Sunteți pe pagina 1din 12

Ministerul Educaiei Republicii Moldova

Referat
Tema:,,Viaa i activitatea lui Tudor Arghezi

Elaborat:Ciolacu Gabriela Clasa a-IX-a ,,C Profesor de limb i literatur romn:Pslaru Svetlana Grad didactic I
Chiinu,2014

Cuprins:
1.Introducere 2.Primii ani 3.Debutul literar 4.Perioada monahal 5.Pribegia 6. Activitatea publicistic i literar 7. ntemniarea 8.Maturitatea 9.Arestul 10.Revenirea 11. Activitate creativ i publicistic 12.Sfritul 13.Postum 14.Opere 15.Referine critice 16.Citate

Tudor Arghezi 1.Introducere


Tudor Arghezi, poet, prozator i gazetar cu o carier literar ntins i foarte bogat, unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice. Biografia sciitorului, plin de cotituri, a rmas pn astzi controversat n multe detalii. Tudor Arghezi a fost un scriitor romn cunoscut pentru contribuia sa la dezvoltarea liricii romneti sub influena baudelairianismului. Opera sa poetica, de o originalitate exemplar, reprezinta o alta vrsta marcanta a literaturii romne. A scris, intre altele, teatru, proza (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire i Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum i literatura pentru copii. Arghezi este unul din acele cazuri in care viata si opera, omul si artistul reprezinta destine paralele. Artistul nu ignora, desigur, omul Arghezi, ci isi creeaza destinul, polemizind continuu cu el. Posibilitatea operei argheziene de a absorbi datele biografice ale autorului este mica, pentru ca sint create, in permanenta, baraje de aparare impotriva lor. De aici, rezulta tainuirea multora din momentele biografiei tineretii, ramase pentru posteritate enigmatice si in legatura cu care se pot emite numai ipoteze. Prin reactie la filiatia reala, de pilda, poetul Arghezi inventeaza o alta genealogie pentru sine (Testament-ul sta marturie), astfel incit aceasta devine tema fundamentala a operei, cu date structural modificate fata de biografia adevarata. Eul poetic arghezian isi revendica o postura privilegiata in biografia imaginara a umanitatii.

2. Primii ani
1880 Tudor Arghezi(Ion N. Teodorescu )s-a nscut in Bucuresti, la 21 mai 1880,cu origini printesti in Gorj ".Tatal poetului , Nae Teodorescu, s-a nascut la 7 ianuarie 1859, in Craiova. Despre mama sa, Maria, al carei nume se afla consemnat in certificatul de nastere al poetului, -certificar controversat si chiar contestat de unii istorici si critici literari, datorita unor date eronate, nu exista nici un alt document oficial care sa-i certifice numele.Tatal lui, Nicolae Theodorescu, a fost militar, apoi mic functionar, comerciant; unele surse informationale afirma ca de la numele mamei lui, Argesi, si-ar fi ales si pseudonimul viitorul scriitor. 1887 - 1891 Este elev al Scolii primare "Petrache Poeteanu" situata in apropiere de Piata Amzei. Numele primului sau dascal, printele Nicolae Abramescu, revine ca o delicata amintire, ori de cate ori Tudor Arghezi, il evoca in scrierile sale. 1891 - 1896 Urmeaza cursurile Gimnaziului "Cantemir-Voda ", situatia familiala obligandu-l sa locuiasca la internatul "Sfantul Sava", din Bucuresti .De la varsta de 11 ani este nevoiit sa se ntretina singur, dnd meditatii. Vacantele nu si le iroseste , isi gaseste diferite indeletniciri ce ii vor completa sursele de existen.

