Nu plati nicioadata cu aceeasi moneda

Satul este locul unde ne simtim toti acasa,locul unde cei mai multi dintre noi au
copilarit si locul unde frumusetile naturii sunt vazute cu ochiul liber.Satul,are
pentru fiecare o poveste,o pagina din viata fiecaruia se afla in sat.Satul creeaza
povesti,amintiri de neuitat,dar si evenimente neplacute.
In prima zi de vara,cand soarele stralucea pe cer si gazele zburau roi,dupa roi ne-
am strans toti la marginea satului nostru,unde soarele batea doar cu cateva raze
locul de joaca,langa cateva case locuite dar si parasite,sa ne jucam cu mingea si
sa facem un picnic,asa petreceam toti copiii din sat prima zi de vara in fiecare
an.Ne luasem chiar si o minge noua,specifica anotimpului si haine subtiri chiar
daca nu era asa de cald,noi asteptam vara mai mult ca orice.Jocul nostru a decurs
destul de bine,fara cearta,discutii sau intreruperi.Fetele se jucau carti si
intindeau patura,iar baietii se jucau cu mingile si rachetele de tenis.Dar,deodata
cat ai clipi mingea a sarit la mos Ion in gradina.Cum sa o luam?Mos Ion era batran
si se supara foarteee tare daca ii dadeam mingi prin gradina.Ghinionul nostru a
fost ca a si auzit si a iesit cat ai zice pac.Of,nu!Ne-a certat rau si ne-a spus sa
plecam,dar cel mai rau este ca ne-a luat mingea.Nu este vina nostra ca ea sa dus
acolo,dar totusi noi am fost foarteee nervosi si suparati asa ca am facut un
plan,sa mergem mai pe seara cand toata lumea va dormi sa ne luam mingea si ca sa ne
facem dreptate si in acelasi timp sa ii platim cu aceeasi moneda sa ii rupem toate
florile.Zis si facut!Pana a doua zi florile erau una peste alta prin gradini,iar
mingea pe care o pusesera mos Ion pe prispa disparuse.Fusesem totusi
precauti,nimeni nu ne vazuse,dar,mos Ion stia ca noi ii rupsesem florile si luasem
si mingea,asa ca nu a stat pe ganduri si a plecat dis de dimineata direct la
politie.Sunetul unei masini la poarta mea ma trezeste din somn,cine sa fie oare?O
masina alba,rosie si albastra cu niste sirene la mine la poarta.Politiaaa!!Ce ma
fac?Parintii mei nu erau acasa si eram tare speriata,nelinistita si
neajutorata.Atunci am chemat-o cat de repede pe bunica mea spunandu-i ca mi sa
intamplat ceva rau.Aceasta a venit,a vorbit cu ei vreo jumatate de ora si cand a
terminat ma cauta prin casa,desigur ca m-am ascuns dupa canapea de frica,dar si de
rusine fata de bunica mea.Dar ea nu venea cu un gand rau sau sa ma certe,a vrut
doar sa imi spuna urmatorul sfat:Sunteti copii,este normal sa mai gresiti,dar sa
sti de la mine ca niciodata nu este bine sa platesti cu aceeasi moneda,indiferent
de situatia.Si da,bunica avea dreptate ca intotdeauna,orice sfat imi dadea il urmam
cu drag.
Atunci mi-am dat seama ca puteam proceda altfel,daca ne ceream scuze,in loc sa ii
platim cu rau,poate ca nu ar fi fost asa,dar oricum totul a fost in defavoarea
noastra,dar macar am invatat ceva din asta:Nu plati niciodata cu aceeasi moneda.