Marin Antonio Ionut

6/11/2023

Motoarele Termice

Definitia motoarelor termice: Motoarele termice sunt dispozitive care

transforma caldura primita in lucru mechanic sau invers, lucru mechanic in
caldura.
Motorul termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu
ajutorul unui fluid

Un ciclu termodinamic este(def): este totalitatea stărilor prin care trece

un sistem termodinamic în cursul a mai multor transformari, începând
de la o anumită stare și până când revine la aceeași stare.

Exemple de motoare construite de persoane:

în 1707, Demis Papiu construieşte o maşină cu vapori pe care o instalează pe o
corabie. Principiul de funcţionare era următorul: apa fierbea într-un cazan închis şi
vaporii treceau într-un cilindru care împingea un piston; mişcarea alternativă a
pistonului era comandată manual prin deschiderea şi închiderea unor robinete.

Dupa ce acesta construise ideea sa, James Watt perfectioneaza masina cu vapori
dandu-I o forma definitiva sub care functioneaza si astazi.

Tipuri de modele de motoare termice:

1. Motor cu ardere externa

2. Motor cu ardere interna
~1~
 I. Motoare cu ardere externă
• motorul cu aburi
• turbina cu abur
• motorul Stirling

Def: Un motor cu ardere externă (sau motor cu combustie externă) este o

maşină termică motoare în care energia internă a agentului termic, încălzit în
prealabil într-un generator extern (generator de abur, cameră de combustie) sau de
o sursă externă prin peretele motorului sau printr-un schimbător de căldură, este
transformată în lucru mecanic.

Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care transformă

energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs într-
un generator de abur prin fierbere şi se destinde într-un agregat cu cilindri, în care
expansiunea aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston,
mişcare care de cele mai multe ori este transformată în mişcare de rotaţie cu
ajutorul unui mecanism bielă-manivelă. Căldura necesară producerii aburului se
obţine din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară.

Motoarele cu abur au dominat industria şi

mijloacele de transport din timpul Revoluţiei
Industriale până în prima parte a secolului al XX-
lea, fiind utilizate la acţionarea locomotivelor,
vapoarelor, pompelor, generatoarelor electrice,
maşinilor din fabrici, utilajelor pentru construcţii
(excavatoare) şi a altor utilaje. A fost înlocuit în
majoritatea acestor aplicaţii de motorul cu ardere
internă şi de cel electric.

~2~
 Turbina cu abur este o maşină termică rotativă motoare, care transformă
entalpia aburului în energie mecanică disponibilă la cupla turbinei. Transformarea
se face cu ajutorul unor palete montate pe un rotor cu care se rotesc solidar.

În prezent, turbinele cu abur înlocuiesc complet

motoarele cu abur datorită randamentului termic
superior şi unui raport putere/greutate mai bun.
De asemenea, mişcarea de rotaţie a turbinelor se
obţine fără un mecanism cu părţi în translaţie, de
genul mecanismului bielă-manivelă, fiind optimă
pentru acţionarea generatoarelor electrice 86 %
din puterea electrică produsă în lume este
generată cu ajutorul turbinelor cu abur.

~3~
 În familia maşinilor termice,motorul Stirling defineşte o maşină termică cu
aer cald cu ciclu închis regenerativ, cu toate că incorect, termenul deseori este
utilizat pentru a se face referire la o gamă mai largă de maşini. În acest context,
"ciclu închis" înseamnă că fluidul de lucru este într-un spaţiu închis numit sistem
termodinamic, pe când la maşinile cu "ciclu deschis" cum este motorul cu ardere
internă şi anumite motoare cu abur, se produce un permanent schimb de fluid de
lucru cu sistemul termodinamic înconjurător ca parte a ciclului termodinamic;
"regenerativ" se referă la utilizarea unui schimbător de căldură intern care măreşte
semnificativ randamentul potenţial al motorului
Stirling.

Există mai multe variante constructive ale motorului Stirling din care
majoritatea aparţin categoriei maşinilor cu piston alternativ. În mod obişnuit
~4~
motorul Stirling este încadrat în categoria motoarelor cu ardere externă cu toate că
sursa de energie termică poate fi nu numai arderea unui combustibil ci şi energia
solară sau energia nucleară.

Un motor Stirling funcţionează prin utilizarea

unei surse de căldură externe şi a unui radiator de
căldură, fiecare din acestea fiind menţinut în
limite de temperatură prestabilite şi o diferenţă de
temperatură suficient de mare între ele.

II. Motoare cu ardere internă

• motorul Otto
• motorul Diesel
• motorul Carnot
• motorul Wankel

Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia chimică a

combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere, în interiorul motorului,
~5~
în energie mecanică. Căldura degajată în camera de ardere se transformă prin
intermediul presiunii (energiei potenţiale) aplicate pistonului în mişcare mecanică
ciclică, de obicei rectilinie, după care în mişcare de rotaţie uniformă, obţinută de
obicei la arborele cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacţia
chimică de ardere.

