Motoare

termice
Reprezentat de Spînu
Carolina
Motor termic-maşină termică motoare, care transformă căldura în lucru mecanic.
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu ajutorul unui fluid. Întrucât,
conform principiului al doilea al termodinamicii, entropia unui sistem nu poate decât să crească, doar
o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură (numită şi sursa caldă) este transformată în lucru
mecanic. Restul de căldură este transferat unui sistem cu temperatură mai mică, numit sursă rece.
Masinile termice au la baza lor de functionare principiile I si II ale termodinamicii. Principiul I
stabileste legatura dintre cantitatea de caldura produsa si energia mecanica absorbita sau invers. Intre o
cantitate de caldura Q si lucru mecanic L.
Principiul I al termodinamicii se enunta astfel: Intr-un sistem perfect izolat, suma energiilor de orice
fel pe care le contine ramane constanta. Principiul I stabileste numai cantitativ cat lucru mecanic se
poate obtine dintr-o cantitate de caldura. Principiul al II-lea este si calitativ, deoarece se ocupa de
calitatea energiilor, adica de posibilitatea unei transformari a lor in lucru mecanic util si arata ca aceasta
transformare nu este integral posibila pentru caldura.
Principiul al II-lea al termodinamicii ne arata ca pentru ca o masina termica sa poata functiona este
absolut nevoie de doua surse de caldura. Prin urmare, in orice masina termica avem un rezervor de
caldura, la temperatura mai inalta, care o cedeaza unui organ de transformare. Acesta retine si
transforma o parte din ea si transmite restul spre exterior, la temperatura mai joasa. In aceasta masina,
caldura trece in mod natural de la temperaturile mai ridicate la cele mai joase.
 Clasificarea motoarelor termice
Un motor cu ardere externă (sau motor cu combustie externă) este o mașină
termică motoare în care energia internă a agentului termic, încălzit în prealabil într-un
generator extern sau de o sursă externă prin peretele motorului sau printr-un
schimbător de căldură, este transformată în lucru mecanic.
Din categoria motoarelor cu ardere externă fac parte:
• Motorul cu aburi
• Motorul Stirling
Tot ca motor cu ardere externă poate fi considerată turbina cu abur, însă în
terminologia folosită în România niciodată turbinei cu abur nu i s-a spus „motor”
Motorul cu Abur
Motorul cu abur este un motor termic cu ardere
externă care transformă energia
termică a aburului în lucru mecanic. Aburul
sub presiune este produs într-un generator de
abur prin fierbere și se destinde într-un agregat
cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru
mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare
care de cele mai multe ori este transformată în
mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-
manivelă. Căldura necesară producerii aburului se
obține din arderea unui combustibil sau prin fisiune
nucleară.
 Motorul Stirling
Este o mașină termică cu aer cald cu ciclu închis regenerativ, cu toate că
incorect, termenul deseori este utilizat pentru a se face referire la o
gamă mai largă de mașini. În acest context, "ciclu închis" înseamnă că
fluidul de lucru este într-un spațiu închis numit sistem termodinamic, pe
când la mașinile cu "ciclu deschis" cum este motorul cu ardere internă și
anumite motoare cu abur, se produce un permanent schimb de fluid de
lucru cu sistemul termodinamic înconjurător ca parte a ciclului
termodinamic; "regenerativ" se referă la utilizarea unui schimbător de
căldură intern care mărește semnificativ randamentul potențial al
motorului Stirling. Există mai multe variante constructive ale motorului
Stirling din care majoritatea aparțin categoriei mașinilor cu piston
alternativ . În mod obișnuit, motorul Stirling este încadrat în
categoria motoarelor cu ardere externă cu toate că sursa de energie
termică poate fi nu numai arderea unui combustibil ci și energia
solară sau energia nucleară. Un motor Stirling funcționează prin
utilizarea unei surse de căldură externe și a unui radiator de căldură,
fiecare din acestea fiind menținut în limite de temperatură prestabilite
și o diferență de temperatură suficient de mare între ele.
 Motorul cu ardere internă
Motorul cu ardere internă -motorul care transformă energia chimică a combustibilului prin intermediul
energiei termice de ardere, în interiorul motorului, în energie mecanică. Căldura degajată în camera de
ardere se transformă prin intermediul presiunii (energiei potențiale) aplicate pistonului în mișcare
mecanică ciclică, de obicei rectilinie, după care în mișcare de rotație uniformă, obținută de obicei la
arborele cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacția chimică de ardere.
Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obține prin arderea combustibilului,
de obicei un combustibil lichid ca: benzina, motorina sau gazul petrolier lichefiat, dar se pot folosi și
combustibili gazoși, ca gazul natural, sau chiar solizi, ca praful de cărbune. Oxigenul necesar arderii se
obține din aerul atmosferic. Combustibilul în amestec cu aerul se numește amestec carburant. Arderea
poate fi inițiată prin punerea în contact direct a amestecului carburant cu o sursă de căldură sau se poate
produce aproape instantaneu în toată masa amestecului caz în care se numește detonație și are un
caracter exploziv.
Clasificare:
Motor cu ardere internă cu piston
Motor Wankel
Turbină cu gaze
Motorul Wankel
Motorul Wankel este un tip de motor cu ardere internă inventat de
inginerul german Felix Wankel, la care mișcarea de rotație se obține nu
printr-un mecanism bielă-manivelă, ci cu ajutorul unui piston rotativ de
formă triunghiulară.
La motorul Wankel ciclul de patru timpi se desfășoară în spațiul dintre
interiorul unui cilindru de formă aproximativ ovală și un rotor similar ca
formă triunghiului Reuleaux, cu deosebirea că laturile sunt mai
aplatizate.
Forma rotorului este rezultatul unei minimizări în volum a camerei de
combustie și a maximizării raportului de compresie. Curba simetrică ce
conectează două vârfuri ale rotorului e maximizată spre exterior, cu
condiția că nu poate să atingă cilindrul la orice unghi de rotație.
Arborele cardanic central, numit și „Arbore de tip E” trece prin centrul
rotorului și este susținut de rulmenți fixați. La vârfuri, rotorul este izolat,
astfel încât se formează trei camere de combustie mobile. Rotorul se
rotește în sensul acelor de ceasornic pe propria sa axă și e controlat de o
pereche de trepte de sincronizare. O treaptă fixată la una din laturile
rotorului este atașată la un mecanism circular care păstrează raportul de
o rotație a rotorului la 3 rotații ale arborelui cardanic. Forța presiunii
gazului pe rotor trece direct la arbore.
Turbină cu gaze
O turbină cu gaze este o turbină termică, care utilizează
căderea de entalpie a unui gaz sau a unui amestec de
gaze pentru a produce prin intermediul unor palete care
se rotesc în jurul unui ax o cantitate de energie
mecanică disponibilă la cupla turbinei. Turbina cu gaze
mai este cunoscută și sub denumirea de instalație de
turbină cu gaze (ITG).
Din punct de vedere termodinamic o turbină cu gaze
funcționează destul de asemănător
cu motorul unui automobil. Aerul din atmosferă este
admis într-un compresor cu palete, unde este
comprimat, urmează introducerea unui combustibil,
aprinderea și arderea lui într-o cameră de ardere.
Gazele de ardere se destind într-o turbină,
efectuând lucrul mecanic, iar apoi sunt evacuate în
atmosferă. Procesul este continuu, iar piesele execută
doar mișcări de rotație, ceea ce pentru o putere dată
conduce la o masă totală a instalației mai mică. Ca
urmare, turbinele cu gaze s-au dezvoltat în special ca
motoare de aviație, însă își găsesc aplicații în multe alte
domenii, unul dintre cele mai moderne
fiind termocentralele cu cicluri combinate abur-gaz.
M o to rR ach etă

