Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a VII-a B
O pârghie este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix, numit punct de
sprijin. Asupra unei pârghii acţionează două forţe: o forţă activă, F, care pune în mişcare pârghia
şi o forţă rezistentă, R, care trebuie învinsă. Acţiunea pârghiilor se bazează pe echilibrul
momentelor celor două forţe: activă şi rezistentă pasivă
Clasificarea pârghiilor se face în funcţie de poziţiile celor trei puncte de aplicaţie F, R şi S :
- pârghia de gradul I are punctul de sprijin situat între punctele de aplicaţie ale celor două forţe
- pârghia de gradul II are punctul de sprijin situat la un capăt, iar la celălalt capăt se află
punctul de aplicaţie al forţei active
- pârghia de gradul III are punctul de sprijin situat situat la un capăt, iar la celălalt capăt se află
punctul de aplicaţie al forţei rezistente
Identificarea pârghiilor în organismul uman
1. Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru deoarece realizează echilibrul static. Forţa
rezistentă este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează, iar forţa
activă este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea.
3. Pârghiile de gradul III sunt pârghii de deplasare, ele utilizând o forţă mare pentru a învinge o
forţă mică, în schimb deplasează mult punctul de aplicaţie a forţei rezistente. Acest tip de pârghii
este cel mai frecvent întâlnit în corpul uman. La acest tip de pârghii punctul de aplicaţie al
forţei active – locul de inserare a muşchiului – se află întru punctul de sprijin – articulaţia – şi
punctul de aplicaţie a forţei rezistente.
Exemple de pârghii de gradul III în organismul uman:
antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul al III-lea când muşchii flexori se
contractă pentru a-l ridica; bicepsul se contractă producând o forţă care are punctul de
aplicaţie pe antebraţ. În acest caz, braţul forţei active este de aproximativ 8 ori mai mic
decât braţul forţei rezistente, rezultă că forţa activă trebuie să fie de 8 ori mai mare decât
forţa rezistentă;
coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie. Articulaţia costo – vertebrală
reprezintă punctul de sprijin, zonele de inserţie a muşchiului pe corpul coastei reprezintă
punctul de aplicaţie al forţei active iar partea anterioară a coastelor reprezintă rezistenţa;
gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul unui voleu, piciorul nu
este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al forţei active se află la mijloc iar rezistenţa
este reprezentată de un ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.).
Spre exemplu, însumând greutatea piciorului, greutatea gambei, greutatea obiectului lovit
(mingii), forţa de contracţie a extensorilor gambei pe coapsă, precum şi valorile
acceleraţiei rezultate din pendularea gambei spre înainte, rezultă că o minge de fotbal
poate fi lovită cu o forţă de aproximativ 2 kN chiar de un individ neantrenat;
mâna, atunci când prinde obiectele ca o pensă.
În organismul uman, aceeaşi pârghie poate să-şi schimbe gradul în raport cu poziţia în care
acţionează segmentele: antebraţul, în mişcarea de flexie, se comportă ca o pârghie de gradul III,
iar în poziţia stând pe mâini, ca o pârghie de gradul I.