Sunteți pe pagina 1din 27

 Forțele interne

- impulsul nervos, contracția musculară şi pârghiile


osteo-articulare

Forțele externe
- forța gravitațională, greutatea corporală, presiunea
atmosferică, rezistența mediului, inerția, forța de reacție
a suprafeței de sprijin, forța de frecare
 Forțele interne şi externe sunt indisolubil
legate între ele şi în continuă interacțiune.

 Întreaga activitate a omului se desfăşoară


cu ajutorul acestor forțe, în care rolul
hotărâtor îl are contracția musculară dirijată de
scoarța cerebrală.
 fenomenul ce se transmite pe traseul unui arc reflex

 un arc reflex, cel mai elementar, specific impulsului nervos


motor este alcătuit din:
-receptori(proprioceptori),
-cale aferentă (de transmitere a sensibilității
proprioceptive),
-centrii nervoşi (medulari şi supramedulari),
-căile eferente (motorii)
-placa motorie (sinapsa neuromusculară) prin care se
transmite comanda motorie, efectorilor (muşchii)
 a doua forță interna care intervine în realizarea
mişcării, ca o reacție de răspuns la stimulare, prin
impulsul nervos

-contracția izometrică
-contracția izotonică
-contracția izokinetică
-contracția auxotonică
 reprezintă cea de a treia forță internă care intervine
în realizarea mişcării
 impulsurile nervoase produc contracții musculare,
care la rândul lor atrag deplasarea segmentelor osoase
la nivelul inserțiilor musculare transformând astfel,
energia chimică în energie mecanică
 segmentele osoase asupra cărora acționează muşchii
se comportă, la prima vedere, ca pârghiile din fizică
 O pârghie este o bară rigidă care se poate roti în
jurul unui punct fix, numit punct de sprijin.

 La pârghia osoasă
- punctul de sprijin – S, este reprezentat de axul biomecanic
al mişcării, de punctul de sprijin pe sol sau de un aparat
oarecare
- forţa rezistentă – R este reprezentată de greutatea corpului
sau segmentului care se deplasează
- iar forţa activă – F este reprezentată de muşchiul care
realizează mişcarea.
 Acţiunea pârghiilor se bazează pe echilibrul momentelor
celor două forţe: activă şi rezistentă pasivă.

MF– momentul forţei active;


MR– momentul forţei rezistente;
bF– braţul forţei active;
bR– braţul forţei rezistente.
 are punctul de sprijin situat între punctele de
aplicaţie ale celor două forţe
 balanţa, balansoarul, foarfecele, cleştele, etc
 Pârghiile de gradul I sunt
pârghii de echilibru deoarece
realizează echilibrul static.

