„Amintiri de la Junimea” de Iacob Negruzzi

Slide 1: Iacob Negruzzi (1842-1932) a fost scritor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor,
politician,președinte al Academiei Române.

Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi și al Mariei Gane. În anul 1853, este trimis de
tatăl său în Germania la studii. Aici face liceul, împreună cu fratele săul Leon, iar din anul 1859 studiază
dreptul, obținând doctoratul in 1863. Revenit în țară devine profesor de drept comercial la Universitatea
din lași, unde va preda până în anul 1884 când, după moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la
Facultatea de Drept a Universităţii din București, unde profesează pânā în 1897, când a ieşit la pensie.

In anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor si Theodor Roseti, pune
bazele societăţii culturale „Junimea” și ale revistei sale, „Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de
28 de ani (1867-1895).

Iacob Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el

atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiţie sigură.

Slide 2: Ca scritor, debutează în anul 1866 în „Foaia societăţii pentru literatura și cultura română în
Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila „Miron și Florica” (1870), satire, epistole, schițe, romanul
„Mihai Vereanu” (1873), piese de teatru, memoriale de călători şi un volum de memorii intitulat sugestiv
„Amintiri de la Junimea” (1921).

Ca membru al Partidul Conservator a fost de mai multe deputat sau senator de laşi. Membru
titular al Academiei Române (1881), fiind de mai multe oir vicepreşedinte al acestei prestigioase
instituţii, de două ori conducând-o în calitate de președinte sau secretar general. Acest, „gospodar al
vieţii culturale” după cum numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin
toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai adepţilor proaspăt recrutaţi,
făcând din ei scriitori de o importantă valoare.

"Amintiri de la Junimea" de Iacob Negruzzi este o operă literară care reprezintă o cronică a
Junimii, un grup literar și cultural din România, care a funcționat la Iași în perioada 1863-1888. Romanul
este considerat o sursă valoroasă pentru studiul istoriei culturale românești și pentru înțelegerea
societății românești din secolul al XIX-lea.