul membrelor este in diagonala si in spirala. Reflexoterapia Kabat folosea manevre declansatoare de stimuli. Alternarea antagonistilor este o sursa puternica de facilitare care se bazeaza pe legea inervatiei reciproce a lui Sherington. Conform lui Sherington agonistul este facilitat de contractia contrarezistenta a antagonistului. Dupa provocarea unei flexii, in mod reflex, extensia se produce mai usor. La fel se intampla si in contractia voluntara. Contractia unui muschi se obtine mai usor dupa contractarea in efort a antagonistului.

Aplicarea metodei Kabat Aceasta se aplica in boala Parkinson, stari post AVC, hemipareze, traumatisme vertebro-medulare, cranio-cerebrale, reumatologie, ortopedie, scolioze, reeducarea transplanturilor musculare. Scheme de miscare Kabat se desfasoara in diagonala si in spirala. Segmentele anatomica care efectueaza astfel de scheme de miscare sunt capul si gatul, trnchiul superior, trunchiul inferior si membrele. Fiecare segment enumerat are diagonale de flexie, de extensie. In cadrul acestor diagonale segmentele anatomice pot fi abductie sau adductie, iar rotatiile vor efectua spirala. Exista scheme unilaterale si scheme bilaterale. De ex: segmentul cap, gat, trunchi superior are 2 diagonale care se desfasoara in jurul gatului, gatul fiind elementul cheie sau pivotul schemei de miscare. Diagonala de flexie se incepe cu posturare, adica fixarea corpului in pozitie de start, decubit dorsal, capul in hiperextensie, cu privirea peste umarul stang,

Page 40 of 46

miscarea in diagonala va fi urmatoarea: flexia gatului, privirea indreptata spre dreapta corpului si in jos, ducerea umarului stang la soldul drept. Diagonala de extensie de la pozitia finala anterioara se ajunge la pozitia de pornire. Astfel se pot toniza muschii gatului si trunchiului. Segmentul trunchi inferior si membre inferioare MI sunt unite, solidarizate, decubit dorsal, cu MI unite, MI solidarizare incruciseaza linia mediana, bazinul se roteaza urmand miscarea membrelor. La membre avem scheme unilaterale de miscare in care flexia sau extensia se combina cu abductia sau adductia si cu rotatiile. Pivotii sau elementele cheie in jurul carora se face miscarea sunt proximal: umar, sold, intermediar: cot, genunchi, distal: pumn, glezna. MS Diagonala 1 de flexie (D1F) este asemanatoare aruncarii unui obiect peste umarul opus. In cadrul acestei diagonale scapula face abductie si rotatie, umarul face flexie, adductie si rotatie externa, cotul face flexie sau extensie, antebratul in supinatie, pumn flexie, degete in flexie si adductie si policele in adductie. Antagonista acestei diagonale este D1E (diagonala 1 de extensie) care este asemanatoare cu miscarea de impingere a usii de la masina din interior; in cadrul acestei miscari scapula face adductie si rotatie. Umarul face extensie, edductie si rotatie interna, cotul poate fi in extensie sau in flexie, antebratul in pronatie, pumn in extensie, degete in extensie si abductie si police in abductie. Diagonala 2 de flexie este asemanatoare miscarii de scoatere a unui obiect din buzunarul opus sau ducerea unui obiect pe palma. In cadrul acestei miscari scapula face adductie si rotatie, umarul face flexie si abductie si rotatie externa, antebratul este supinat, pumn in extensie, degete in extensie si abductie. Diagonala 2 de extensie (opusa) este asemanatoare ducerii mainii la spate, cu scapula in abductie si rotatie, umar in extensie, rotatie interna si adductie, cotul poate fi in flexie sau extensie, antebrat pronat, pumn in flexie, degete in flexie, adductie si police in opozitie. Diagonalele MI D1F este asemanatoare cu lovirea mingii in fotbal. Soldul flexie, adductie si rotatie externa, genunchiul in flexie sau extensie, piciorul in dorsi-flexie si inversie si degete in extensie. Opusul acestei diagonale este D1E miscarea opusa, cu sold in extensie, abductie si rotatie interna, genunchi in flexie sau extensie, picior cu flexie plantara si eversie si degete in flexie. Diagonalele 2 D2F este ca si lovitura la karate, cu sold in flexie, abductie, rotatie interna, genunchi in flexie sau extensie, picior in dorsi-flexie si eversie si degete in extensie. Miscarea opusa D2E faza de propulsie la mers cu sold in extensie, adductie si rotatie externa, genunchi in flexie sau extensie, picior in flexie plantara si inversie, degete in flexie. Schemele bilaterale Simetrice -> la MS O schema bilaterala simetrica de flexie este ridicarea unui obiect de pe dulat cu ambele maini. O diagonala de extensie simetrica dezbracarea unui pulover sau sezand pe scaun cu prijin in palme. Asimetrice -> extremitati pereche executa miscari de aceeasi parte a corpului backhand la tenis cu ambele MS sau punerea unui cercel in ureche folosind ambele maini.

