1.

Poți explica dece diametrul oficiului făcut de un glonț într-un metal este mai
mic decât diametrul glonțului ?

Atunci cand glontul strapunge tabla, gaura are dimensiunea glontului si este
foarte calda. Dupa aceea, zona se raceste si se contracta, de aceea orificiul
lasat de glont in tabla este mai mic decat diametrul glontului.

2. Şinele de cale ferată se montează de obicei la temperatura de

20°C. La montare, între două şine consecutive se lasă un spaţiu liber
numit „rost”. Poţi explica utilitatea acestui spaţiu?
Rostul de dilatare este lasat pentru ca la temperaturi mai mari de 20 grade
sinele de cale ferata se dilate , iar daca rostul ar lipsi s-ar modifica forma
sinelor de cale ferata si ar putea duce la deraierea trenului.

3. Un disc metalic are un orificiu concentric, ca în figura alăturată.

Încălzind discul, circumferinţa exterioară creşte cu 4%. În aceste
condiţii, circumferinţa interioară: a) creşte cu 4%; b) scade cu 4%;
c) rămâne nemodificată.
a) creste cu 4%;

4. Un fir de cupru (cupru = 17 ∙ 10–6 K–1) folosit pentru transportul energiei

electrice are lungimea l0 = 60 m la temperatura t0 = 0°C. Calculează cu cât se
va modifica lungimea firului dacă temperatura mediului ambiant devine: a)
T1 = 253 K; b) T1 = 313 K
5. Egiptenii îşi construiau piramidele în care îşi înmormântau regii din
blocuri de granit. În timp, şi-au perfecţionat tehnica de construcţie atât
de mult, încât reuşeau să îmbine aproape perfect blocurile. Dar învelişul
exterior al piramidelor se deteriora rapid şi apăreau fisuri în construcţiile
respective. După un timp, au încetat să mai construiască piramide şi au
început să-şi îngroape regii în morminte simple, în Valea Regilor.
a) Formulează o ipoteză referitoare la degradarea învelişului piramidelor
şi la apariţia fisurilor. Ţine cont de faptul că, în clima deşertică, există
variaţii considerabile de temperatură între noapte şi zi.
R: Clima Egiptului se caracteriza prin variatii mari de temperatura de  la
noapte   la    zi datorita climei desertice. Blocurile de piatra se dilatau
ziua   si se  contractau noaptea. Aceaste variatii produceau fisuri in
peretii piramidelor. În timpul zilei, temperaturile la suprafaţa
învelişului piramidelor pot ajunge la 40 grade Celsius, în timp ce
noaptea scad până la 3 grade Celsius; aşadar, temperatura
fluctuează, zilnic, cu 37 de grade în medie.  Astfel, blocurile de
material de construcţie îşi măresc şi reduc volumul în mod repetat,
ceea ce determină, în timp, dislocarea lor.

b) Descrie o modalitate de verificare a ipotezei propuse de tine şi

prezintă etapele de verificare a ipotezei în mod sintetic şi structurat,
folosind un vocabular adecvat, corect şi precis.

6) O masă de gheaţă m = 1 kg este încălzită în intervalul de

temperatură [0°C, 100°C]. a) La ce temperatură începe apa să
fiarbă? b) În ce stare de agregare se află substanţa pe perioada în
care temperatura sa creşte? c) În ce stări de agregare se poate afla
substanţa la finalul perioadei de timp reprezentate pe diagrama din
figura de mai jos?
Răspuns:
a) Apa va incepe sa fiarba la temperatura de 100 grade C
b) De evaporare
c) solida
Există trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă.

În cazul corpurilor solide, particulele constituente au un aranjament

spaţial ordonat

Lichidele nu au formă proprie, ele iau forma vaselor în care sunt puse.

La fel ca solidele, lichidele sunt practic incompresibile.

Gazele nu au nici formă proprie, nici volum propriu. Gazele iau forma
vasului în care sunt puse şi pot fi comprimate.
Substanţa care îşi modifică starea de agregare schimbă căldură cu mediul exterior.
Această căldură, notată cu Q și numită căldură latentă de schimbare de stare de
agregare, este folosită de substanţa respectivă pentru a-şi modifica structura
internă.

Reţine: Schimbarea stării de agregare se face cu absorbţie sau cu

cedare de căldură, dar temperatura substanţei nu se modifică în
timpul procesului.

• În timpul schimbării stării de agregare volumul substanţei se

modifică, dar masa substanţei rămâne constantă.

• Temperatura la care se schimbă starea de agregare, constantă pentru

o substanţă dată, depinde de forţa exercitată pe unitatea de suprafaţă
(mărime fizică numită presiune). De exemplu, la presiune atmosferică,
apa fierbe la 100°C.

• Vaporizarea în toată masa lichidului se numeşte fierbere şi se face la

temperatură constantă.
  Vaporizarea la suprafaţa lichidului se numeşte evaporare şi are
loc la orice temperatură. Evaporându-se, lichidele absorb căldură,
răcind astfel suprafaţa corpului de pe care se evaporă.

• Vaporizarea în vid este instantanee.

Dilatarea, respectiv contractarea, este fenomenul de variaţie a

dimensiunilor unui corp cu temperatura. Dacă dimensiunile corpului
cresc, corpul s-a dilatat. Dacă dimensiunile corpului scad, corpul s-a
contractat.

La o aceeaşi variaţie de temperatură, unele corpuri se dilată mai mult,

altele mai puţin.

Proprietatea corpurilor de a-şi modifica dimensiunile odată cu variaţia

temperaturii este caracterizată printr-o mărime fizică numită
coeficient de dilatare termică liniară, α.

Unitatea de măsură a coeficientului de dilatare este: []SI = K–1.

Lungimea barei, l, la o temperatură t oarecare, poate fi exprimată în
funcţie de lungimea l0 şi de coeficientul de dilatare liniară astfel:

l = l0(1 +  · t).

Există trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă. Fiecare stare de

agregare este caracterizată de proprietăţi chimice şi fizice distincte,
caracteristice substanţei respective.

Schimbarea stării de agregare se face cu absorbţie sau cu cedare de

căldură, dar temperatura substanţei nu se modifică în timpul
procesului.