Maria-Alexandra Bunea

Clasa a VII-a B

PARGHIILE IN CORPUL UMAN

 Pârghiile sunt caracterizate
prin trei puncte principale:
- punctul de aplicaţie a forţei F,
- punctul de aplicaţie a
rezistenţei R,
- punctul de aplicaţie S a
rezultantei forţelor, numit punct
de sprijin al pârghiei, în jurul
acestuia forţele F şi R dând
pârghiei o mişcare de rotaţie.

DEFINIŢIE:
O pârghie este o bară rigidă care se
poate roti în jurul unui punct fix,
numit punct de sprijin.
Clasificarea pârghiilor se face în funcţie de poziţiile celor trei puncte de
aplicaţie F, R şi S :
Parghiile de gradul I

Au punctul de sprijin situat între punctele de aplicaţie

ale celor două forţe.
Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru
deoarece realizează echilibrul static. Forţa rezistentă
este reprezentată de greutatea corpului sau a
segmentului care se deplasează, iar forţa activă este
reprezentată de inserţia pe segmentul osos a
muşchiului care realizează mişcarea.
Parghiile de gradul II

Au punctul de sprijin situat la un capăt, iar la

celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei
active

Pârghiile de gradul II sunt pârghii de forţă deoarece

au rolul de a multiplica forţa. Aceste pârghii au, de
obicei, formă de pană.
Parghiile de gradul III

Au punctul de sprijin situat situat la un capăt, iar la

celălalt capăt se află punctul de aplicaţie al forţei
rezistente
Sunt pârghii de deplasare, ele utilizând o forţă mare
pentru a învinge o forţă mică, în schimb deplasează mult
punctul de aplicaţie a forţei rezistente.
Acest tip de pârghii este cel mai frecvent întâlnit în corpul
uman.
La acest tip de pârghii punctul de aplicaţie al forţei active
(locul de inserare a muşchiului) se află între punctul de
sprijin (articulaţia) şi punctul de aplicaţie a forţei
rezistente.
 Putem considera
organismul uman ca
fiind un mecanism
complex, alcatuit
dintr-o multitudine de
mecanisme simple,
SCHELETUL UMAN – UN

care lucreaza
impreuna.
Oasele, muschii si
articulatiile formeaza
diferite tipuri de
parghii care ne ajuta
sa ne miscam, sa ne
MECANISM

pastram echilibrul,
sau sa ridicam
greutati.
 EXEMPLE DE PARGHII DE GRAD I

Capul în echilibru pe coloana vertebrală.

Punctul de sprijin este vertebra atlas, rezistenţa este reprezentată de greutatea capului,
care tinde să cadă înainte, iar forţa activă este dezvoltată de muşchii cefei, care opresc
căderea capului înainte
Antebraţul în extensie se comportă ca o pârghie de
gradul I; când se face îndoirea şi extinderea braţelor
în poziţia „stând pe mâini”, antebraţul acţionează ca
o pârghie de gradul I.
Îndoirea braţelor în această poziţie o face greutatea
şi o gradează muşchii extensori (triceps), iar
extensia coatelor este realizată de muşchii extensori.
În situaţia în care piciorul este fixat pe sol
(la mers, alergare, momentul bătăii în
săritură, cădere de la înălţime), segmentul
gambei este tot o pârghie de ordinul I cu
punctul de sprijin la mijloc.
 EXEMPLE DE PARGHII DE GRAD II

Piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului

transmisă prin tibie; greutatea corpului este aplicată
la nivelul articulaţiei tibio-tarsiene, astfel încât forţa
Segmentul membrului superior în timpul
o vor da muşchii inseraţi prin tendonul lui Ahile pe
calcaneu; punctul de sprijin, când stăm pe vârful executării flotărilor.
picioarelor, se află la extremitatea metatarsienelor
în contact cu solul.
EXEMPLE DE PARGHII DE GRAD III
Antebraţul în flexie funcţionează ca o
pârghie de gradul al III-lea când muşchii
flexori se contractă pentru a-l ridica;
bicepsul se contractă producând o forţă
care are punctul de aplicaţie pe
antebraţ.
Coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi
expiraţie.
Articulaţia costo – vertebrală reprezintă
punctul de sprijin, zonele de inserţie a
muşchiului pe corpul coastei reprezintă
punctul de aplicaţie al forţei active iar partea
anterioară a coastelor reprezintă rezistenţa.
Gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul unui voleu, piciorul
nu este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al forţei active se află la mijloc iar
rezistenţa este reprezentată de un ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea
piciorului etc.).

Trebuie să reţinem faptul că, în organismul uman, aceeaşi pârghie poate să-şi
schimbe gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele: antebraţul,
în mişcarea de flexie, se comportă ca o pârghie de gradul III, iar în poziţia
stând pe mâini, ca o pârghie de gradul I.
BIBLIOGRAFIE:
Tudose, Veronica. Omul- Mecanism simplu - Sistemul locomotor
(https://www.google.com/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=7&cad=rja&uact=8&ved=2ah
UKEwjUl63H0ubfAhX9isMKHbnSDE8QFjAGegQIBxAC&url=http%3A
%2F%2Fprofiles.ssai.valahia.ro%2Fmod%2Ffile%2Fdownload.php
%3Ffile_guid%3D5965&usg=AOvVaw00rYoKM3KpBt1Xl4n-oItN)
Cade Dear. Biomechanics of Resistance Exercise
(https://slideplayer.com/slide/4017518/)
Charlotte Finton. Levers. (https://slideplayer.com/slide/3468989/)