05

Tipuri de diode semiconductoare

• În industrie se folosesc mai multe tipuri de
diode semiconductoare, dintre care amintim:
• dioda redresoare,
• dioda stabilizatoare (Zener),
• dioda cu contact punctiform,
• dioda de comutaţie,
• dioda varicap,
• dioda tunel,
• fotodioda,
• dioda electroluminiscentă (LED),
• dioda laser.
• Diodele redresoare se construiesc din germaniu sau siliciu, iar
la puteri mici, cu seleniu. Diodele de putere medie şi mare au
o construcţie care permite montarea lor pe radiatoare, pentru
a creşte suprafaţa de disipare a căldurii.
• Principalii parametri ai diodelor redresoare sunt: curentul
mediu redresat, I0; curentul direct de vârf repetitiv, IFRM;
tensiunea inversă de vârf repetitivă, URRM; temperatura
maximă a joncţiunii, Tj max; rezistenţa termică, Rth care
determină transferul de căldură în exterior.
• La diodele cu siliciu, curentul mediu redresat poate atinge
valori de sute sau chiar mii de amperi, cu tensiuni inverse de
vârf repetitive de mii de volţi, temperatura de lucru maximă a
joncţiunii fiind de 150 ºC. La diodele cu germaniu, valorile de
curent şi tensiune sunt mai mici şi temperatura maximă de
lucru a joncţiunii este de 80 ºC.
• Diodele redresoare se folosesc până la frecvenţe de cca.
10…20 kHz, deoarece la frecvenţe înalte, capacitatea de
barieră produce un puternic efect de şuntare a rezistenţei
inverse şi proprietăţile de redresare sunt diminuate (sau chiar
dispar).
• Dioda stabilizatoare (Zenner). Sunt diode cu siliciu,
care utilizează ramura caracteristicii curent - tensiune,
corespunzătoare polarizării inverse. La o anumită
tensiune inversă se produce generarea prin multiplicare
în avalanşă şi - într-o oarecare măsură - prin efect
Zenner, a perechilor electron - gol. Efectul Zenner
constă din ruperea unor legături covalente şi formarea
perechilor electron - gol datorită trecerii prin efect
tunel a electronilor din banda de valenţă în banda de
conducţie. În consecinţă, curentul invers prin joncţiune
începe să crească brusc, tensiunea la bornele diodei
fiind aproape constantă. Diodele Zenner sunt construite
pentru a funcţiona în mod normal pe caracteristica
inversă de străpungere nedistructivă. Caracteristicile
diodei Zenner sunt prezentate în fig.
 ia ia
+ IZ

UZ ua

ua

IZ UZ
a b

Dioda Zenner. a) cazul sensului adoptat ca la diodele redresoare;

b) cazul sensului de referinţă inversat
Principalii parametri ai diodei Zenner sunt: puterea nominală, tensiunea nominală de
străpungere, UZ (pentru o valoare specifică a curentului în regiunea de străpungere, IZ),
rezistenţa internă (dinamică) în porţiunea de funcţionare a caracteristicii, coeficientul de
variaţie cu temperatura a tensiunii stabilizate:

Z 
1 U Z

U Z T

100 % / 0 C 
• Diodele varactor(varicap) sunt cunoscute ca diode cu capacitate variabilă
deoarece capacitatea joncţiunii lor variază în funcţie de tensiunea de
polarizare inversă. Ele sunt concepute special pentru a face uz de aceasta
proprietate în funcţionare. Capacitatea lor se poate modifica prin
schimbarea valorii tensiunii inverse. Aceste dispozitive sunt folosite, de
obicei, în circuitele electronice de acord din aparatele de comunicaţii.
• Varactorul este o diodă cu joncţiune pn care este dopată astfel încât
capacitatea normală a regiunii golite să crească la maximum. Regiunea
golită, a cărei lăţime creşte în polarizare inversă, se comportă ca un
dielectric de condensator din cauza proprietăţilor ei neconductoare.
Regiunile p si n sunt conductoare şi se comportă ca armăturile unui
condensator. Pe măsură ce tensiunea de polarizare inversă creşte, lăţimea
regiunii golite se măreşte, ceea ce este, practic, echivalent cu creşterea
distanţei dintre armături, deci a grosimii dielectricului, şi, în consecinţă,
cu scăderea capacităţii. Când tensiunea de polarizare inversă scade,
regiunea golită se îngustează, mărindu-se astfel, capacitatea.

Simbolul diodei varactor(varicap)

• Diodele Schottky sunt utilizate în special în circuite de înalta
frecvenţă si comutare; rapidă. Simbolul diodei Schottky este
prezentat în fig.
• Dioda Schottky se realizează, prin alăturarea unei regiuni de
semiconductor dopat (de obicei, n) şi a unui metal ca: aurul, argintul
sau platina. Deci în. locul unei joncţiuni pn se formează o joncţiune
metal-semiconductor, ca în fig. 3-40. Căderea tipică de tensiune
directă pe dioda Schottky este în jur de 0,3 V
• Dioda Schottky funcţionează numai cu purtători majoritari. Nu există
purtători minoritari si deci nici curent rezidual invers, ca la alte tipuri
de diode. Regiunea metalică este ocupată din plin cu electroni situaţi
în banda de conducţie, iar regiunea semiconductoare de tip n este
dopată slab. La polarizarea directă, electronii cu energii, mai mari
din regiunea n sunt injectaţi în regiunea metalică, unde îşi cedează
foarte repede surplusul de energie, întrucât nu. există purtători
minoritari, ca la diodele redresoare obişnuite, răspunsul la
schimbarea condiţiilor de polarizare este foarte rapid.

