Cotarcea Adrian

Creanga de aur de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu, scriitor, academician și om politic român, s-a născut pe 5 noiembrie 1880
la Pașcani. Urmează cursurile Liceului Național din Iași și cursurile Facultații de drept din
București. Scriitorul își începe activitatea literară încă din timpul liceului, colaborând cu versuri
și schițe la "Convorbiri literare", "Pagini literare" și "Sămănătorul".
Sadoveanu debutează publicistic în 1897 în revista bucureșteană "Dracu" cu schița
Domnișoara M din Fălticeni, semnându-se Mihai din Pașcani. Colaborează începand din 1898 la
"Viața nouă", semnând o parte din scrieri și cu pseudonimul M. S. Cobuz.
În 1901 Mihail Sadoveanu se căsătorește cu Ecaterina Bâlu și se stabilește în Bucuresti în
1904, an în care își face și debutul editorial cu patru volume - Povestiri, Dureri înăbușite,
Crâșma lui Moș Precu si Șoimii.
Editează în 1919 împreună cu Tudor Arghezi revista "Însemnări literare", în paginile căreia
publica volumul de nuvele "Umbre" si broșura "În amintirea lui Creangă", iar în 1936, împreună
cu George Topîrceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa scoate revista lunară "Însemnări
ieșene".
Scrie și publică aproape o sută de volume, cele mai cunoscute sunt: Neamul Șoimăreștilor
(1915), Dumbrava minunată (1926), Țara de dincolo de negură (1926), Împărăția apelor (1928),
Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929), Baltagul (1930), Creanga de aur (1933),
Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933), Frații Jderi, (1935-1942), Nicoară Potcoavă(1952).
Ocupă funcții publice, de inspector al căminelor culturale și director al Teatrului Național din
Iași. Devine membru al Academiei Române în 1921, și este ales în 1949 președinte al Uniunii
Scriitorilor.
Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961 și este înmormântat la
Cimitirul Bellu din București.