 Forţa rezistentă este


reprezentată de greutatea
corpului sau a segmentului
care se deplasează, iar forţa
activă este reprezentată de
inserţia pe segmentul osos a
muşchiului care realizează
mişcarea.
 trunchiul se află în echilibru pe picioare ca o pârghie de
gradul I;
capul în echilibru pe coloana vertebrală. Punctul de sprijin
este vertebra atlas, rezistenţa este reprezentată de greutatea
capului, care tinde să cadă înainte, iar forţa activă este
dezvoltată de muşchii cefei, care opresc căderea capului
înainte;
antebraţul în extensie se comportă ca o pârghie de gradul I,
în poziţia „stând pe mâini”;
în situaţia în care piciorul este fixat pe sol (la mers, alergare,
momentul bătăii în săritură, cădere de la înălţime), segmentul
gambei este tot o pârghie de ordinul I cu punctul de sprijin la
mijloc.
 are punctul de sprijin situat la un capăt, iar la
celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei
active
 roaba, spărgătorul de nuci, pedala de frână,
perforatorul, etc.
 Pârghiile de gradul II sunt pârghii
de forţă deoarece au rolul de a
multiplica forţa.
 aceste pârghii au, de obicei, formă
de pană.
 piciorul având ca rezistenţă
greutatea corpului transmisă prin tibie;
greutatea corpului este aplicată la
nivelul articulaţiei tibio-tarsiene, astfel
încât forţa o vor da muşchii inseraţi
prin tendonul lui Ahile pe calcaneu;
punctul de sprijin, când stăm pe vârful
picioarelor, se află la extremitatea
metatarsienelor în contact cu solul;
 segmentele membrului superior în
timpul executării flotărilor.
 are punctul de sprijin situat situat la un capăt, iar
la celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei
rezistente
 penseta, capsatorul, grebla, băţul undiţei etc
 Pârghiile de gradul III sunt
pârghii de deplasare, ele utilizând o
forţă mare pentru a învinge o forţă
mică, în schimb deplasează mult
punctul de aplicaţie a forţei
rezistente.
 Acest tip de pârghii este cel mai
frecvent întâlnit în corpul uman.
 La acest tip de pârghii punctul de
aplicaţie al forţei active – locul de
inserare a muşchiului – se află între
punctul de sprijin – articulaţia – şi
punctul de aplicaţie a forţei
rezistente.
 antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de
gradul al III-lea când muşchii flexori se contractă pentru
a-l ridica; musculatura brațului se contractă producând
o forţă care are punctul de aplicaţie pe antebraţ. În acest
caz, braţul forţei active este de aproximativ 8 ori mai
mic decât braţul forţei rezistente, rezultă că forţa activă
trebuie să fie de 8 ori mai mare decât forţa rezistentă;
 coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie.
Articulaţia costo – vertebrală reprezintă punctul de sprijin, zonele
de inserţie a muşchiului pe corpul coastei reprezintă punctul de
aplicaţie al forţei active iar partea anterioară a coastelor reprezintă
rezistenţa;

 gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul


unui șut, piciorul nu este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al
forţei active se află la mijloc iar rezistenţa este reprezentată de un
ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.)

 mâna, atunci când prinde obiectele ca o pensă.


 Este manifestarea unei legi universal valabile în
natură.
 Împotriva ei, forțele interne cumulate acționează
exact în sens invers, de jos în sus.
 Forța superioară de mişcare care încearcă să
învingă forța gravitației este săritura. Înainte de a
face săritura, corpul se adună, şi îşi concentrează
forțele. Învingerea ei presupune un mare
consum de energie.
 acționează întodeauna vertical, de sus în jos
asupra centrului de greutate al corpului sau al
segmentului.
 valoarea acestei forțe este legată de volumul,
lungimea, densitatea segmentului care se deplasează
sau de numărul segmentelor angajate în mişcare.
 reprezintă indirect tot o formă de acțiune a forței
gravitaționale.
 ea apasă asupra corpului cu o intensitate variabilă
în funcție de viteza de deplasare. Ex: în repaus,
asupra corpului omenesc acționează o presiune
atmosferică de peste 20.000 kg.
presiunea atmosferică poate menține singură capul
femural în cavitatea acetabulară chiar după
secționarea tuturor muşchilor para-articulari.
 acțiunea presiunii atmosferice asupra corpului este
compensată de presiunea internă a marilor cavități, care
are valori identice cu cele ale presiunii atmosferice.
 este cea a mediului extern în care se desfăşoară
exercițiile fizice care pot fi practicate atât în aer liber
cât şi în apă.
 de aceea segmentele corpului omenesc sau
corpul în întregime vor trebui să învingă
rezistența acestora.
 ea depinde de mărimea suprafeței frontale pe
care corpul o opune mediului.
 este forța care tinde să prelungească şi să susțină o
situație dată.
 astfel, un corp în repaus tinde să rămână în repaus,
iar un corp în deplasare tinde să se deplaseze în
continuare
 sau reazem
-static atunci când corpul este imobil şi este
egală cu greutatea statică a corpului
-este dinamică atunci când corpul este în
mişcare şi este egală cu greutatea statică a
corpului plus inerția.
 este proporțională cu greutatea corpului
(G) care alunecă pe o suprafață de sprijin şi
cu coeficientul de frecare (K)
F= G*K