Scheme bilaterale reciproce sunt schemele in care extremitati opuse se mobilizeaza in directii opuse in acelasi timp. o schema bilaterala este despicatul asemanator miscarii de spargere a membrelor. MS solidarizate deasupra capului fac o miscare de flexie a trunchiului superior, iar miscarea de revenire din despicat se numeste lifting. Fiacare schema de miscare se bazeaza pe o componenta musculara principala formata din muschi inruditi care realizeaza miscarea principala a schemei. Exista muschi care participa la 2 scheme: deltoid, supraspinos umar care participa la ambele diagonale de flexie. Deci muschii nu efectueaza doar o sg miscare, ci participa la mai multe miscari, completandu-si reciproc actiunile. Orice deficienta a unui muschi afecteaza schema de miscare. Exista tabele cu schema de miscare care trebuie efectuata pt antrenarea muschiului bolnav. Fiecare schema de miscare si fiecare diagonala are o pozitie initiala, una intermediara si una finala. Cea initiala este pozitia de lungime maxima a muschiului, iar cea finala este pozitia de scurtare maxima. Intre cele doua pozitii (cea initiala si finala) segmentul anatomic parcurge toata amplitudinea de miscare. Miscarile pot fi efectuate pasiv de catre kt, activ de catre bolnav, activo-

Page 41 of 46

pasiv ghidate de kt si activ cu rezistenta cu sau fara contractie izometrica pe parcirsului arcului de miscare. Mod de lucru MS Pacientul este culcat pe spate la marginea mesei de tratament, cu MS pe langa corp, cot in extensie, antegrat pronat, podul palmei spre masa, degetele indepartate in extensie si capul rotat spre partea de tratat. Kt este de partea segmentului anatomic de tratat, mana stanga a kt trebuie sa corespunda cu mana stanga a bolnavului si mana dreapta a kt sa corespuna cu mana dreapta a bolnavului. Priza Kabat Mana bolnavului se intrepatrunde cu mana kt in felul urmator: intre degetul mare si cel aratator al kt se aseaza degetele 3,4 si 5 ale bolnavului, intre index si degetul 3 ale kt se aseaza degetul 2 al bolnavului iar intre inelar si degetul mic al kt se aseaza degetul 1 al bolnavului. Degetul mic al kt cuprionde primul metacarpian al bolnavului. Cealalta mana a kt cuprinde bratul imediat sub umar. Astfel MS poate fi ghidat in diagonala ca si cum ar arunca ceva peste umarul opus sau de aceeasi parte. Pe tot parcursul miscarii kt opune rezistenta tuturor componentelor miscarii. In sens opus MS descrie o diagonala pana la soldul opus sau soldul de aceeasi parte, ca si cum ar lua un obiect de deasupra capului si l-ar baga in buzunarul pantalonului opus sau de aceeasi parte. Pt MI Pacientul este culcat pe spate, MI extins in abductie, cu usoara rotatie interna a soldului, picior extins in pronatie, kt sta de partea MI respectiv, mana lui cuprinde piciorul astfel incat cele 4 degete se aseaza peste marginea interna a piciorului. Se face extensia degetelor piciorului, flexia dorsala cu supinatia piciorului, adductia, flexia si rotatia externa a coapsei sub rezistenta. De la sfarsitul miscarii se face flexia degetelor, extensia piciorului, extensia, abductia si rotatia interna a coapsei Pt cap Pacientul culcat cu capul in afara mesei. Kt asezat pe scaun la capul pacientului, cu palma dreapta sustine ceafa pacientului, iar mana stanga sub barbie. Miscarea efectuata va fi flexia capului sub rezistenta spre dreapta sau spre stanga, pana cand barbia atinge clavicula. Pt trunchi Pacientul culcat pe spate, mainile deasupra capului impreunate, cam la 30 de grade in dreapta axei mediane, bratele si trunchiul fac o miscare de flexie in partea opusa, ca la spartul lemnelor. Culcat pe o parte, kt asezat in spatele pacientului, cu o mana pe frunte si alta pe genunchi, se opune ghemuirii sau flexiei totale a trunchiului. Invers, mana kt pe ceafa, si alta pe coapse, deasupra spatiului popliteu, se opune rezistenta extensiei trunchiului. Din sezand, kt in fata pacientului cu mainile pe umeri, se opune aplecarii inainte a trunchiului si inapoi. Diagonalele Kabat sunt miscari de mare coordonare. Critica metodei In schemele de miscare sunt antrenate contractii musculare de substitutie, adica muschii paralizati pot fi exclusi din miscare, fiind inlocuiti de muschii normali si raman neantrenati. Kinetoterapia sub rezistenta cere efort din partea kt, la copiii mici este mai usor.

