Parghia in corpul uman

O pârghie este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct
fix, numit punct de sprijin. Asupra unei pârghii acţionează două forţe:
o forţă activă, F, care pune în mişcare pârghia şi o forţă rezistentă, R,
care trebuie învinsă. Acţiunea pârghiilor se bazează pe echilibrul
momentelor celor două forţe: activă şi rezistentă pasivă Clasificarea
pârghiilor se face în funcţie de poziţiile celor trei puncte de aplicaţie F,
R şi S :
-

pârghia de gradul I are punctul de sprijin situat între punctele de

aplicaţie ale celor două forte
- pârghia de gradul II are punctul de sprijin situat la un capăt, iar la
celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei active
- pârghia de gradul III are punctul de sprijin situat situat la un capăt, iar
la celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei rezistente
Identificarea pârghiilor în organismul uman
Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru deoarece
realizează echilibrul static. Forţa rezistentă este reprezentată de
greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează, iar forţa
activă este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului
care realizează mişcarea.
Exemple de pârghii de gradul I în organismul uman: 
 - trunchiul se află în echilibru pe picioare ca o pârghie de gradul I;
- capul în echilibru pe coloana vertebrală. Punctul de sprijin este
vertebra atlas, rezistenţa este reprezentată de greutatea capului, care
tinde să cadă înainte, iar forţa activă este dezvoltată de muşchii cefei,
care opresc căderea capului înainte;
- antebraţul în extensie se comportă ca o pârghie de gradul I; când
se face îndoirea şi extinderea braţelor în poziţia „stând pe mâini”,
antebraţul acţionează ca o pârghie de
gradul I, muşchii extensori preiau
rolul de agonişti atât în mişcarea de
extensie, cât şi în cea de flexie,
îndoirea braţelor în această poziţie o
face greutatea şi o gradează muşchii
extensori (triceps), iar extensia
coatelor este realizată de muşchii
extensori;
- în situaţia în care piciorul este
fixat pe sol (la mers, alergare,
momentul bătăii în săritură, cădere
de la înălţime), segmentul gambei
este tot o pârghie de ordinul I cu
punctul de sprijin la mijloc.

1. Pârghiile de gradul II
sunt pârghii de forţă deoarece au rolul de a multiplica forţa. Aceste
pârghii au, de obicei, formă de pană.
Exemple de pârghii de gradul II în organismul uman:
-incisivii
- caninii
 - piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului transmisă prin
tibie; greutatea corpului este aplicată la nivelul articulaţiei tibio-
tarsiene, astfel încât forţa o vor da muşchii inseraţi prin tendonul
lui Ahile pe calcaneu; punctul de sprijin, când stăm pe vârful
picioarelor, se află la extremitatea metatarsienelor în contact cu
solul;
- segmentul membrului superior în timpul executării flotărilor.

2. Pârghiile de gradul III sunt pârghii de deplasare, ele

utilizând o forţă mare pentru a învinge o forţă mică, în schimb
deplasează mult punctul de aplicaţie a forţei rezistente. Acest tip
de pârghii este cel mai frecvent întâlnit în corpul uman. La
acest tip de pârghii punctul de aplicaţie al forţei active – locul de
inserare a muşchiului – se află întru punctul de sprijin – articulaţia
– şi punctul de aplicaţie a forţei rezistente.
3.
Exemple de pârghii de gradul III în organismul uman:
-antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul al III-lea
când muşchii flexori se contractă pentru a-l ridica; bicepsul se
contractă producând o forţă care are punctul de aplicaţie pe
antebraţ. În acest caz, braţul forţei active este de aproximativ 8 ori
mai mic decât braţul forţei rezistente, rezultă că forţa activă trebuie
să fie de 8 ori mai mare decât forţa rezistentă;
- coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie.
Articulaţia costo – vertebrală reprezintă punctul de sprijin, zonele
de inserţie a muşchiului pe corpul coastei reprezintă punctul de
aplicaţie al forţei active iar partea anterioară a coastelor reprezintă
rezistenţa;
- gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul
unui voleu, piciorul nu este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al
forţei active se află la mijloc iar rezistenţa este reprezentată de un
ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.). Spre
exemplu, însumând greutatea piciorului, greutatea gambei,
greutatea obiectului lovit (mingii), forţa de contracţie a
extensorilor gambei pe coapsă, precum şi valorile acceleraţiei
rezultate din pendularea gambei spre înainte, rezultă că o minge de
fotbal poate fi lovită cu o forţă de aproximativ 2 kN chiar de un
individ neantrenat;
- mâna, atunci când prinde obiectele ca o pensă.
 În organismul uman, aceeaşi pârghie poate să-şi schimbe
gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele:
antebraţul, în mişcarea de flexie, se comportă ca o pârghie de
gradul III, iar în poziţia stând pe mâini, ca o pârghie de gradul I.

MISOAGĂ ANAMARIA