Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d.

7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet,

academician și politician român, prim-ministru al României în perioada 28 decembrie
1937 – 11 februarie 1938.

Octavian Goga se naște la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic

al Carpaților, în casa cu nr. 778 de pe Ulița Popilor, fiul preotului ortodox Iosif
Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la
Telegraful român și la Familia). Între anii 1886 - 1890, Goga urmează școala
primară din satul natal, având multă vreme învățător pe Moise Frățilă, intelectual
patriot, personajul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă
de timpuriu, va fi personajul din Dăscălița. În 1890, poetul se înscrie la liceul
de stat din Sibiu (azi Liceul „Gh. Lazăr“), ale cărui cursuri le urmează până în
1899, când se transferă la liceul românesc din Brașov. La absolvirea liceului, în
1900 se înscrie la Universitatea din Budapesta, Facultatea de Litere și Filosofie,
continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904.

continuare >>>
În numărul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a
publicat prima poezie, Atunci și acum, semnată „Tavi”. Ion Pop-Reteganul de la
Revista Ilustrată (Bistrița) i-a scris la poșta redacției: „Ai talent, tinere amic,
cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu
cumva să neglijezi datorințele de studinte.” După aceste încurajări i se publică pe
o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe pământ[11]. Goga, elev la liceul cu
limba de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise șaptesprezece ani.

Următoarele poezii pe care le-a publicat în Revista Familia a lui Iosif Vulcan
(Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) și în ziarele Tribuna și
Luceafărul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 - 15, 1 august 1903) au fost semnate,
cu precădere, tot „Octavian” și apoi „Nic. Otavă”. Abia la 15 septembrie 1903 a
semnat, în Luceafărul, prima poezie (Sfârșit de septembrie), cu numele „Octavian
Goga”.

La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista Luceafărul, publicație pentru cultura

națională și unitatea politică a românilor din Transilvania, unde Goga și-a
publicat majoritatea poeziilor. Înființarea revistei s-a datorat studenților români
care activau la Budapesta în cadrul Societăți „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul
articolului „În loc de program” din primul număr, și Goga, cel care în 1933 a
afirmat că titlul revistei „era înrudit cu starea sufletească și cu conștiința
literară din acele vremi”. Majoritatea creațiilor incluse de Goga în volumul Poezii
(1905) au apărut în revista Luceafărul, în paginile căreia poetul s-a afirmat ca
talent literar autentic.

În 1904 a apărut în Luceafărul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta

poezie Oltul, apoi în nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dăscălița, semnate
„Nic. Otavă”, iar în 1905, poeziile: