TUDOR ARGHEZI

Tudor Arghezi, născut la București în anul 1880 sub numele de Ion Nae
Theodorescu,

a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești.

Pe lânga poezie acesta a mai scris și teatru, proză, pamflete,

precum și literatură pentru copii.

Poetul s-a născut în data de 21 mai 1880 la București, pe strada

Țărani nr. 46. Este fiul lui Nae și al Mariei Theodorescu. Și-a început
studiile în anul 1887, când urmează cursurile școlii
primare ,,Petrache Poenaru’’, sub îndrumarea primului său dascăl,
Nicolae Abramescu. Între anii 1891-1896 urmează cursurile
gimnaziului ,,Dimitrie Cantemir’’ și mai apoi ale liceului ,,Sfântul
Sava’’. Din cauza situației din familie, este nevoit, încă de la frageda
vârstă de 11 ani, să se întrețină singur, dând meditații.

Are debutul publicistic în anul 1896. Astfel, în data de 30 iunie publică poezia ,,Tatăl
meu’’ – semnată cu numele I.N. Theodorescu – în ziarul ,,Liga Ortodoxă’’, condus de
Alexandru Macedonski. La cenaclul lui Macedonski îl cunoaște pe Gala Galaction, cu care
rămâne prieten apropiat. Între ani 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză
în ,,Revista Modernă’’ și ,,Viața Nouă’’ unde folosește pentru prima oară pseudonimul
Ion Th. Arghezi. Își întrerupe studiile și se angajează ca laborant la fabrica de zahăr
Chitila.

La scurt timp de la debutul acestuia, Alexandru Macedonski spune următoarele despre

tânărul Arghezi: ,,Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o
cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată
tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost
socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei."

La 19 ani s-a călugărit la mănăstirea Cernica, călugărie care nu a durat decât 4 ani.
Astfel, în anul 1904 acesta părăsește mănăstirea. În același an, a publicat împreună cu
Vasile Demetrius o revistă proprie, ,,Linia Dreaptă’’, care a încetat să mai apară doar
după cinci numere.
 În romanele sale, scriitorul a povestit că nu era foarte atras de cariera de călugăr, căci
autorul Psalmilor era un eretic, și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult
din comoditate, un unchi de al său fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În
romanul ,,Cimitirul Buna Vestire’’ , Arghezi parodiază cu sarcasm lumea monarhală.

La 30 ianuarie 1905, Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor
Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-și ascundă sarcina și să-și lase fiul
la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece și el la Paris, unde a
locuit pentru puțin timp, apoi s-a mutat în Fribourg, unde a scris poezii și a participat la
cursurile Universității Fribourg, însă nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al
acesteia. Mai apoi, s-a mutat în Geneva, unde a scris poezii, a urmat cursurile
Universității din Geneva și, pentru a-și căștiga traiul, a lucrat în atelierul unui bijutier. În
tot acel timp, datorită criticismului său adresat mișcării țărănești, a fost ținut sub
supraveghere de autoritățile elvețiene.

S-a reîntors în România în 1910 și a publicat în numeroase reviste. S-a aflat într-o
perioadă în care a avut o activitate literară profilică, scriind versuri, pamflete politice și
articole polemice, cu care și-a câștigat notorietatea în cercuri teatrale, politice și literare
ale vremii.

În perioada 1918-1919 este închis timp de un an, împreună cu alți 11 ziariști și scriitori
(printre care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece
colaborase cu autoritățile germane.

În 1927 apare, cu mare întârziere, primul său volum de poezii, ,,Cuvinte potrivite’’, iar
un an mai târziu tot sub direcția sa, apare ziarul ,,Bilete de papagal’’. În 1929 publică
prima sa carte de proză, ,,Icoane de lemn’’. În 1931 va publica placheta de versuri ,,Flori
de mucigai’’ legată de anii de detenție, la fel ca ,,Poarta Neagră’’. Pentru copii, publică
,,Cartea cu jucării’’, astfel inaugurând o direcție secundară în creația scriitorului, care,
mai apoi, va continua cu poemele știute de elevi: ,,Cântec de adormit
Mitzura’’, ,,Buruieni’’, ,,Mărțișoare’’, ,,Prisaca’’, ,,Zdreanță’’, etc. În anul 1934 publică
romanul ,,Ochii Maicii Domnului’’ al cărui subiect principal este dragostea maternă.
Continua să scrie poeme, iar în 1935 publică volumul ,,Versuri de seară’’. În 1936 apare
romanul parabolic ,,Cimitirul Buna Vestire’’ și mai târziu în 1942 este tipărit romanul
,,Lina’’ care este defapt un lung poem în proză. În 1943, sub genericul de ,,Bilete de
papagal’’ publică pamflete usturătoare, pentru care este cercetat de poliție. Apare
pamfletul ,,Baroane’’ în care Arghezi îl critică pe ambasadorul Germaniei. Ziarul este
imediat confiscat, iar scriitorul este închis la Târgu-Jiu, de unde este eliberat după un an.

A fost interzis în 1948, timp în care se retrage din viața publică la Mărțișor, unde ar fi
supraviețuit, după cum afirmă, din vânzarea cireșelor.

În perioada 1952-1967 a fost ,,reabilitat’’ la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej.

Tudor Arghezi este distins cu numeroase premii și titluri, ales ca membru al Academiei
Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani și deputat în Marea Adunare
Națională. S-a bucurat de mari avantaje în perioada comunista, la fel ca Mihail
Sadoveanu, colaborând cu autoritățile și scriind poezi pe placul acestora. Publică poemul
,,1907 – peisaje’’, ,,Cântare omului’’, ,,Stihuri pestrițe’’, ,,Poeme noi’’, ,,Cu bastonul prin
București’’.

În 1967, Tudor Arghezi se stinge din viață și este înmormântat alături de soția sa în
grădina casei din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa sa a rămas și astăzi muzeu,
fiind menținută de fiica poetului, Mitzura Arghezi.