3. Debutul literar
1896 Anul debutului literar.La 25 iulie, publica in ziarul "Liga ortodoxa", condus de Alexandru Macedonski, proza ,,Din ziua de azi , iar in nr. 9, din 30 iulie, poezia,, Tatal meu , semnata Ion N. Teodoreanu. In acelasi ziar si in "Suplimentul literar'' al acestuia va mai publica inca 15 poezi, unele semnate Ion Theo. La cenaclul lui Alexandru Macedonski, pe care-l frecventa de cateva luni, il cunoaste si se imprieteneste cu Grigore Pisculescu (Gala Galaction), elev la liceul "Sfantul Sava", prietenie care va dura peste deceni, pana la moarte Tot din acest an,dateaza amintirile primelor intalniri cu pictorul Stefan Luchian, I.L. Caragiale si G. Ibraileanu. In decembrie intrerupe colaborarea la "Liga Ortodoxa" ,deoarece Alexandru Macedonski "intervenea cu pana" in manuscrisele tnrului poet. 1897 - 1899 Incepand cu primul numar al "Revistei moderne" (20 iulie 1897) reapare semnatura lui Ion Theo, sub poezia Clara noapte, urmata de alte pozii . La 1 februarie 1898 apare primul numar al revistei "Viata noua" care reuneste in paginile sale semnaturile unor tineri scriitori talentati: Mihail Sadoveanu, Grigore Pisculescu, N .D.Cocea si Ion N. Theodorescu. In numarul 6, din 19 aprilie, apare pentru prima data pseudonimul Ion Th. Arghezzi, cu care semneaza poemul in proza Senar, 3

4. Perioada monahal
1900 La inceputul lui februarie (5),pleaca la manastirea Cernica, pentru a se calugari iulie 10. Dupa un noviciat de 4 luni este tuns si invesmantat in haina monarhala,primind numele de Iosif septembrie 8. Este hirotonisit diacon de catre Mitropolitul Primat, in Catedrala Mitropolitana. noiembrie 23. Mitropolitul Iosif Gheorgian il aduce in Bucuresti la secretariatul Mitropoliei, tnrul calugar-poet bucurandu-se de protectia si pretuirea sa. Il recomanda "Rreferent de conferentiar pentru religie la Scoala de ofiteri" .

5. Pribegia
1905 La 30 ianuarie se naste, la Paris, Eliazar-Loatar, fiul nelegitim al lui Tudor Arghezi si al Contantinei Zissu. Mama copilului, profesoara este nevoita sa-si ascunda maternitatea. Il lasa in grija unei doici si revine in ara. Ingrijorat de soarta copilului, ramas "pe brat strain", Tudor Arghezi se hoaraste sa mearga in Franta, pentru a-i reglementa situatia. Abia in ultimile zile ale luni noiembrie paraseste Bucurestiul, cu destinatia Paris, impreuna cu mama sa. Dupa implinirea unor formalitati greoaie si costisitoare, in cele din urma reuseste sa clarifice situatia copilului, plecand toti 3 spre Zurich, unde drumurile se vor desparti - Maria Teodorescu intorcandu-se in ara,cu Eliazar, iar Tudor Argehzi indreptandu-se spre Fribourg. 1910 Dupa o absenta de 6 ani, odata cu publicarea poemului ,,Ruga de seara, in nr. 1 al revistei "Viata sociala", de sub conducerea lui N.D.Cocea, numele lui Tudor Arghezi reapare in presa romneasca. La sfarsitul anului , se reintoarce in ara, chemat pentru reglementarea sericiului militar. In carnetul sau de drum noteaza: "J'y suis depuis decembre 1910" .

6. Activitatea publicistic i literar


1911 - 1912 Colaboreaza la o serie de reviste, primare ca "Facla", "Viara sociala', "Rampa", "Viata romneasca", cu articole in care sunt dezbatute probleme ale vietii literare sociale si politice. 1913 Ca prim poet redactor al ziaruli "Seara", care apartinea lui Bodan-Pitesti, in articole de fond ale ziarului Tudor Arghezi militeaza pentru neutralitatea Romniei . 1915 Scoate revista "Cronica", impreuna cu Gala Galaction, directorul literar, afirmadu-si aceleasi convingeri . 1916 La 5 noiembrie se casatoreste cu Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse in anul 1911, dupa intoarcerea in ara. In timpui primului razboi mondial ramne in Bucuresti, sub ocupatia trupelor germane. Colaboreaza la "Gazeta Bucurestilor", o anexa a gazetei germane "Bukarester Tageblatt".