Nikolaus August Otto este un inventator

german, născut în Nassau. Otto a fost inventatorul
primului motor cu combustie internă care ardea în
mod eficient combustibilul direct într-un piston de
cameră. Deşi alte motoarele cu combustie internă
fuseseră inventate (de exemplu, de către Etienne
Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi
separaţi. Conceptul de patru timpi este posibil să fi
fost deja discutat la data invenţiei lui Otto, dar el a
fost primul care l-a pus în practică.

Motorul Diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde

datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, şi nu
prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, aşa cum ar fi bujia în cazul motorului cu
aprindere prin scânteie.

Comprimarea unui gaz conduce la creşterea temperaturii sale, aceasta

fiind metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul
este aspirat în cilindri şi este comprimat de către piston până la un raport
de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie. Spre
~6~
sfârşitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în
camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul
cu aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-
900 grade Celsius. Arderea combustibilului duce la creşterea temperaturii
şi presiunii, care acţionează pistonul. În continuare, ca la motoarele
obişnuite, biela transmite forţa pistonului către arborele cotit,
transformând mişcarea liniară în mişcare de rotaţie. Aspirarea aerului în
cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la capul cilindrilor.
Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne sunt
supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri.
Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul introdus în cilindri creşte
densitatea aerului şi conduce la un randament mai bun.

CICLUL DIESEL

~7~
Timpul 1 (segmentul a-b) este admisia, în care au loc următoarele procese:
-supapa de admisie este deschisă;
-supapa de evacuare este închisă;
-pistonul se deplasează de la p.m.i la p.m.e;
-volumul aerului din cilindru creşte;
-se creează o depresiune în cilindru datorită aspiraţiei provocate de piston
(considerăm că motorul este atmosferic, fără supraalimentare).

Timpul 2 (segmentul b-c) este compresia, în care au loc următoarele procese:

-supapa de admisie este deschisă;
-supapa de evacuare este închisă;
-pistonul se deplasează de la p.m.e la p.m.i
~8~
-volumul aerului din cilindru scade;
datorită comprimării aerului presiunea din interiorul cilindrului creşte
temperatura creşte datorită presiunii.

Timpul 3 (segmentul c-d-e) cuprinde trei faze distincte: iniţierea injecţiei (punctul
c),arderea (segmentul c-d) şi destinderea(segmentul d-e). În aceste faze au loc
următoarele procese:
-ambele supape sunt închise;
-când pistonul ajunge în vecinătatea p.m.i combustibilul este injectat în cilindru,
unde se aprinde datorită temperaturii ridicate a aerului comprimat, care depăşeşte
temperatura de autoaprindere a combustibilului;
-urmează arderea amestecului aer-combustibil, iar, datorita presiunii, pistonul
începe să se deplaseze de la p.m.i la p.m.e (cursa activă a pistonului);
-la iniţierea fazei de coborâre a pistonului presiunea se menţine constantă datorită
procesului de ardere continuă a amestecului aer-combustibil;
-destinderea gazelor arse.

Timpul 4 (segmentul e-b-a) este evacuareaşi cuprinde următoarele faze:

-supapa de admisie este închisă;
-supapa de evacuare este deschisă;
-gazele arse sunt evacuate din cilindru pe măsura ce pistonul de deplasează de la
p.m.e la p.m.i

În termodinamică, ciclul Carnot este un ciclu teoretic, propus în 1820 de

inginerul francez Nicolas Leonard Sadi Carnot, ciclu destinat comparării
randamentului termic al maşinilor termice.

Este un ciclu reversibil efectuat de o „maşină Carnot” legată la două surse de

căldură de temperaturi diferite („sursa caldă” şi „sursa rece”). Foloseşte ca agent de
lucru un gaz ideal prin transformările căruia se obţine lucrul mecanic.

Motorul Wankel este un tip de motor cu ardere internă inventat de inginerul

german Felix Wankel, la care mişcarea de rotaţie se obţine nu printr-un mecanism
bielă-manivelă, ci cu ajutorul unui piston rotativ de formă triunghiulară.

~9~
 În comparaţie cu motorul cu ardere internă cu piston, avantajele motorului
Wankel sunt compactitatea şi vibraţiile mai reduse. Dezavantajele acestui motor
sunt randamentul mai mic, ceea ce duce la un consum de combustibil mai mare
pentru aceeaşi putere furnizată, emisia sporită de poluanţi, ceea ce duce la
necesitatea instalaţiilor de denoxare mai complexe şi uzinarea şi întreţinerea
pretenţioase, deci mai scumpe.

~ 10 ~