Anaximandros

(trad. de M. Marinescu-Himu, în FGP I, 1, p. 109 sqq.)

- la conducerea şcolii milesiene, după Thales

- i se atribuie inventarea gnomon-ului, ca şi lui Anaximenes; glob ceresc, hartă
bazată pe cunoaşterea puctelor cardinale; importanţa stelei polare – revoluţie
în tehnica navigaţiei; fundarea Apolloniei

- DIOG. LAERT. II, 1-2:

„(1) Anaximandros din Milet, fiul lui Praxiades; a susţinut că apeiron-ul este
obîrşia şi elementul primordial, fără să specifice însă dacă este aer, apă sau altceva; a
susţinut că părţile se schimbă, dar ceea ce se prezintă ca întreg rămîne imuabil, că
pămîntul se află în mijlocul Universului, deţinînd centrul. (Acesta are forma unei
sfere. Luna are o strălucire falsă, deoarece primeşte lumina de la soare, iar soarele nu
este mai mic decît pămîntul şi este un foc deosebit de pur.)
El, cel dintîi a inventat gnomonul şi, în conformitate cu afirmaţia lui Favorinus
din lucrara sa Istorii variate [fr. 27, FHG III, 581], l-a aşezat pe cadranele solare din
Sparta; a explicat în acelaşi timp solstiţiile şi echinocţiile şi a construit instrumente
pentru măsurarea timpului. (2) El, cel dintîi a făcut o hartă a pămîntului şi a mării şi a
construit o sferă cerească.… (Ar fi fost în floarea vîrstei cam pe vremea lui
Polycrates, tiranul din Samos.)“
- PLINIUS, N. h. II, 31:
„Se spune că Anaximandros din Milet a constatat o înclinare [a zodiacului] şi
a adus-o la cunoştinţă, el, cel dintîi, în timpul olimpiadei a 58-a [548-545], apoi
Kleostratos a descoperit constelaţiile din zodiac, mai întîi pe cele ale Berbecului şi
Săgetătorului [6 B 2]; Atlas, cu mult înainte descoperise însăşi revoluţia planetelor.“
- AGATHEMEROS I, 1 (din Eratosthenes):
„Anaximandros din Milet, cel ce l-a audiat pe Thales, a fost cel dintîi care a
cutezat să facă o hartă a pămîntului locuit; după acesta, Hekataios din Milet [FGrHist.
1, T, 12 a, I, 3], bărbat care umblase mult prin lume, a desăvîrşit lucrarea, încît aceasta
a devenit obiect de admiraţie.“
- THEMIST., Or. 36, p. 317:
„După cîte ştim, Anaximandros a fost cel dintîi dintre eleni care a cutezat să
dea la iveală un tratat intitulat Despre natură.“
- SIMPLIC., Phys. 24, 13 (TEOFRAST, Phys. Opin., fr. 2, Dox. 476):
„Din numărul învăţaţilor care afirmau că principiul lucrurilor este unul, aflat în
mişcare şi nedeterminat, Anaximandros din Milet, fiul lui Praxiades, urmaşul şi
discipolul lui Thales, a afirmat că principiul şi elementul constitutiv al lucrurilor este
apeiron-ul şi el a fost primul care a folosit acest termen pentru arché (principiu).
Această arché, afirmă el, nu este nici apa, nici vreunul din aşa-numitele elemente, ci o
altă substanţă (physis), apeiron, din care-şi trag obîrşia toate cerurile şi lumile
cuprinse în ele: De acolo de unde… timpului [B 1] exprimîndu-se în termeni mai
poetici. Este cert că Anaximandros în urma observaţiei făcute că cele patru elemente
se preschimbă unele în altele, a refuzat să admită pe vreunul dintre ele ca substrat
material, acceptînd altceva, dincolo de ele; pe de altă parte, el nu face naşterea
dependentă de transformarea elementului, ci de desprinderea contrariilor, datorită
mişcării eterne. De aceea, Aristotel l-a şi clasificat printre cei ce sînt de aceeaşi părere
cu Anaxagoras. 150, 24. Contrariile sînt caldul şi recele, uscatul şi umedul şi celelalte.
Cf. ARISTOTEL, Phys., I, 4. 187 a 20. Ceilalţi, desprind contrariile inerente din Unu,
aşa cum susţin Anaximandros şi toţi aceia ce afirmă că există Unu şi Multiplu, ca de
pildă, Empedocles şi Anaxagoras, căci şi ei desprinde pe toate celelalte din amestec.“
- [PLUT.], Stromat. 2 (D. 579; din Teofrast):
„Anaximandros, legat de [Thales] prin prietenie, a afirmat că apeiron-ul este
cauza oricărei naşteri şi pieiri, din care – spune el – s-au desprins cerurile şi, în
general, toate lumile infinite. El a demonstrat că pieirea şi, cu mult înaintea acesteia,
