Pârghii în organismul

uman
Autor: Dobre Vișan Ana-Maria
 • Ce este o pârghie?
Pârghiile în organismul uman
 O pârghie este o bară rigidă care se
poate roti în jurul unui punct fix, numit
punct de
sprijin.
Asupra unei pârghii acţionează două forţe:
o forţă activă, F, care pune în mişcare
 pârghia
şi o forţă rezistentă, R, care trebuie
învinsă.
 
Acţiunea pârghiilor se bazează pe
echilibrulmomentelor celor două forţe:
activă şi rezistentă pasivă
 

Clasificarea pârghiilor
 
se face în funcţie de poziţiile celor trei
puncte de aplicaţie F, R şi S :
-
pârghia de gradul I
 
are punctul de sprijin situat între punctele de aplicaţie ale celor două forţe
 
-
pârghia de gradul II
 
are punctul de sprijin situat la un capăt, iar la celălalt capăt se află punctul
de aplicaţie al forţei active
 
-
pârghia de gradul III
 
are punctul de sprijin situat situat la un capăt, iar la celălalt capăt se
află punctul de aplicaţie al forţei rezistente
Identificarea pârghiilor în organismul uman
1. Pârghiile de gradul I
 sunt pârghii de echilibru deoarece
realizează echilibrul static. Forţarezistentă este
reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului
care se deplasează, iar forţaactivă este reprezentată
de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care
realizează mişcarea.
 
Exemple de pârghii de gradul I în organismul uman:
 
 
trunchiul
 
se află în echilibru pe picioare ca o pârghie de
gradul I;

capul
 
în echilibru pe coloana vertebrală. Punctul de
sprijin este vertebra atlas, rezistenţaeste
reprezentată de greutatea capului, care tinde să cadă
înainte, iar forţa activă estedezvoltată de muşchii
cefei, care opresc căderea capului înainte;
 
antebraţul în extensie
 
se comportă ca o pârghie de gradul I; când se face îndoirea şiextinderea braţelor în
poziţia „stând pe mâini”, antebraţul acţionează ca
 o pârghie de
gradul I, muşchii extensori preiau rolul de agonişti atât în mişcarea de extensie, cât şi
încea de flexie, îndoirea braţelor în această poziţie o face greutatea şi o gradează
muşchiiextensori (triceps), iar extensia coatelor este realizată de muşchii extensori;
 

 
în situaţia în care piciorul este fixat pe sol (la mers, alergare, momentul bătăii în
săritură,cădere de la înălţime),
segmentul gambei
 este tot o pârghie de ordinul I cu punctul desprijin la mijloc.
2. Pârghiile de gradul II

sunt pârghii de forţă deoarece au rolul de a multiplica forţa.

Aceste pârghii au, de obicei, formă de pană.

Exemple de pârghii de gradul II în organismul uman:

incisivii

caninii

piciorul

având ca rezistenţă greutatea corpului transmisă prin tibie;

greutatea corpului

este aplicată la nivelul articulaţiei tibio

tarsiene, astfel încât forţa o vor da muşchiiinseraţi prin tendonul

lui Ahile pe calcaneu; punctul de sprijin, când stăm pe
vârful picioarelor, se află la extremitatea metatarsienelor în conta

ct cu solul;

segmentul membrului superior

în timpul executării flotărilor

3. Pârghiile de gradul III
 
sunt pârghii de deplasare, ele utilizând o forţă mare pentru a învinge oforţă mică, în schimb
deplasează mult punctul de
 
aplicaţie a forţei
rezistente.
 Acest tip de pârghiieste cel mai frecvent întâlnit în corpul uman
.
La acest tip de pârghii punctul de aplicaţie alforţei active – 
 
locul de inserare a muşchiului – 
 
se află întru punctul de sprijin – 
 
articulaţia – 
 
şi punctul de aplicaţie a forţ
ei rezistente.
Exemple de pârghii de gradul III în organismul uman:

 antebraţul în flexie

funcţionează ca o pârghie de gradul al III

lea când muşchii flexori se contractă pentru a

l ridica; bicepsul se contractă producând o forţă care are punctul de aplicaţie pe antebraţ.
În acest caz, braţul forţei active este de aproximativ 8 ori mai mic decât braţul forţei
rezistente, rezultă că forţa activă trebuie să fie de 8 ori mai mare decât forţa rezistentă;

coastele, în timpul respiraţiei

, la inspiraţie şi expiraţie. Articulaţia costo – 

Vertebrală reprezintă punctul de sprijin, zonele de inserţie a muşchiului pe corpul coastei

reprezintă punctul de aplicaţie al forţei active iar partea anterioară a coastelor reprezintă
rezistenţa;

gamba

acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul unui voleu, piciorul nu

este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al forţei active se află la mijloc iar
rezistenţaeste reprezentată de un ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului
etc.).

Spre exemplu, însumând greutatea piciorului, greutatea gambei, greutatea obiectului lovit

(mingii), forţa de contracţie a extensorilor gambei pe coapsă, precum şi valorile acceleraţiei

rezultate din pendularea gambei spre înainte, rezultă că o minge de fotbal

 poate

fi lovită cu o forţă de aproximativ 2

kN 

 chiar de un individ neantrenat;

mâna

, atunci când prinde obiectele ca o pensă.