Curs 12 - 25.01.2011
Metoda Bobath Def: este o metoda de kinetoterapie prin care tratam sindroamele spastice din afectiunile SNC-ului. La copii cu IMC (infirmitate motorie centrala) si la adulti cu leziuni de neuron motor central (cu hemiplegii). Metoda apartine sotilor Bobath. Carel a fost dr in neuropsihiatrie infantila, sotia - Bertha fizioterapeut. Scopul metodei reinvatarea miscarilor normale la pacientii cu spasticitate prin reducerea spasticitatii, prin inhibarea schemelor anormale de miscare, folosindu-se reactii de redresare si echilibru din posturi reflexe inhibitorii. Tratamentul se incepe din faza acuta a bolii si este antrenata in miscare atat partea bolnava cat si partea sanatoasa, pacientul fiind tratat ca un intreg.

Page 42 of 46

Deci metoda Bobath este o metoda de reeducare neuro-motorie care respecta etapele dezvoltarii controlului motor, indiferent de varsta cronologica a pacientului. Aceste etape sunt: mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata si abilitatea. Astfel pacientul imobilizat de boala va trece prin stadiile rostogolire, tarare, ridicare in sezand, mers in 4 labe, mers in genunchi, pana la ortostatism si mers independent, la fel cum copilul nou-nascut parcurge etapele in dezvoltarea lui normala. Tratamentul prin metoda Bobath se incepe cu evaluarea. Evaluam factorii care impiedica miscarea normala. La pacientii cu spasticitate miscarea normala poate fi impiedicata de: Tulburari senzoriale Tulburarile de tonus muscular Dezordinile reflexelor de postura Tulburari de abilitate (lipsa miscarilor precise, selective)

