Tudor Arghezi (21 mai 1880 – 4 iulie 1967)

A fost unul dintre cei mai importanţi scriitori români, autor de

teatru, proză (notabile fiind romanele “Cimitirul Buna Vestire” și “Ochii Maicii
Domnului”), pamflete şi literatură pentru copii, opera sa poetică fiind însă
componenta esenţială a creației sale.

La vârsta de 16 ani, în anul 1896 debutează literar. La 25 iulie, publică în

ziarul „Liga ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, proza “Din ziua de azi”,
iar în nr.9, din 30 iulie, poezia “Tatal meu”, semnată Ion N. Teodoreanu. La
cenaclul lui Alexandru Macedonski, pe care-l frecventa de câteva luni, îl
cunoaşte şi se împrieteneşte cu Grigore Pişculescu1 (cunoscut sub pseudonimul
literar Gala Galacţion), prietenie care va dura peste deceni, până la moarte. Tot
din acest an, datează amintirile primelor întâlniri cu pictorul Stefan Luchian, Ion
Luca Caragiale. In decembrie întrerupe colaborarea la „Liga Ortodoxă”, deoarece
Alexandru Macedonski „intervenea cu pana” în manuscrisele tânărului poet.

La vârsta de 19 ani, în anul 1904, a devenit călugăr la Mănăstirea Cernica

unde a petrecut patru ani. Ulterior, a călătorit prin străinătate (Elveţia, Franţa şi
Italia), unde a lucrat ca bijutier și ceasornicar în Elveția.

În perioada 1911 – 1912, coalborează la o serie de reviste, primare ca:

„Facla”, „Rampa”, „Viaţa românească”, cu articole în care sunt dezbătute
probleme ale vieţii literare sociale şi politice.

În anul 1919, Tudor Arghezi este condamnat pentru o perioadă de 5 ani şi

întemniţat la Văcăreşti, împreună cu Ioan Slavici şi alţi patru ziarişti; ulterior, la
data de 31 decembrie au fost graţiaţi, printr-un decret regal (nr. 51392).

La varsta de 47 de ani, în anul 1927, după exact 31 de ani de la debut,

Tudor Arghezi tipăreşte primul volum de versuri, “Cuvinte potrivite”. Criticii literari
ai vremii - Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu – salută

1
 scriitor, preot  ortodox,  profesor de teologie   român, traducător al   Bibliei   în limba română
din ebraică  și  greacă  (împreună cu  Vasile Radu  și Nicodim Munteanu). În 1947 a fost ales membru
titular al  Academiei Române.
1
apariţia volumului ca pe un eveniment de maximă însemnătate pentru lirica
românească.

Poeziile intitulate “Psalmi”, în număr de şaptesprezece, nu au fost reunite

într-un singur volum, ci o parte din ele - nouă – sunt, la un loc cu altele, publicate
în volumul de debut „Cuvinte potrivite”, altă parte – şase – în volume sau grupaje
ulterioare de versuri. Volumul „Poeme noi” conţine Psalmistul, „Noaptea”
include Psalm de tinereţe, iar „Ritmuri”, Psalmul mut.

Sub direcţia sa, în anul următor, apare ziarul “Bilete de papagal”. Debutul
în proză se produce în 1929, odată cu apariţia cărţii “Icoane de lemn”.
În anul 1931 apar volumele de versuri “Flori de mucigai” şi “Poarta
neagră”, insipirate din parioada petrecută în închisoare. Tot acum, pentru copii,
publică volumul în proză “Cartea cu jucării”, inaugurând o direcţie secundară în
creaţia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: “Buruieni”, “Mărţişoare”,
“Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.

În anul 1934 apare romanul “Ochii maicii domnului”, în care este evocată
dragostea şi devotamentul matern.

Sub genericul “Bilete de papagal” publică pamflete usturătoare pentru care

este cercetat de poliţie (1943). La 30 septembrie 1943, apare excepţionalul
pamflet “Baroane” în care este atacat ambasadorul german la Bucureşti, Manfred
von Killinger. Ziarul este imediat confiscat iar autorul închis la Bucureşti şi ulterior
în lagărul de la Târgu Jiu.

Odată cu instaurarea regimului comunist, în 1944, iese din lagăr. Este

reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române, în anul
1955 şi sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani.

Şi, ca o încununare deplină a activităţii sale, în 1965, Universitatea din

Viena îi decernează premiul “Gottfried von Herder”, supranumit şi Nobelul
Estului; printre scriitori români care au mai primit acest premiu numărându-se
Nichita Stănescu, Adrian Marino, Ana Blandiana sau Marin Sorescu.
Academia Sârbă de Ştiinţe îl alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907
– peisaje”, “Cântare omului”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”.

Deși Arghezi nu este singurul poet care s-a lăsat fascinat de universul
mărunt, nicăieri ca la el lumea viețuitoarelor fără grai nu a căpătat un contur mai
unitar și mai complex. Toate aceste viețuitoare se află într-un fel de dependență
afectivă față de om (“Cântec de adormit Mitura”, volumul “Copilărești”).

2
 În anul 1967, pe 14 iulie, se stinge din viaţă, fiind înmormântat, alături de
soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor. Casa a devenit astăzi
muzeu.

În anul 2000 a început editarea operei complete a scriitorului Tudor

Arghezi în colecția ''Opere fundamentale'', coordonată de Fundația pentru Știință
și Artă și Editura Univers Enciclopedic, la care, se alătura, din 2003, Editura
Academiei Române.

Menţionăm şi faptul că, în cadrul Universitatății de Vest „Vasile Goldiș” din

Arad, funcționează  un Centru de Cercetare a Literaturii Argheziene.

Tudor Arghezi, spunea:

- citatul 1: “Ca să fii respectat, începe prin a te respecta.”
- citatul 2: “Toţi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni
modeşti.” 
- citatul 3: „Poezia există-n individ, versul pe hartie.”