Există mai multe tipuri de motoare termice, dar cele mai comune sunt:

1. Motorul cu ardere internă: acest tip de motor utilizează combustibilul și aerul pentru a crea o
explozie controlată într-un cilindru. Această explozie produce o forță care mută un piston în sus
și în jos, acționând astfel o arbore cotit și generând putere. Motoarele cu ardere internă sunt
utilizate în automobile, motociclete, bărci și alte vehicule.

2. Motorul cu ardere externă: acest tip de motor utilizează combustibilul și aerul pentru a crea o
explozie în afara motorului. Această explozie este utilizată pentru a genera abur sau altă
substanță care acționează o turbină pentru a produce putere. Motoarele cu ardere externă sunt
utilizate în centralele termice și în alte aplicații industriale.

3. Motorul cu ciclu Stirling: acest tip de motor utilizează un gaz care se dilată și se contractă într-un
ciclu termic pentru a acționa un piston și a genera putere. Acest tip de motor este utilizat în
aplicații speciale, cum ar fi generarea de energie electrică din surse de căldură solare sau
geotermale.

4. Motorul cu ciclu Brayton: acest tip de motor utilizează aerul care se comprimă și se expandează
într-un ciclu termic pentru a acționa o turbină și a produce putere. Acest tip de motor este
utilizat în turbinele cu gaz pentru generarea de energie electrică sau pentru propulsia
avioanelor.

5. Motorul cu ciclu Otto: acest tip de motor este o variantă a motorului cu ardere internă și este cel
mai comun tip de motor utilizat în automobile. Utilizează un amestec de combustibil și aer care
este aprins într-un cilindru, acționând un piston și generând putere.

În concluzie, există mai multe tipuri de motoare termice, fiecare cu propriile sale caracteristici și aplicații
specifice.

Motorul cu ardere internă:

Motorul cu ardere internă este un tip de motor termic care utilizează combustibilul și aerul pentru a crea
o explozie controlată într-un cilindru. Acest tip de motor este utilizat în automobile, motociclete, bărci și
alte vehicule.

Funcționarea motorului cu ardere internă se bazează pe ciclul de patru timpi: admisie, compresie,
expansiune și evacuare. În timpul ciclului de admisie, amestecul de combustibil și aer este aspirat în
cilindru prin supapele de admisie. În timpul ciclului de compresie, pistonul comprimă amestecul de
combustibil și aer în cilindru, crescând temperatura și presiunea.

În timpul ciclului de expansiune, amestecul de combustibil și aer este aprins de o bujie și explodează,
acționând pistonul și producând putere. În timpul ciclului de evacuare, gazul rezultat în urma arderii este
eliminat din cilindru prin supapele de evacuare.

Motorul cu ardere internă poate fi de două tipuri: motorul diesel și motorul cu aprindere prin scânteie
(benzină). În motorul diesel, combustibilul este injectat în cilindru după ce aerul a fost comprimat, iar
combustia are loc datorită temperaturii ridicate din interiorul cilindrului. În motorul cu aprindere prin
scânteie, amestecul de combustibil și aer este aprins de o bujie.

În general, motoarele cu ardere internă sunt populare datorită randamentului ridicat și a capacității de a
produce putere la viteze ridicate. Cu toate acestea, ele pot fi și poluante și zgomotoase, iar eficiența lor
poate fi influențată de factori precum calitatea combustibilului sau starea de întreținere a motorului.

Motorul cu ardere externă

Motorul cu ardere externă este un tip de motor termic care utilizează combustibilul pentru a produce
căldură, iar aceasta este transformată în energie mecanică printr-un proces de transfer de căldură. Acest
tip de motor este utilizat în cazul motoarelor cu abur sau cu gaz.

Într-un motor cu abur, combustibilul este ars într-un cazan pentru a produce abur. Aburul este apoi
dirijat către un motor cu piston, unde presiunea aburului este folosită pentru a mișca pistonul și pentru
a produce putere. În cazul unui motor cu gaz, combustibilul este ars pentru a produce gaze fierbinți care
sunt dirijate către o turbine. Turbina utilizează energia gazelor pentru a acționa un generator, care
produce energie electrică.

Motorul cu ardere externă este un tip de motor cu randament scăzut, în comparație cu motorul cu
ardere internă. Acesta poate fi relativ ineficient din punctul de vedere al randamentului energetic, dar
are avantajul de a fi mai ușor de întreținut și de a fi mai durabil. Motorul cu ardere externă este utilizat
în special în cazul producției de energie electrică, unde este importantă fiabilitatea și durabilitatea.

În general, motoarele cu ardere externă sunt utilizate în cazurile în care nu există alte surse de energie
disponibile sau unde sunt necesare surse alternative de energie pentru a reduce impactul asupra
mediului. Cu toate acestea, dezvoltarea tehnologică continuă să îmbunătățească performanțele și
eficiența acestui tip de motor.

Motorul cu ciclu Stirling

Motorul cu ciclu Stirling este un tip de motor termic care utilizează un ciclu termodinamic de compresie-
expansiune a unui fluid, cum ar fi aerul sau heliul. Acesta a fost inventat de preotul scoțian Robert
Stirling în anul 1816 și se bazează pe utilizarea unei mașini termice cu ardere externă.