Tulburarile senzoriale La pacientii cu leziuni ale SNC se pierd (prin boala) engramele senzitive. Ei nu intregistreaza impulsuri senzitive. De aceea au tulburari tactile, kinestezice, nu pot aprecia miscarea si pozitia (nu pot spune ce miscare fac cu un segment), au tulburari ale perceptiei spatiale si corporale (tulb de somatognozie), tulburari de stereognozie (nu recunosc cu ochii inchisi obiectele care li se pun in mana) acesti pacienti pot fi afazici, pot prezenta tulburari cognitive, anomalii de camp vizual. Datorita acestor tulburari senzoriale ei au o postura anormala, au o miscare dezordonata, fara echilibru. Copii cu IMC nu au avut engrame senzitive niciodata, ei nici nu-si pot imagina miscarea. Adultii au pierdut engramele. Acesti pacienti au asimetrii de trunchi, de fata, de extremitati si nu isi incarca cu propria greutate partea bolnava. Tulburarile senzoriale sunt amplificate de frica. Frica amplifica reactiile gresite si intretine spasticitatea. Durerea si frica intretin si agraveaza miscarea anormala. Tulburarile de tonus muscular In faza acuta de boala tonusul muscular este scazut. Musculatura este flasca. Tonusul muscular poate fi mixt. De ex la MS proximal pacientul prezinta spasticitate tonus crescut, iar distal prezinta tonus scazut. Cu trecerea timpului tonusul muscular creste, musculatura devine spastica, adica musculatura devine rezistenta la miscare pasiva. Avand musculatura spastica miscarile selective voluntare devin imposibile, dexteritatea este crescuta, independenta este imposibila. Musculatura spastica creeaza un feed-back senzorial proprioceptiv anormal care duce la scaderea fortei antagonistilor. Spasticitatea se repartizeaza astfel: la MS spasticitatea predomina pe muschii flexori, iar la MI predomina pe muschii extensori. Muschii trunchiului sunt mai putin atinsi. Mecanismul de producere a spasticitatii Din cauza leziunilor din SNC bucla gamma devine excesiv de activa, cu exagerarea reflexului miotatic, cu cresterea excitabilitatii motoneuronilor alfa. Centrii corticali care apartin sistemului piramidal nu isi mai exercita controlul inhibitor asupra reflexelor medulare exagerate. Astfel, la pacient apar miscari primitive si nedorite. Spasticitatea produce frica si durere, care la randul lor vor accentua spasticitatea, creandu-se un cerc vicios. Daca tratam durerea si frica se reduce si spasticitatea. Dezordini in mecanismul postural reflex Reflexele de postura sunt reflexe supramedulare cu ajutorul carora ne mentinem stabilitatea si echilibrul. Reflexele posturale sunt automate. Pot aparea din cauza dezordinii reflexelor de postura, miscarilor asociate si sinergice ce sunt nedorite. La acesti bolnavi pot aparea miscari nedorite miscari asociate si sinergice. Astfel de ex: daca se efectueaza pe partea sanatoasa miscari cu efort deosebit automat vor aparea miscari nedorite de partea bolnava. Miscarile sinergice pot ajuta bolnavul. Ele sunt permise intr-o activitate cu scop. Daca aceste miscari impiedica miscarea voluntara, atunci trebuie eliminate. Reflexele de postura sunt exagerate pt ca sunt eliberate de sub controlul centrilor nervosi bolnavi. Acest fapt va determina un tonus postural anormal si o coordonare anormala a miscarii si posturii. Acest tonus muscular exagerat la hemiplegic are scopul de a invinge gravitatea, pacientul incearca sa-si mentine echilibrul contra gravitatiei, dar nu va avea miscare. Postura este o schema de miscare care acompaniaza miscarea si o usureaza. Este automata, ea mentine stabilitatea si echilibrul corpului si are nevoie pt a se mentine postura anormala de receptori vizuali, vestibulari si proprioceptivi. Receptorii proprioceptivi importanti sunt din punctele cheie de control, reprezentate de gat, colona a vertebrala, sold, umeri, pumni, glezne si degetele membrelor. Din aceste puncte cheie se ghideaza miscarea.