7. ntemniarea
1919 In urma procesului ziaristilor, invinuit de tradare si colaboritionism, Tudor Arghezi este condamnat la 5 ani de recluziune si intemnitat la Vacaresti, impreuna cu Ioan Slavici, S. Grossman, D. Karnabatt si Dem. Theodorescu. Cei cinci ziaristi condamnati au fost gratiati prin decretul regal din 31 decembrie

8. Maturitatea
1922 - 1924 Este chemat sa conduca revista "Cugetul romnesc". Lucreaza timp de 2 ani in redactia revistei. Aici publica poeme si proze cu o tematica 4

variata. In 1923 isi asuma conducerea ziarului "Natiunea", pe care il scie singur, aproape in intregime. Tot in aceasta perioada colaboreaza la mai toate publicatiile din ara "Viata romneasca", "Adevarul literar si artistic" , "Lumea", "Gandirea", "Lamura"' , "Rampa", "Cuvntul", "Contimporanul" si altele . La 10 decembrie se naste al doilea copil, Iosif Barutu . 1926 Cumpara un teren pe dealul Martisorului, in vecinatatea inchisori, pe care incepe sa sadeasca pomi fructiferi si vita de vie. Constructia casei si anexelor gospodaresti, inclusiv tipografia , sa prelungit timp de cincisprezece ani, in functie de disponibilitatile financiare, devenind o adevarata "fortificare" a unei famili strans inchegate. 1927 La varsta de 47 de ani, dupa exact 31 de ani de la debut si dupa aproape 20 de ani de ,,arghezianism" in poezie publicistica, Tudor Arghezi tipareste primul sau volum de versuri, Cuvinte potrivite. Critica literara, prin reprezentantzi ei de marca- Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, G. Calinescu, M. Ralea, Serban Cioculescu, Tudor Vianu, Perpessicius- saluta aparitia volumului ca pe un eveniment de maxima insemnatate pentru lirica romneasca . 1928 La 2 februarie apare revista ,,Bilete de papagal", sub directia lui Tudor Arghezi, deschisa tuturor scriitorilor consacrati, dar si tinerelor talente. 1929 Apare volumul,, Icoane de lemn. 1930 La 15 iunie, reapare, pastrandu-si frormatul ,revista "Bilete de papagal", pentru o scurta perioada de timp, pna in 5 octombrie. In luna decembrie publica volumul Poarta neagra. Incepe colaborarea si la "Magazinul", "Radio si radiofonia" (fiind unul din susinatori postului de radio romnesc) , "Tiparnita literara". Familia Arghezi se instaleaza la Martisor. 1931 Publica un nou volum de versuri,, Flori de mucigai, ,,Nemultumit de portretele realizate de Iser si de Pallady.Fiind inzestrat cu talent pentru desen, schiteaza in fata oglinzi autoportretul, devenit intre timp celebru. Apare al 3 lea volum de proza, Cartea cu jucrii. 1933 Apare volumul Tablete din arta de Kuty. Incepe traducerea comediilor Moliere. Colaboreaza la saptamanalul "Vremea". 1934 Publica poemul in proza Ochii Maicii Domnului si , in colaborare cu prof. Popescu-Rebus, editeaza volumul ,,Cuvinte potrivite.....si incrucisate. Initiaza colectia "Biblioteca Martisor", din care publica volumul Poezii. Primeste Premiul National de Poezie , impreuna cu George Bacovia. 1935 Apare o noua carte de versuri, a treia, intitulat ,,Crticica de sear. 1936 Apare Cimitirul Buna-Vestire, "cel mai frumos romn fantastic din literatura noastra" (Pompiliu Constantinescu). Editura Fundatiilor inaugureaza colectia "Editii definitive. Scriitori romni contemporani" cu volumul Tudor Arghezi, Versuri. 1937 Apare noua serie a revistei "Bilete de papagal" (seria a 3-a), cu un alt format si o alta prezentare grafica. Dupa aparitia a 33 de numere (iunie 1937-februarie 1938), revista este interzisa. Publica volumul de poeme in proza, ,,Ce-ai cu mine,vantule?

