Tudor Arghezi

( 1880-1967 )

Numele adevarat era Ion Teodorescu.

Originar din Gorj, dar s-a nascut in Bucuresti.
Si-a schimbat numele dupa numele mamei sale, care era denumirea veche a
raului Arges.
A parasit casa parinteasca la 11 ani.
A muncit in diverse locuri (ucenic la un pietrar, muncitor la Fabrica de zahar
de la Chitila).
Elev la Sfantul Sava intre 1891 si 1896.
In 1899 se calugareste la manastirea Cernica.
Pleaca prin Europa, Elvetia, Italia, Franta.
Traieste experiente grele pe care le vom regasi in imaginea poetica. Se
consacra scrisului.
La 16 ani debuteaza in “Liga ortodoxa”, revista lui Macedonski .
In 1918 isi ia pseudonimul Tudor Arghezi.
Nu-l putem incadra in nici un curent literar pentru ca are elemente de
traditionalism si de modernism.
Dupa 1910 se afirma ca ziarist si gazetar. Introduce pamfletul alaturi de N.D.
Cocea. Introduce biletul ca specie literara si scoate ziarul “Bilete de papagal”.
Dupa Primul Razboi Mondial este acuzat de partizanat cu ocupatia germana
si este inchis pentru ideile politice. Intre 1918 si 1919 este eliberat la interventia lui
Nicolae Iorga (a fost inchis la Vacaresti).
“Cugetul roman”, “Gandirea”, “Contemporanul”, “Viata romaneasca”,“Viata
literara”, “Adevarul romanesc” sunt reviste la care a colaborat.
Anul 1927 marcheaza aparitia primului volum de versuri semnat T.Arghezi,
intitulat “Cuvinte potrivite“.
Majoritatea culturii literare ii va aprecia versul. G. Calinescu il numeste “un
nou Eminescu“ si il compara cu “un bolid in literatura noastra“. Ion Barbu il
numeste ”poetul refuzat de idei“, iar poezia lui este numita tot de Barbu “poezie
lenesa, lipsita de spirit“. In 1927 Arghezi raspunde atacului lui Barbu intr-un articol
numit “Scrisori unei fetite“. Arghezi promova tinere talente prin revista sa “Bilete
de papagal”.
Alte scrieri: -”Flori de mucegai“ (regasim estetica uratului)
-“Ochii Maicii Domnului“ si “Cimitirul Buna Vestire“ ambele
romane
-“Ce-ai cu mine vantule“, ”Cuore“
-“Lina“ care este roman
In 1943 apare pamfletul “Baroane“. Dupa 1944 creatia argheziana este
interzisa si timp de 10 ani nu mai publica nimic. Dupa 1948 apare un articol
intitulat “Poezia putrefactiei si putrefactia poeziei“. Dupa 1954 Arghezi reintra in
scena si publica in “Viata literara” poeziile “Prisaca”, “Talharul pedepsit“,
”Zdreanta“.
In 1955 apar doua poeme importante intre care “Cantare omului“ poem
sociogonic care ne prezinta dezvoltarea sociala de la epoca pietrei si pana la
dezvoltarea atomului . In anul 1907 este scris “Peizaje“ care apare in 1955. Dupa
1955 este membru al Academiei Romane.

Volume de poezii: ”Stihuri pestrite“, ”Frunze“, ”Cadente, silabe“.

In creatia lui Arghezi distingem sase teme:

1. poezia filozofica: a) arta poetica (“Testament”, ”Dacica”,
”Ruga de seara”, “Ex libris”, ”Portret“)
b) poezia cunoasterii (“In cautarea lui Dumnezeu“,
”Psalmii“)
c) poezia existentiala: confruntarea cu moartea
(“Duhovniceasca”, ”De-a v-ati ascuns“, ”De ce as fi trist”,
“Nehotararea“, ”Intre doua nopti“)
d) lirica sociogonica (“Cantarea omului“)
2. poezia sociala: ”Cuvinte potrivite“, ”Cantarea omului“, ”Flori de muce-
gai“, “Peizaje“ (1907)
3. poezia de dragoste: ”Cuvinte potrivite“, ”Versuri de seara“
4. poezia ludica, a jocului: “Buruieni“, ”Martisoare“, ”Cartea de jucarii“,
“Prisaca“
5. opera epica: “Cimitirul Buna Vestire“, ”Lina“, ”Ochii Maicii Domnu-
lui“, “Tablete din Tara de Jos“
6. pamflete: “Baroane“, ”Cartile“, ”Pumnul contra stupiditatii“