Astronomia (greacă ἀστρονομία / ástronomía) este o știință naturală care studiază

obiecte și fenomene cerești. Folosește matematica, fizica și chimia pentru a

explica originea și evoluția lor. Printre obiectele de interes se numără: planete,
sateliți naturali, stelele, nebuloasele, galaxii și comete. Fenomenele relevante
includ explozii de supernove, explozii de raze gamma, quasari, blazari, pulsari, și
radiații cosmice de fond. Mai general, astronomia studiază tot ceea ce își are
originea în afara atmosferei Pământului. Cosmologia este o ramură a astronomiei și
studiază Universul în ansamblu

Astronomia este una dintre cele mai vechi științe naturale. Civilizațiile timpurii
din istoria înregistrată au făcut observații metodice despre cerul nopții. Acestea
includ babilonienii, grecii, indienii, egiptenii, chinezii, Maya și multe popoare
indigene antice din America. În trecut, astronomia includea discipline la fel de
diverse precum astrometria, navigația cerească, astronomia observațională și
întocmirea calendarelor. În zilele noastre, astronomia profesionistă este sinonimă
cu astrofizica

Astronomia profesionistă este împărțită în două ramuri: observațională și

teoretică. Astronomia observațională este concentrată pe achiziționarea de date din
observațiile obiectelor astronomice. Aceste date sunt apoi analizate folosind
principii de bază ale fizicii. Astronomia teoretică este orientată spre dezvoltarea
de modele computerizate sau analitice pentru a descrie obiecte și fenomene
astronomice. Aceste două câmpuri se completează reciproc. Astronomia teoretică
încearcă să explice rezultatele observaționale, iar observațiile sunt folosite
pentru a confirma rezultatele teoretice.

...Proiect Astronomie
Mai multe despre Astronomie...
modificare
Articol selectat - arată alt articol
O gaură neagră este o regiune în spațiu-timp cu o forță gravitațională atât de mare
încât nimic — nici măcar particulele și radiația electromagnetică ca lumina — nu
poate scăpa odată intrat în ea. Teoria relativității generale prezice că o masă
suficient de compactă poate deforma spațiul și timpul astfel încât să formeze o
gaură neagră. Limitele unei astfel de regiuni din care nimic nu poate scăpa este
numită orizontul evenimentelor. Chiar dacă orizontul evenimentelor are un efect
enorm asupra sorții și circumstanțele unui obiect care trece prin aceasta, nicio
caracteristică aparentă nu poate fi observată. În multe moduri o gaură neagră se
comportă ca un corp negru ideal, deoarece nu reflectă lumină deloc. Mai mult,
teoria câmpului cuantic în spațiu-timp curbat prezice un orizont al evenimentelor
invers proporțional masei acestuia. Temperatura este de ordinul miliardelor de
grade Celsius în cazul găurilor negre de masă stelară, făcându-le, esențial,
imposibil de observat.
Obiecte a căror câmp gravitațional sunt suficient de puternice încât lumina nu
poate scăpa au fost considerate prima dată în secolul al XVIII-lea de John Michell
și Pierre-Simon Laplace. Prima soluție modernă al relativității generale care ar
caracteriza o gaură neagră a fost găsită de Karl Schwarzschild în 1916, chiar dacă
interpretarea sa ca o regiune din spațiu din care nimic nu poate scăpa a fost prima
dată publicată de David Finkelstein în 1958. Găurile negre au fost de mult
considerate o curiozitate matematică; a fost în timpul anilor 1960 când munca
teoretică a arătat ca acestea au fost o predicție a teoriei relativității generale.
Descoperirea stelelor neutron la sfârșitul anilor 1960 au stârnit interes în
realitatea obiectelor compacte colapsate gravitațional.

Găurile negre cu o masă stelară sunt așteptate a se forma atunci când o stea foarte
masivă se colapsează la sfârșitul ciclului de viață. După ce o gaură neagră s-a
format, aceasta poate continua să crească prin absorbția continuă de masă din
împrejurimi. Prin absorbția de alte stele și coliziunea cu alte găuri negre, găuri
negre supermasive cu o masă de milioane de sori se pot forma. Există o prezumție
generală cum că aproape fiecare galaxie are o gaură supermasivă la centrul ei.

Mai mult despre...

modificare
Biografie selectată - arată altă biografie

Ptolemeu (c.100 – c. 170) a fost un matematician, astronom, geograf și astrolog

grec. El a locuit în orașul Alexandria, în provincia romană din Egipt, sub
stăpânirea Imperiului Roman, a avut un nume latin, a citat filosofii greci, și a
folosit observații babiloniene și teoria lunară babiloniană. Astronomul din secolul
al XIV-lea Theodore Meliteniotes a dat ca loc de naștere drept orașul grecesc
Ptolemais Hermiou în Thebaid. Această atestare este destul de târzie, însă nu
există alte dovezi care să o confirme sau să o contrazică. A murit la Alexandria în
jurul anului 168.

Ptolemeu a scris mai multe tratate științifice, dintre care trei au fost importante
pentru științele bizantine, islamice și occidentale de mai târziu. Primul este
tratatul astronomic acum cunoscut sub numele de Almageste, deși inițial a fost
intitulat Tratatul matematic (Μαθηματικὴ Σύνταξις, Mathēmatikē Syntaxis) și apoi
cunoscut sub numele de Marele Tratat (Ἡ Μεγάλη Σύνταξις, Hē Megálē Syntaxis). Al
doilea este Geografia, care este o discuție aprofundată a cunoștințelor geografice
ale lumii greco-romane. Al treilea este tratatul astrologic în care a încercat să
adapteze astrologia horoscopică la filosofia naturală aristotelică din zilele sale.
Aceasta este uneori cunoscută sub denumirea de Apotelesmatiká dar mai des cunoscută
sub numele de Tetrabiblos, din grecescul Τετράβιβλος care înseamnă „patru cărți”.

Mai mult despre...

modificare
Imagine selectată - schimbă imaginea