Page 43 of 46

Postura hemiplegicului este una anormala care consta din capul flectat lateral carte partea bolnava, MS cu scapula in depresie si retractie, bratul in adductie si rotatie interna, cotul in flexie, antebratul in pronatie, pumnul in flexie si deviatie cubitala, degetel in flexie, trunchiul in flexie laterala catre partea bolnava cu scurtare, MI cu pelvisul (bazinul) ridicat si retractat, coapsa in adductie, rotatie interna si extensie, genunchi in extensie, glezna in flexie plantara, supinatie si inversie si degete in flexie. Posturile si schemele de misacare reflex inhibitorii pe care le folosim in tratament se opun celor spastice. Ele sunt fixate si ghidate de kt, prin intermediul punctelor cheie de control proximale sau distale. Din posturile de reflexe inhibitorii se inhiba miscarea anormala si se faciliteaza o miscare cat mai aproape de normal. Tulburarile de abilitate Ele constau din imposibilitatea miscarilor voluntare selective pt ca engramele motorii se pierd in urma bolii, dar engramele motorii prin kt se pot reface. Principii in tratamentul Bobath 1. Tratamentul urmareste inhibarea spasticitatii si a hiper-reactivitatii tonice prin posturi reflex inhibitorii si miscari efectuate din aceste posturi. 2. Nu urmarim tonifierea musculaturii. 3. Nu facem antrenament muscular analitic pt ca acest efort va accentua spasticitatea. In sindroamele spastice muschii sunt defectuos coordonati si nu sunt paralizati. 4. In tratamentul Bobath schimbam schemele de miscare anormale. Creierul recunoaste scheme de miscare, el nu recunoaste oase si muschi separat. Este esential ca in timpul tratamentului sa dam pacientului cat mai multe senzatii de postura si miscare normala. 5. Metoda Bobath faciliteaza integrarea reactiilor de ridicare si echilibru a corpului. 6. Reducem spasticitatea prin posturare corecta, incarcarea partii bolnare cu greutatea propriului corp, prin rotatia trunchiului, prin elongarea partii bolnave, prin stretch prelungit, prin protractia umarului (punerea umarului la loc) si prin gradarea stimulilor. Posturarea corecta se face in pozitie reflex inhibitorie pt a combate spasticitatea. Decubitul lateral va fi pe partea sanatoasa cu extensia cefei si a trunchiului, cu rotatia externa a umarului, cu extensia completa a cotului, antebratul supinat sustinut pe o perna, pumn si degete in extensie, police in abductie maxima, cu MI cu soldul in flexie, abductie si rotatie externa, genunchi in flexie usoara, flexia piciorului si abductia halucelui. In aceasta pozitie de decubit lateral pe partea sanatoasa se inhiba simultan tonusul flexorilor la MS si a extensorilor la MI. Postura reflex inhibitorie din sezand Sezand cu picioarele perfect aliniate si sprijinite pe sol, sau un plan de sprijin, genunchi flectat, sold la 90 de grade, trunchi in extensie, capul fixat pe linia de mijloc iar MS total sustinute. Postura reflex inhibitorie in ortostatism Capul pe linia de mijloc, trunchi simetric, greutatea egal distribuita pe ambele MI. Din posturi reflexe inhibitorii pacientul poate face transferul din culcat in sezand, din sezand in scaun cu rotile si poate efectua miscari corecte. Incarcarea partii bolnave cu greutatea corpului Incarcarea bolnavului cu greutatea corpului de partea bolnava normalizeaza tonusul muscular. ............................... Kt verifica permanent daca greutatea corpului incarca ambele parti. Nu se face incarcare pe extremitati dureroase. Rotatia trunchiului incurajeaza incarcarea greutatii pe partea bolnava. De asemenea face elongarea partii bolnave, da informatii vestibulare si invata pacientul sa-si foloseasca ambele parti ale corpului. Elongarea trunchiului si a partii afectate se face prin stretch prelungit, bland, lent, pe trunchi simetric. Simetria se realizeaza prin posturare corecta. Protractia umarului exista orteze care sustin umarul. Ajuta la normalizarea tonusului muscular la MS si creste mobilitatea MS. Schema de miscare care inhiba spasticitatea umarului si a bratului este: extensia gatului si a coloanei, rotatia extera a bratului cu cot in extensie, extensie la pumn si abductia policelui. De aici se exerseaza diagonalele 2 de flexie si extensie Kabat pt a repune umarul la loc.

