18 Septembrie 2023

Carte frumoas cinste cui te-a scris Articolul 9

Tudor Arghezi, cel care a contribuit în dezvoltarea literaturii române

Dicu Maria, Gradinaru Teodora

Începutul carierei sale

Născut la București pe data de 21 mai 1880,

poet, prozator și gazetar, Tudor Arghezi, pe
numele său, Ion Nae Theodorescu, este unul
dintre cei mai apreciați scriitori români,
cunoscut pentru literatură pentru copii, proză,
pamflete și teatru. . Între 1891 și 1896 urmează
cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și
apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din
București.

De la vârsta de 11 ani, din cauza situației

familiale, este nevoit să se întrețină singur,
dând meditații. Debutează cu versuri în revista
„ Liga ortodoxă” (1896) a poetului Alexandru
Macedonski. Între 1897 și 1899 publică
versuri și poeme în proză la Revista Modernă
După anul 1900
și Viață nouă pe care le semnează pentru Locul lui Tudor Arghezi în literatura română
prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi.

A fost un admirator al simbolismului și a altor Premii și distincții

curente aparțină toare. La 19 ani a intrat
la mă nă stirea Cernica, unde a stat patru ani,
până în anul 1904. În anul 1900 a devenit
diacon, apoi secretar al mitropoliei din
București. În 1904, a publicat împreună
cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia
Dreaptă, care a încetat să mai apară după doar
cinci numere.
În anul 1927, îi apare volumul de poezii
„Cuvinte potrivite”, care constituie unul
dintre cele mai importante momente pentru
poezia românească din perioada interbelică.
În 1928, scoate revista „Bilete de papagal”,
insolită prin formatul de buzunar. în 1931,
publică un alt volum de referință pentru lirica
românească, „Flori de mucigai”.
În anul 1933 a publicat volumul Tablete din
Ț ara de Kuty, în care a criticat societatea
românească și elita sa politică , întro manieră
grotescă . În 1934 publică romanul "Ochii
Maicii Domnului" , tema principală fiind
dragostea materna și devotamentul filial.
Continuă să scrie poeme și în 1935 publică
volumul "Versuri de seară ".
În 1936, Arghezi, la egalitate cu George
Bacovia, primește Premiul Național de
Poezie, pentru activitatea sa remarcabilă .
În anul 1955 a fost ales membru al Academiei
Române și a fost distins cu numeroase titluri
și premii.
În 1965 a primit Premiul Internațional Johann
Gottfried von Herder.
A fost să rbă torit cu prilejul zilelor de naștere
la 80 și, respectiv 85 de ani, ca „poet
național”.
În anul 1965 a fost nominalizat la Premiul
Nobel pentru Literatură , iar nominalizarea a
venit din partea filologului italian Angelo
Monteverdi.

Opere celebre scrise de Tudor Arghezi
„Cuvinte potrivite”, poezii, 192; „Icoane
de lemn”, tablete, 1929; „Poarta neagră ”,
tablete, 1930 ; „Tablete din Ț ara de Kuty”,
povestiri swiftiene, 1933; „Ochii Maicii
Domnului”, 1934; „Că rticica de seară ”,
poezii, 1935; „Cimitirul Buna-Vestire”,
roman parabolic, 1934; „Versuri”, 1936;
„Ce-ai cu mine vântule?”, 1937; „Lina”,
roman, 1942;
; „Lina”, roman, 1942; „Eminescu”, "Acest tânăr, la o vârstă când eu
studiu critic, 1943; „Versuri alese”, gângăveam versul, rupe cu o
1946; „Bilete de papagal”, 1946; cutezanță fără margini, dar până
„Prisaca”, 1948 (poeme pentru
astăzi coronată de cel mai
copii); „1907 – Peizaje”, 1955;
strălucit succes, cu toată tehnica
„Pagini din trecut”, publicistică ,
versificării, cu toate banalitățile
1955; „Cântare omului”, 1955;
de imagini și idei, ce multă vreme
„Frunze”, 1961; „Poeme noi”, 1963;
au fost socotite, la noi și in
„Cadențe”, 1964; „Silabe”, 1965;
străinătate, ca o culme a poeticii și
„Ră zlețe”, 1965; „Versuri lungi”,
a artei.”
1965; „Ritmuri”, 1966; “Litanii”,
1967; „Noaptea”, 1967. Alexandru Macedonski

Page 1