naşterea, îşi trag obîrşia din eternitatea infinită, învîrtindu-se toate în cerc. Afirmă că
pămîntul este de formă cilindrică, că înălţimea lui ar reprezenta o treime din lăţime.
Spune, de asemenea, că forţa care generează dintotdeauna căldura şi frigul s-a
diferenţiat în procesul de naştere al acestei lumi şi alcătuieşte la periferia ei o sferă de
foc, care înconjură atmosfera din jurul pămîntului, întocmai scoarţei care cuprinde
tulpina copacului. Soarele, luna şi stelele s-au format după ce sfera de foc s-a rupt în
bucăţi iar focul a fost prins într-o serie de inele. De asemenea, susţine că omul s-a
născut dintru început din vieţuitoare de altă specie.…“
- HIPPOL., Ref. I, 6, 1-7 (D. 559 W. 10):
„…4. Astrele s-au născut sub forma unui inel de foc; ele s-au desprins din
focul cosmic şi sînt împresurate de aer. Pe dinăuntrul inelului se găsesc nişte
deschizături, ca nişte răsuflători, întocmai orificiilor la flaut, prin care ne apar astrele;
atunci cînd orificiile se astupă, se produc eclipsele.…“
- AUGUSTIN, De Civit. Dei VIII, 2:
„Acesta socotea că fiecare lucru se naşte nu dintr-unul singur, cum susţinea
Thales, de pildă, dintr-un element umed, ci din propriile sale principii, iar despre
aceste principii ale fiecărui lucru în parte, el credea că sînt infinite, că există lumi
nenumărate şi că toate lucrurile se ivesc înlăuntrul lor, iar despre aceste lumi afirma
că ele pier şi renasc, proporţional cu durata de timp hărăzită fiecăreia, fără să atribuie
ceva din domeniul raţiunii divine în creaţia acestor lucruri.“
- CIC., de nat. deor. I, 10, 25:
„Opinia lui Anaximandros este că zeii îşi au începutul şi pieirea la mari
intervale de timp şi că ei reprezintă lumi fără număr. Dar putem noi oare să concepem
divinitatea într-alt mod decît veşnică?“
- AET. II, 13, 7 (D. 342):
„…Anaximandros şi Metrodoros din Chios şi Crates susţin că soarele este
aşezat mai sus decît toate astrele, că după soare se situează luna şi dedesubtul acesteia
stelele şi planetele.…“
- ACHILL., Isagoge 19 (46, 20 M. din Poseidonios):
„Unii filosofi, în numărul cărora se situează şi Anximandros, afirmă că
[soarele] este emiţător de lumină şi că are forma unei roţi. Căci asemenea roţii care
are butucul găurit şi spiţe ce se întind spre cercul exterior al roţii, aşa şi soarele,
răspîndindu-şi lumina din gaura butucului face ca rezele să ţîşnească şi să lumineze în
afară, de jur împrejur. După unii [foarte probabil acelaşi Anaximandros, Diels] soarele
trimite lumina ca dintr-o trompetă, dintr-un loc concav şi îngust, întocmai trombelor
aeriene.“
- ARIST., De caelo B 13, 295 b 10:
„Sînt unii ce susţin că [pămîntul] stă pe loc, datorită distanţelor egale faţă de
rest, cum opinează dintre cei vechi Anaximandros. Într-adevăr, pentru ceea ce se află
plasat în centru şi este raportat în chip egal faţă de extremităţi, nu se cuvine să se
mişte fie în sus, fie în jos, fie într-o parte. Totodată, îi este imposibil să se mişte în
direcţii contrare, astfel încît, în mod necesar, stă pe loc.“
- AET. IV, 3, 2 (D. 387):
„Anaximenes, Anaximandros, Anaxagoras şi Archelaos au afirmat că natura
sufletului este aerul.“
- V, 19, 4 (D. 430):
„Anaximandros susţine că cele dintîi animale s-au născut în apă, fiind
înfăşurate în nişte carapace cu ţepi şi că prin înaintarea în vîrstă au ieşit pe uscat,
unde, după ce li s-a crăpat carapacea de jur împrejur, după o scurtă trecere de timp şi-
au modificat felul lor de viaţă.“
- CENSORIN. 4, 7:
„Anaximandros din Milet crede că din apa amestecată cu pămînt şi supusă
încălzirii au ieşit peşti sau animale asemănătoare cu peştii. Oamenii s-ar fi dezvoltat
înlăuntrul acestor animale, foetus-ul fiind reţinut acolo, înăuntru, pentru maturizare.
Atunci cînd foetus-urile s-au desprins, din ele au ieşit bărbaţi şi femei, în stare să se
hrănească singuri.“
- PLUT., Symp. VIII, 8, 4, p. 730 E:
„…tot astfel Anaximandros a numit peştele tată şi mamă al oamenilor,
excluzîndu-l de la mîncare.“