Page 44 of 46

Gradarea stimulilor Stimulii auditivi afecteaza tonusul muscular. Orice zgomot creste tonusul muscular. Stimulii tactili, in functie de intensitatea si durata lor cresc sau scad tonusul muscular. Stimulii vizuali ii folosim pt refacerea schemei de miscare. Pacientul trebuie sa-si priveasca miscarea din partea bolnava. Reinvatarea miscarilor normale Miscarile trebuie sa aiba un scop. Obisnuiti bolnavul sa faca un exercitiu pt un scop lucrativ. Miscarile corecte se efectueaza din posturi reflexe inhibitorii. Se impiedica aparitia miscarilor asociate si sinergice nedorite, iar din posturi reflexe inhibitorii comandam mobilizari voluntare efectuate activ de bolnav. Pe masura ce pacientul invata sa-si tina capul, sa se ridice in sezand, in patrupedie, in stand, invatam pacientul miscai tot mai complicate. Pozitiile vor fi reluate progresiv, cu sprijin pasiv, urmate apoi de sprijin pe partea bolnava, la inceput pe antebrat apoi pe toata mana. Urmatoarea pozitie pe care pacientul trebuie sa o mentine va fi patrupedia., care va pregati ortostatismul corect, cu sprijin egal pe ambele MI si cu mentinerea echilibrului. Invatam pacientul sa-si mentina activ posturile. Apoi trecem la reeducarea abilitatii, din posturi reflexe inhibitorii se incep mobilizari izolate din extremitati distale. Pacientul invata miscarile gradat. Va recupera intai flexia globala a degetelor prin care va putea apuca obiecte cu volum mare, apoi va antrena extensia degetelor, care va permite lasarea obiectelor din mana. Vom urmari calitatea schemelor de miscare, modificarile de tonus muscular, gradul deficientelor restante. Cateva ex de tratament: Prima data pozitionam pacientul, apoi mobilizam pasiv pana cand bolnavul invata miscarea normala si are senzatia miscarii. De asemenea prin mobilizari pasive verificam gradul de spasticitate. Urmarim asezarea corpului intr-o pozitie din care sa se poata desfasura reflexele tonice ale gatului care vor favoriza flexia si extensia membrelor. Ex: Extensia gatului, extensia coloanei, rotatia externa a bratului din umar cu extensia cotului combat spasticitatea flexorilor trunchiului si ai bratelor. Adaugam extensia pumnului cu supinatie si abductia policelui. Astfel miscarea trunchiului si a bratelor devine libera. Ex: abductia si rotatia externa a soldului combat spasticitatea flexorilor si extensorilor MI, eliberand miscarile genunchiului. Ex: dorsiflexia degetelor, a gleznei si abductia halucelui inhiba spasticitatea extensorilor distali ai MI. Ex: rotatia centurii scapulare contrara bazinului este o importanta schema de miscare reflexa inhibitorie, inhiba spasticitatea. Ex: la copilul mic flexia capului inainte cu bratele incrucisate la piapt, astfel icncat mainile apuca umarii opusi, elibereaza MI din spasticitate si elibereaza miscarea picioarelor. De asemenea MI flectate si abduse la copilul mic, in pozitie fetala, elibereaza MI de spasticitate. Ex: copilul cu boala Little prezinta tendinta de ghemuire, cu imposibilitatea de extensie a MI. se ia copilul in palme si se ridica in sus. automat se produce extensia capului si a membrelor, si din aceasta pozitie membrele vor fi miscare usor. Se fac mobilizari pasivo-active si active astfel incat pacientul sa simta si sa vada miscarea efectuata cu efort normal. Treptat pacientul se pozitioneaza singur. La inceput pt o perioada scurta, apoi pozitionarea se prelungeste, pacientul invata sa-si miste seletciv segmentele, invata sa se ridice, sa-si dezvolte reactii de echilibru, care se stimuleaza provocandu-le si intarindu-le prin repetare. Astfel din pozitia sezand, sau patru labe, in genunchi, in picioare, se fac impingeri usoare prin mici presiuni pe umar, impingand pacientul cand intr-o parte, cand in alta, in fata sau inapoi. Invatam pacientul sa reactioneze, sa-si ridice bratul de partea de care este impins. Invatam pacientul sa reactioneze si cu MI si sa-si dupca inainte un MI pt marirea sprijinului. Reguli de tratament in metoda Bobath 1. In metoda Bobath se antreneaza scheme de miscare pt ca creierul cunoaste scheme de miscare, si nu muschi si oase separat. 2. Daca reusim sa inhibam spasticitatea cerem pacientului sa execute o miscare cu scop.daca pe parcursul miscarii apare spasticitatea, activitatea se opreste si lucram pt inhibarea spasticitatii. 3. Nu cerem pacientului spastic sa se relaxeze, ca nu va putea. 4. Amplasarea in camera a pacientului se face cu partea bolnava spre usa si spre noptiera pt a incuraja intoarcerea si folosirea partii bolnave. Abordarea bolnavului se face pe partea afectata. Familia va fi instruita sa dea informatii tactile pe partea afectata.

Page 45 of 46

5. Constientizam bolnavul, incurajandu-i independenta. Kt ghideaza miscarile, mainile pacientului pt ca acesta sa simta schema de miscare de efectuat. 6. Sedinta de kinetoterapie se incepe si se termina cu miscari pe care pacientul le poate efectua singur. El trebuie sa lucreze cu un scop, sa se simta folositor, este incurajat sa-si priveasca sg anatomice in miscare. Se atrage atentia cand miscarea a fost executata corect pt a o constientiza. In timpul sarcinilor de ingrijire pe care le efectuam bolnavului, se denumesc pe rand sg corpului, pt a le constientiza. 7. Ca mod de lucru folosim miscari lente, blande pt a nu creste spasticitatea. 8. Nu exacerbam durerea. 9. Antrenam sensibilitatea proprioceptiva, tactila, spatiala, stereognozia astfel incat bolnavul sa simta miscarea normala. 10. Se interzic eforturi excesive de partea sanatoasa, pt a nu declansa miscari asociate si sinergice. Critica metodei Posturile nu actioneaza intotdeauna asa cum prevede autorul. Ele sunt foarte active la copilul mic si din ce in ce mai slabe la copilul mare, iar la copilul mic sunt greu de impus si de mentinut. Este greu de inteles cum pozitiile reflex inhibitorii pot deveni pozitii functionale. Metoda se invata greu. Necesita indemanare castigata prin munca si timp.

Page 46 of 46