1939 Publica un nou volum de versuri, Hore. Se inbolnaveste foarte grav.Consultat de toate somitatile medicale nu i se acorda nici o sansa. Este vindecat, in mod miraculos, de doctorul Grigoriu-Arges. Reia colaborarea la revistele literare. 1942 Apare romnul Lina,subintitulat poem.

9. Arestul
1943 Colaboreaza la revistele "Vremea" si "Duminica". In zilele de 27 februarie si 6 martie conferentiaza la Ateneul Romn despre M. Eminescu. Din aprilie pana in finele lunii septembrie , sub egida lui Coco, la rubrica "Bilete de papagal", publica zilnic,in ziarul "Informatia zilei" , cate o tableta. Joi, 30 septembrie, in numarul 624, datat vineri, 1 octombrie este publicat cunoscutul pamflet antifascist Baroane. Ii atrage arestarea si internarea in lagarul de detinuti politici de la Targu-Jiu. Aici va scrie piesa Seringa. La 20 decembrie 1943 este eliberat.

10. Revenirea
1944 Smbata 16 decembrie 1944, Tudor Areghezi scoate ultima serie (a patra) a ziarului "Bilete de papagal" (48 de numere), in format de ziar, pana joi 15 februarie 1945.

11. Activitate creativa si publicistica


1946 Apar doua volume din tabletele publicate in ziare si reviste: Bilete de papagal si Manual de morala practica. I se decerneaza Premiul National pentru Literatura si Meritul cultural. Este sarbatorit impreuna cu Gala Galaction pentru implinirea a 50 de ani de activitate. 1947 La Editura de Stat ii apare volumul: Una suta una poeme. De fapt,in sumar au ramas o suta poeme, poezia Aci, la noi, fiind eliminata de cenzura. Intre anii 1037-1947, Tudor Arghezi si-a injghebat o mica tipografie .In aceasta mica tipografie intentioneaza sa-si publice intreaga opera. Aici s-a tiparit o singura carte: Drumul cu povesti. Tipografia va fi confiscata in 1948. 1948 Aparitia articolului ,,Poezia putrefactiei semnat de Sorin Toma ,care determina eliminarea din viata literara a numelui si a creatiei lui Tudor Arghezi. Familia intreaga a trecut prin momente grele,dar forta morala a scriitorului nu a slabit nici o clipa ,creind celor din jur echilibrul si linistea necesare. Singurul contact oficial cu literatura ramn traducerile, care vor asigura,alaturi de fructele gradini din Martisor, existenta zilnica.. 1954 Dupa o lunga absenta, reintra in literatura cu volumul de versuri pentru copii ,,Prisaca 1955 Publica volumul de versuri 1907-Peisaje si culegerea de publicistica literara Pagini din trecut .La implinirea varstei de 75 de ani, este ales membru al Academiei. 1956 Apare Cntare Omului. Acest volum, impreuna cu ,,1907-Peisaje, reprezinta rodul anilor in care pna poetului n-a putut strapunge zidul tacerii. 1957 Ii apar Stihuri pestrite, pamflete in versuri si fabule, si volumul de note de calatorie ,,Din drum... 1958 Apar volumele,, Lume veche, lume noua, publicistica, versurile pentru copii, Cartea mea frumoasa 1959 Publica editia bibliografica Versuri, care cuprinde aproape intreaga lirica argheziana. 1960 Apar volumele Tablete de cronicar, culegere de articole , si Versuri. Academia si Uniunea Scriitorilor il sarbatoresc la implinirea varstei de 80 de ani. 1961 Publica volumul de versuri Frunze- inaugurnd seria anuala a plachetelor de versuri inedite- si volumul de tablete "Cu bastonul prin Bucuresti". 1962 Apare primul volum din editia de autor, Scrieri. 1963 Este prezent in librari cu placheta Poeme noi. Apar volumele 2,3 si 4 din Scrieri . 1964 Publica placheta Cadente si volumul 5 . 1965 La implinirea vrstei de 85 de ani, Tudor Arghezi este srbatorit pe plan national. Universitatea din Viena ii decerneaza premiul "Gottfried von herder". Este ales membru al Academiei Sarbe de Stiinte si Litere.

