Tudor Arghezi este unul dintre cei mai apreciați scriitori români,

cunoscut pentru contribuția sa în dezvoltarea literaturii române.

Poet, prozator și gazetar, Arghezi a avut o carieră literară extinsă și
a scris literatură pentru copii, proză, pamflete și teatru. Citește
biografie și opere de Tudor Arghezi.

Unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici din literatura română, a

fost unul dintre autorii de prim rang ai perioadei interbelice și unul
dintre poeții români nominalizați la Premiul Nobel pentru Literatură,
care a lăsat amintire cele mai frumoase și emoționante poezii de
Tudor Arghezi.

Tudor Arghezi – biografie

Tudor Arghezi, pe numele său Ion Nae Theodorescu, s-a născut pe

data de 21 mai 1880 la București, fiul lui Nae Theodorescu și al
Mariei Theodorescu, familie originară din Târgu Cărbunești, județul
Gorj.

Studiile primare și secundare le-a făcut la București, la Școala

primară “Petrache Poenaru” și gimnaziul “Dimitrie Cantemir”, apoi a
urmat liceul “Sfântul Sava” tot din București. Încă de la vârsta fragedă
de 11 ani este nevoit să muncească pentru a se întreține financiar,
din cauza situației familiale, așa că oferă meditații.

La 16 ani, în 1896 are loc debutul literar al lui Arghezi, sub

îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista “Liga Ortodoxă”.
Poetul publică poezia „Tatăl meu” și se semnează cu numele de I. N.
Theodorescu.

Între anii 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la “Revista

Modernă” și “Viața Nouă” pe care le semnează pentru prima dată cu
pseudonimul Ion Th. Arghezi. Este nevoit să-și întrerupă studiile și se
angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de
zahăr Chitila.

La 19 ani, Tudor Arghezi a intrat la mănăstirea Cernica, acolo unde a

stat 4 ani, până în anul 1904, an în care a publicat împreună cu
Vasile Demetrius o revistă proprie, “Linia Dreaptă”, care a încetat să
mai apară după 5 numere.

Din 1905 a început un lung șir de călătorii în străinătate, iar la 30

ianuarie 1905, Constanța Zissu i-a dăruit primul lui copil, pe Eli Lotar,
dar pe care l-a lăsat în grija unei doici la Paris.
La Paris a ajuns și Arghezi îngrijorat, dar nu a stat mult timp și s-a
mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat la cursurile
Universității Fribourg, însă după scurt timp s-a mutat la Geneva și a
continuat să scrie poezii, timp în care s-a angajat în atelierul unui
bijutier pentru a-și câștiga existența.
 ÎNTOARCEREA LUI ARGHEZI ÎN ROMÂNIA
În 1910, Tudor Arghezi s-a întors în țară și a publicat lucrări în “Viața
Românească”, în revistele lui N. D. Cocea “Facla” și “Viața Socială”,
dar și în revista “Cronica”.

Cocea este persoana care a contribuit la succesul lui Arghezi și i-a

publicat unul dintre primele poeme ale sale, “Rugă de seară”. A
urmat o perioadă în care Arghezi a devenit un critic de artă valoros și
a luat apărarea pictorului Ștefan Luchian.

După izbucnirea Primului Război Mondial, Arghezi a scris mai multe

articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal
și a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiului Regat.

În perioada 1918 – 1919 a fost închis timp de un an împreună cu alți

11 ziariști și scriitori, printre care și Ioan Slavici, la penitenciarul
Văcărești, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație
și era acuzat de trădare.

În 1931 a publicat prima carte de proză, “Icoane de lemn”, iar în 1931

a publicat placheta de versuri “Flori de mucigai” și “Poarta neagră”.
Începând cu 1943 apare romanul “Ochii Maicii Domnului” și urmează
“Versuri de seară”, romanul “Cimitirul Buna-Vestire”, volumul de
versuri “Hore” și romanul “Lina”.

Tudor Arghezi a murit pe 14 iulie 1967 și a fost înmormântat alături

de soția sa, Paraschiva, în grădina casei din strada Mărților, loc care
a devenit astăzi muzeu, menținut de fiica sa, Mitzura Arghezi.

Premii și distincții pe care le-a primit Arghezi

 În 1936, Arghezi, la egalitate cu George Bacovia, primește

Premiul Național de Poezie, pentru activitatea sa remarcabilă.

 În anul 1955 a fost ales membru al Academiei Române și a fost

distins cu numeroase titluri și premii.

 În 1965 a primit Premiul Internațional Johann Gottfried von

Herder.

 În anul 1965 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru

Literatură, iar nominalizarea a venit din partea filologului italian
Angelo Monteverdi.
 Opere celebre scrise de Tudor Arghezi

 “Cuvinte potrivite”, poezii, 1927

 “Icoane de lemn”, tablete, 1929
 “Poarta neagră”, tablete, 1930
 “Tablete din Țara de Kuty”, povestiri swiftiene, 1933
 “Ochii Maicii Domnului”, 1934
 “Cărticica de seară”, poezii, 1935
 “Cimitirul Buna-Vestire”, roman parabolic, 1934
 “Versuri”, 1936
 “Ce-ai cu mine vântule?”, 1937
 “Lina”, roman, 1942
 “Eminescu”, studiu critic, 1943
 “Versuri alese”, 1946
 “Bilete de papagal”, 1946
 “Prisaca”, 1948 (poeme pentru copii)
 “1907 – Peizaje”, 1955
 “Pagini din trecut”, publicistică, 1955
 “Cântare omului”, 1955
 “Frunze”, 1961
 “Poeme noi”, 1963
 “Cadențe”, 1964
 “Silabe”, 1965
 “Răzlețe”, 1965
 “Versuri lungi”, 1965
 “Ritmuri”, 1966
 “Litanii”, 1967
 “Noaptea”, 1967

Tudor Arghezi este considerat unul dintre reprezentanții de seamă

ai modernsimului, alături de Lucian Blaga și Ion Barbu.