Thales,Anaximenes,Heraclit,

Anaximandros

Spînu Carolina
 Thales
 filozof grec presocratic, care a contribuit la
dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele
științelor.
•  Astfel, se afirmă că Thales a crezut că toate lucrurile sunt făcute din apă, sunt vii și au un suflet. El a considerat efectele
magnetismului și ale electricității statice, care fac ca lucrurile să se miște, pentru a arăta că au un suflet 
• Pentru că nu căuta întotdeauna răspunsuri la probleme practice el a studiat mișcarea stelelor din Carul Mic, după
care navigau fenicieni
• iThales a fost primul filozof grec care a introdus noțiunea de element material primar al tuturor lucrurilor și
fenomenelor cosmice și pe care l-a identificat ca fiind apa. Apa thalesiană era o formă a "începutului", dar și
"începutul însuși".
• Thales presupunea că Pământul reprezintă un disc plat ce plutește mereu pe ape, iar cutremurele de pământ sunt
provocate de valurile apei în vreme de furtună.
• Thales a demonstrat că:
1. un cerc este împărțit în două părți egale de diametru;
2. unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt congruente;
3. unghiurile opuse la vârf sunt congruente;
4. un triunghi este determinat dacă sunt date o latură și unghiurile adiacente ei;
5. unghiul înscris într-un semicerc este unghi drept;
6. o paralelă dusă la una dintre laturile unui triunghi formează segmente proporționale pe celelalte două laturi ale
triunghiului dat.
• De asemenea, datorită calculelor și observațiilor sale, el a considerat luna de 700 de ori mai mică decât soarele și
a calculat numărul exact de zile din an.
 Anaximenes
filozof grec care a trăit între 585 și 528 î.Hr. El este considerat parte a filozofilor presocrati, ale
căror gânduri s-au concentrat mai degrabă pe fenomenele naturii decât pe ființă.

• Afirmă existența unui principiu material original din care rezultă apariția tuturor
lucrurilor. Pentru Anaximenes, archeul era aerul.
• Pentru Anaxiemens, condensarea aerului a permis formarea norilor, care ar da naștere apei.
La rândul său, apa construiește gheață, pietre și pământ. Pe de altă parte, încălzirea aerului
dă naștere focului.
• Anaximenes a fost primul filozof care a înțeles lumea ca o ființă vie cu un suflet propriu,
analog sufletului oamenilor. În acest fel, când oamenii au murit, sufletele lor s-au alăturat
universului.
• El propune că pământul este plat și plutește în aer,iar stelele nu se mișcau sub pământ ci în
jurul lui
• Având aerul ca cauză materială, ca principiu al lumii, omul s-ar considera și el originar de
el; considerând că sufletul uman era un aer capabil să țină corpul împreună.
 Heraclit Este primul filosof care a încercat să ofere o bază metafizică ,de
explicare a naturii existenței ,prin alcătuirea unui sistem de
gândire inovativă la momentul epocii.

• Heraclit considera că oamenii nu înțeleg să deslușească sensul cuvintelor

și întâmplărilor din jurul lor, deasemenenea că oamenii pot cu ajutorul
simțurilor să înțeleagă ce se petrece lângă ei
• Zeul al cărui oraclu se află la Delphi nu dezvăluie sau ascunde un semn ci
indică o direcție,aspect ce este aplicabil și scrierilor lui Heraclit
• Lumea nu a fost creată de Dumnezeu sau de oameni, fiind o consecință a
focului
• Focul se transformă în apă, apa în pământ,iar apoi pământul în apă și apa
în foc
• În mod similar și sufletul uman este generat din alternanța unor alte
cicluri de elemente,acestea neputând fi încadrat în niște limite fizice.
Anaximandros
• Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii lucrurilor, identificând
apeiron ( hotar) materia primordială care stă la baza universului
• Potrivit concepției sale,apeiron-ul este etern, indestructibil, nedefinit, în
continuă mișcare, din el și în el apărând și dispărând toate elementele prin
ciocnirea celor două stări –căldura și frigul

• El a realizat primul ceas solar și un glob ceresc (cu pământul în centrul

universului) destinat navigatorilor. Anaximandru era considerat de
 Eratostene  întemeietorul geografiei științifice. Cea mai importantă
contribuție a lui Anaximandru lateoria cosmologică a fost, fără
îndoială, eliberarea sa de ideea că pământul are nevoie de un suport. Surse
post-aristotelice susțin că Anaximandru credea în existența unui infinit
număr de lumi și ceruri.