12. Sfrit
6

1966 Publica placheta Ritmuri, volumul Razlete, culegere de proze si Scrieri,volumul 12. In revista "Arges" publica, lunar, un articol, sub acelasi generic de neinlocuit-"Bilete de papagal". La 29 iulie , Paraschiva, sotia poetului,se stinge din viata. Este acceptata donatia prin care Tudor Arghezi isi exprima dorinta ca ansamblul de la Martisor,asa cum arata dupa aproape cincizeci de ani de strdanie, sa fie transformat in muzeu. Casa memoriala "Tudor Arghezi-Martisor" isi va deschide portile in anul 1974. 1967 Publica placheta Noaptea, versuri inchinate Pareschivei si Scrieri, volumele 13,14,15 si 16. Apare volumul Litmanii, o selectie de versuri si poeme in proza in memoria Paraschivei. La 14 lulie , la orele noua seara, Tudor Arghezi se stinge din viata. Este inhumat in gradina casei din Martisor, alaturi de Paraschiva,"sotia, sora si prietena de-o viata".

13. Postum
1968 - 2000 Apar postum: volumul Teatru, plachetele de poezii inedite Frunzele tale, Crengi, Calatorie de vis , Deslusiri precum si editia Scrieri de la volumul 17 la 45 2000 In colectia "Opere Fundamentale", Fundatia pentru Stiinta si Arta si Editura Univers Enciclopedic incep publicarea operei lui Tudor Arghezi. Au aparut volumele Versuri I si Versuri II, care cuprind lirica argheziana in integralitate. 2003 - 2004 Editura Academiei Romne si Editura Univers Enciclopedic continua publicarea creatiei argheziene in colectia "Oprere Fundamentale". Vad lumina Tiparului Volumele : Opere III, Publicistica (1896-1913) Opere IV, Publicistica (1914-1918), Opere V, Publicistica (1919-iulie 1928) si Opere VI , Publicistica (1928-1930).

14. Opere
Tema poetului care ia nastere din sevele strinse ale unui pamint (ca in Testament) nu constituie o surpriza pentru cel predispus sa-si alcatuiasca o genealogie fabuloasa. Ne apare inca si mai putin surprinzatoare daca facem conexiunea cu firea argheziana telurica si cu orgoliul sau de constiinta reprezentativa pentru o colectivitate. Ruga de vecernie intretine o ambiguitate semnificativa in ceea ce priveste capacitatea cumulativa a eului arghezian: in mine se desteapta o-ntreaga omenire,/ Sint cei ce-au fost pe vremuri, sint cei ce sint acum. In intelesul metaforic al omenirii argheziene, subzista discret aluzia la multiplicitatea in trecut a eului pina la hiperbola insului insutit. Aceasta proliferare infinita a ipostazelor eului se cere izbavita in cu vintul poetic, deodata cu izbavirea unei umanitati de stramosi ce urca din vechime pina in piscul ce insumeaza razvratirea veacurilor in cartea poetului. Testament-ul este o profesiune de credinta in care primul punct vizeaza misiunea poetului; estetica si arta poetica decurg de aici, ca fenomene secundare, derivate. Cartea pare o treapta in coborirea prin vremi. Dar nu artistul descinde, nu el merge in intimpinarea vechimii, ci seara razvratita vine spre el, sevele urca nerabdatoare spre rod. Eul poetic arghezian se instaleaza in prezent cu superbia de a fi rodul umanitatii (o umanitate cu dubla acceptie, cum spuneam anterior, ca o totalitate colectiva a istoriei si ca insumare a ipostazelor infinite ale eului in trecut). La Arghezi, poetul social e un pisc si verbul sau mintuitor atrage magnetic istoria. Cartea sa - spune poetul - e hrisovul dintii'7 al robilor cu saricile, pline/ De osemintele varsate-n mine. inainte de a vorbi de puterea poeziei, Arghezi vorbeste de puterea poetului, in virtutea unui viguros egotism de sorginte romntica. Abia dupa ce afirma deplina convingere a celui ales, poetul detaliaza modalitatile de sublimare a materiilor si finalitatea lor estetica, intr-un sistem de opozitii: indemnurile pentru vite devin cuvinte potrivite, visuri si icoane, zdrentele muguri si coroane, veninul - miere etc. Modelul poeticii argheziene este, intr-un mod foarte vizibil, alchimia. Poetul se intoarce la sine stapinit de mistica propriei individualitati: Durerea noastra surda si amara/ O gramadii pe-o singura vioara (s. n.). Ramura obscura (poetul) creste si se ridica imperios deasupra umbrelor padurii (colectivitatea pe care o reprezinta): Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/ Si izbaveste-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor./ E-ndreptatirea 7