Motorul cu ciclu Stirling funcționează prin cicluri de încălzire și răcire alternante ale fluidului de lucru
într-un sistem sigilat. Într-un motor Stirling clasic, sunt prezente două pistoane într-un cilindru, unul rece
și unul cald, care se deplasează ciclic în sens opus. Când fluidul este încălzit, acesta se extinde și împinge
pistonul cald înainte, producând o mișcare mecanică. În timpul expansiunii, fluidul se răcește, ceea ce
face ca acesta să se contracte și să tragă pistonul rece înapoi în poziția inițială. Procesul se repetă
continuu și produce o mișcare circulară continuă, care poate fi transformată în energie electrică sau alt
tip de energie mecanică.
Motorul cu ciclu Stirling este considerat un motor termic cu eficiență ridicată, deoarece poate fi
proiectat pentru a utiliza orice tip de sursă de căldură, inclusiv surse regenerabile precum energia solară
sau căldura pământului. În plus, motorul nu produce emisii poluante, deoarece fluidul de lucru nu este
ars și nu există piese în mișcare care să producă frecare. Prin urmare, motorul cu ciclu Stirling este
considerat unul dintre cele mai ecologice și eficiente motoare termice.

Motorul cu ciclu Stirling este utilizat în special în aplicații care necesită energie electrică în locuri unde
sursele de energie sunt limitate sau indisponibile, precum în navetele spațiale, în surse de energie
regenerabile, în producția de electricitate sau în cazul unor aplicații speciale precum pompele de căldură
sau frigiderul Stirling.

Motorul cu ciclu Brayton

Motorul cu ciclu Brayton este un tip de motor termic care utilizează un ciclu termodinamic cu gaz.
Acesta a fost inventat de către fizicianul american George Brayton în 1872 și este folosit în prezent în
diverse aplicații, inclusiv în turbinele cu gaz utilizate pentru producerea de energie electrică.

Motorul cu ciclu Brayton utilizează aerul ca fluid de lucru și funcționează în principal prin două etape. În
prima etapă, aerul este comprimat într-un compresor, ceea ce duce la o creștere a temperaturii și a
presiunii. Aerul comprimat este apoi transferat la camera de ardere, unde este amestecat cu combustibil
și aprins. Combustia produce o creștere bruscă a temperaturii și a presiunii aerului, care este apoi
eliberat către turbine, unde energia termică este transformată în energie mecanică pentru a genera
electricitate.

În a doua etapă, gazul de evacuare cald este eliminat din sistem, iar gazul de admisie rece este introdus
pentru a începe din nou ciclul. Acest ciclu poate fi continuu și poate genera energie electrică constantă.

Motorul cu ciclu Brayton este considerat un motor termic cu eficiență ridicată, deoarece nu are părți
mobile care să producă frecare, iar aerul poate fi reutilizat în ciclul de combustie. De asemenea, motorul
cu ciclu Brayton este foarte flexibil și poate fi alimentat cu o varietate de combustibili, inclusiv gaz
natural, biogaz sau hidrogen.

Motorul cu ciclu Brayton este utilizat în principal în turbinele cu gaz pentru producerea de energie
electrică, dar este și utilizat în alte aplicații, cum ar fi propulsoarele de avioane sau sistemele de răcire
înalte.

Motorul cu ciclu Otto:

Motorul cu ciclu Otto este un tip de motor cu ardere internă care utilizează benzină sau alte combustibili
lichizi pentru a produce energie mecanică. Acest tip de motor a fost inventat de către inginerul german
Nikolaus Otto în 1867 și este folosit în prezent în majoritatea autovehiculelor cu motor pe benzină.

Motorul cu ciclu Otto funcționează în principal prin patru etape: admisie, comprimare, ardere și
evacuare. În prima etapă, combustibilul și aerul sunt aspirate în cilindru prin intermediul unei supape de
admisie. În etapa următoare, pistonul se deplasează spre partea superioară a cilindrului, comprimând
amestecul combustibil-aer și crescând temperatura și presiunea.

În etapa de ardere, un scânteie electrică este folosită pentru a aprinde amestecul combustibil-aer,
provocând o explozie și o creștere bruscă a presiunii și temperaturii. Această explozie forțează pistonul
să se deplaseze înapoi în jos, creând energie mecanică. În etapa finală de evacuare, gazele de ardere
sunt evacuate din cilindru prin intermediul supapei de evacuare.

Motorul cu ciclu Otto poate fi utilizat cu o varietate de combustibili lichizi, inclusiv benzină, etanol și
metanol, și poate fi ajustat pentru a optimiza performanța și eficiența. Cu toate acestea, motorul cu ciclu
Otto are o eficiență mai mică decât alte tipuri de motoare, cum ar fi motoarele diesel, și poate produce
mai multe emisii poluante.

Motorul cu ciclu Otto este utilizat în prezent în majoritatea autovehiculelor cu motor pe benzină,
precum și în alte aplicații, cum ar fi generatoarele și unele tipuri de echipamente agricole și industriale.