Motorul de rachetă este un motor utilizat pentru acționarea navelor

spațiale. Fiind un motor cu reacție, propulsia se realizează prin evacuarea
cu mare viteză a unui jet gazos, dar, spre deosebire de motorul
aeroreactor, funcționarea are loc independent de mediul exterior,
carburantul și comburantul aflându-se în corpul rachetei.
Cel mai răspândit tip este motorul-rachetă termochimic, la care jetul de gaze,
cu presiunea și temperatura ridicate, se realizează în urma unor reacții
chimice puternic exoterme. Motorul-rachetă termochimic
utilizând combustibil solid sau lichid, este constituit din: camera de
ardere, ajutaj reactiv, rezervoare de combustibil, sistem de alimentare,
dispozitiv de aprindere. Un dintre cele mai utilizate substanțe
este propergolul, care poate fi:
• lichid, în care caz forța de tracțiune este reglată prin acționarea
asupra debitului;
• Solid: încărcătura este amplasată în camera de ardere, iar forța de
propulsie este reglată prin modificarea suprafeței de ardere a blocului de
propergol.
Alte tipuri de motoare-rachetă sunt:
• motorul-rachetă electric: utilizează energia electrică pentru accelerarea
jetului format dintr-un fluid ionizat sau din plasma unui gaz.
• motorul-rachetă nuclear: utilizează energia termonucleară pentru a încălzi
SFÂRȘIT