ramurei obscure/ Iesita la lumina din padure/ Si dind in virf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii intregi. Dupa razboi publica in revistele Hiena, Cugetul romnesc, conduce cateva luni ziarul Natiunea, iar din februarie 1928 deschide seria celebrelor Bilete de papagal. Debutul in volum, realizat la 47 de ani, cand poetul era deja o prezenta marcanta in peisajul literar si cultural al vremii, (Cuvinte potrivite, 1927), este de asemenea nesupus conformismului. Volumul vine doar sa consacre definitiv un poet cu o voce originala, unica. Urmeaza, acum la intervale de timp mai apropiate, celelalte volume, care ii vor consolida pozitia aparte in lirica romneasca interbelica. Cuvinte potrivite, poezii, 1927 Icoane de lemn, tablete, 1929 Poarta neagra, tablete, 1930 Flori de mucigai, poezii, 1931 Cartea cu jucarii, poezii, 1931 Tablete din ara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933 Ochii Maicii Domnului, 1934 Carticica de seara, poezii, 1935 Cimitirul Buna-Vestire, romn parabolic, 1934 Versuri, 1936 Ce-ai cu mine vantule?, 1937 Lina, romn, 1942 Eminescu, studiu critic, 1943 Versuri alese, 1946 Bilete de papagal, 1946 Prisaca, 1948, poeme pentru copii 1907-Peizaje, 1955 Pagini din trecut, publicistica, 1955 Cantare omului, 1955 Frunze, 1961 Poeme noi, 1963 Cadene, 1964 Silabe, 1965 Razlee, 1965 Versuri lungi, 1965 Ritmuri, 1966 Litanii, 1967 Noaptea, 1967. O Furnica Colaborare la reviste: Linia dreapta, Viata sociala, Viata romneasca, Cro/iica, Seara, Libertatea, Rampa, Facla, Faclia, Versuri, Versuri si proza, Umanitatea, Izbanda, Flacara, Contimporanul, Hiena, Clopotul, Natiunea, Gandirea, Lamura, Cugetul romnesc, Lumea. Testament deschide volumul Cuvinte potrivite, Bucuresti, Editura Fundatiilor, 1927. Psalm (As putea vecia cu tovarasie) a aparut in volumul Cuvinte potrivite, Bucuresti, Editura Fundatiilor, 1927. Vant de toamna a aparut in volumul de debut al poetului din 1927. Niciodata toamna a fost publicata in primul volum al poetului. Cantarea fost publicata in primul volum al poetului. Belsug a fost publicata in primul volum al poetului. Nehoarare a aparut in volum in Cuvinte potrivite din 1927. 8

Psalm (Te dramuiesc in zgomot si-n tacere) a aparut in volum in Cuvinte potrivite, 1927. Arheologie a aparut in volum in Cuvinte potrivite din 1927. Despartire a aparut in volumul Cuvinte potrivite din 1927. Duhovniceasca a aparut in volum in Cuvinte potrivite, 1927. De-a v-ati ascuns a aparut in volum in Cuvinte potrivite din 1927. Fatalaul a aparut in volumul Flori de mucigai, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1931. Dacica a aparut in volum in Hore, Bucuresti, F. P. L. A., 1939. Psalm (Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce) a aparut in volum in Silabe, Bucuresti, E. P. L., 1965.