Simbolul diodei Schottky

• Dioda pin este formată din două regiuni, n si p, puternic
dopate şi separate de un strat intrinsec (i). În polarizare
inversă, dioda pin se comportă ca o capacitate aproape
constantă iar în polarizare directă funcţionează ca o
rezistenţă variabilă comandată în curent. Rezistenţa, de
valoare mică, în conducţie directă a regiunii intrinseci scade
la creşterea curentului.
• Dioda pin este utilizată în domeniul microundelor drept
comutator comandat în tensiune continuă de variaţiile
rapide ale tensiunii de polarizare sau ca dispozitiv de
modulare, caz în care se exploatează proprietatea sa de a
avea rezistenţa variabilă în conducţie
• Dioda tunel prezintă o însuşire deosebită, cunoscută sub
numele de rezistenţă negativa. Aceasta îi conferă utilitatea în
oscilatoare şi în amplificatoarele de microunde, în fig. apar cele
două variante de simbolizare. La realizarea diodelor tunel se
foloseşte arseniura de germaniu sau de galiu, iar regiunile n şi p
se dopează mult mai puternic decât în cazul diodelor
redresoare obişnuite. Din cauza, dopării puternice, regiunea
golită este foarte îngustă. Din acelaşi motiv este posibilă
conducţia la tensiuni inverse, astfel încât nu apare fenomenul
de străpungere, ca la diodele redresoare obişnuite. De
asemenea, lăţimea extrem de redusă a regiunii golite permite
trecerea ca prin „tunel" a electronilor prin joncţiunea pn la
tensiuni de polarizare directă foarte scăzute, astfel că dioda se
comportă ca un conductor.

Simboluri utilizate pentru Dioda Tunel

• Fotodioda este un dispozitiv cu o joncţiune pn care
funcţionează în polarizare inversă. Fotodioda are o mică
fantă transparentă care permite luminii să ajungă la
joncţiunea pn. Fotodioda se deosebeşte de dioda
redresoare prin faptul că, atunci când joncţiunea pn este
expusă la lumină, curentul invers creşte cu intensitatea
luminii.
• Când joncţiunea nu este luminată, curentul invers, Iv este
aproape neglijabil, fiind numit curent de întuneric. O
creştere a intensităţii luminii, exprimată ca iradiere
(mW/cm2), produce o creştere a curentului invers.

Simbol utilizat pentru fotodiodă

• Dioda Luminiscentă (LED) - Funcţionarea diodei luminiscente (LED) este, în
principiu, următoarea. Electronii unui dispozitiv polarizat direct traversează
joncţiunea pn plecând din regiunea n şi se recombină cu golurile din regiunea
p. Aceşti electroni liberi se află în banda de conducţie, la un nivel energetic
superior celui al golurilor din banda de valenţă. În procesul de recombinare,
electronii ce se recombină cu golurile eliberează energie sub formă de căldură
si lumină. Un strat de material semiconductor cu o suprafaţă liberă de
dimensiuni relativ mari permite eliberarea fotonilor sub formă de lumină din
spectrul vizibil. In procesul de dopare se adaugă diverse impurităţi pentru a
impune lungimea de undă a luminii emise.
• Lungimea de undă determină culoarea luminii si apartenenţa la spectrul vizibil
sau invizibil (infraroşii).
• Tensiunea directă aplicată LED-urilor trebuie să fie mult mai mare decât în
cazul diodelor cu siliciu.
• Tipic, VF maximă pentru LED-uri are valori cuprinse între 1,2 V şi 3,2 V, în
funcţie de tipul dispozitivului.
• Tensiunea inversă de străpungere este mult mai mică la LED-uri decât la
diodele redresoare cu siliciu (tipic, 3 V ... 10 V).

Simbolizarea diodei LED

• Dioda laser - Joncţiunea pn a diodei laser este formată din două straturi de arseniură
de galiu dopată. Lungimea joncţiunii pn determină cu exactitate lungimea de undă a
luminii emise. La unul din capetele joncțiunii se află o suprafafă puternic reflectantă,
iar la celălalt capăt, una parţial reflectantă, realizate prin lustruirea materialelor.
Terminalele dau posibilitatea conectării anodului şi catodului în circuite exterioare.
Joncţiunea pn este polarizată direct de la o sursă de tensiune externă. Pe măsură ce
electronii traversează joncţiunea are loc recombinarea, exact ca la o diodă obişnuită.
Când electronii se recombină cu golurile se eliberează fotoni.
• Fotonii emiși pot ciocni alţi atomi care, la rândul lor. eliberează fotoni. Când curentul
direct crește, în regiunea golită .pătrund mai mulţi electroni ceea ce duce la emisia
unui număr mai mare de fotoni.
• La un moment dat, câţiva dintre fotonii care se deplasează haotic prin regiunea golită
ciocnesc perpendicular suprafaţa reflectantă.
• Aceştia revin în regiunea golită, ciocnind alţi atomi şi eliberând fotoni suplimentari,
prin efectul de avalanşă.
• Mişcarea de du-te-vino a fotonilor se amplifică şi ei se acumulează ca într-un „bulgăre"
până când formează un fascicul laser foarte intens, care părăseşte dioda prin
suprafaţa parţial reflectantă a joncţiunii pn.
• Toţi fotonii eliberaţi în acest proces sunt identici din punctul de vedere al nivelului
energetic, al defazajului si al frecvenţei.
• Deci din dioda laser se emite o lumină intensă cu, o singură lungime de undă.
• Diodele laser sunt caracterizate de un nivel de prag al curentului: la curenţi mai mari
decât nivelul de prag se amorsează efectul laser; sub acest nivel, dioda se comportă
ca un LED.