15.Referine critice
Psalmii arghezieni sunt monologuri ale celui-care-glasuieste-in-pustiu. () Vocea poetului este a omului glasuind pe un promontoriu inaintat, adresandu-se Domnului in hau, deci voce pierzandu-se in pustiu. Nici un raspuns din marele gol. Monologul nu ajunge niciodata sa devina un dialog. Dar tocmai condamnarea la singuratatea suferita, asumata, arogata a glasului, ca si imensitatea vidului in care rasuna, confera psalmilor arghezieni patosul lor. Ei sunt psalmi ai patimii in toate sensurile cuvantului, implicand inversunarile pasiunii si apasarile patimirii." (Nicolae Balota - Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, Bucuresti, 1997, p. 149) S-au spus despre Arghezi toate acele lucruri superficiale si juste ce se observa din capul locului: ca exprima conflictul intre real si ideal, ca e baudelairian si eminescian, ca e un creator de limba. Toate aceste aspecte sar putea afla la orice alt poet. Universul sau substantial, sensul de explo-ratie metafizica a viziunilor, intelectualitatea fara cadre rationale a acestei lirice, iata chestiunile adevarate () Cu Flori de mucigai arta lui Arghezi se preface in asa fel incat, formal, putem afirma ca poezia argheziana autentica, lipsita de orice ecouri straine, aici incepe. () Florile de mucigai sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii dedat cu mirodeniile. () in Flori de mucigai, efectul artistic consta in surprinderea suavitatii sub expresia de mahala. () Cu cat expresia e mai grotesc tipica, cu atat vibratia autentica e mai surprinzatoare". (C. Calinescu - Istoria literaturii romne de la origini pana in prezent, Editura Minerva, ed. a ll-a, Bucuresti, 1982, pp. 808-809, 814) Aceasta este functia pe care o exercita Arghezi, ca un vraci, a carui putere vrajitoreasca sta in cuvinte. Cautate la izvoarele parasite ale arhaismelor, ale limbajului bisericesc, ale lexicului familiar sau periferic s.a.m.d-, cuvintele poetului se organizeaza in raporturi verbale noi, dupa o logica al carei principiu ascuns este modificarea insasi a constiintei cosmice care, unita cu factorul timp, determina nelinistea argheziana." (Serban Cioculescu - Introducere in poezia lui Tudor Arghezi, Editura Minerva, Bucuresti, 1971, p. 208) Mistica divina a crestinului ortodox Arghezi, naturista si organicista, se releva in planul transcendentului care coboara in viata, ca intr-un receptacul al divinitatii, manifestata prin har creator si prin miracolul neintrerupt al fapturilor, de consubstantiala esenta." (Pompiliu Constantinescu - Tudor Arghezi, Editura Minerva, Bucuresti, 1994, p. 156) Arghezi e un chinuit, un torturat de nelinisti, de indoieli si de intrebari, un insingurat. La el e vorba de cunoasterea divinitatii printr-un proces intelectiv () in care era ajutat numai de mintea lui ca tuciul. O drama de cu totul alt ordin decat alternativa bine - rau, credinta - necredinta se desfasoara in fata noastra. Firea lui plina de contraste, natura lui singulara nu puteau da decat o forma de exceptie si extravaganta acestei dezbateri launtrice." (Alexandru George - Marele Alpha, Editura Cartea Romneasca, Bucuresti, 1970, pp. 8l-82) Si Arghezi, intocmai lui Eminescu, concepe iubirea ca sentiment sacru si unic, semn al inscrierii omului in ritmica universului. La amandoi, prin poezie se transfigureaza realul in directia observarii in absolut a 9

fenomenului erotic, sub valul aparentei anecdote si al persoanei intai consuman-du-se drama spetei." (Ilie Gutan - Tudor Arghezi. Imaginarul erotic, Editura Minerva, Bucuresti, 1980, p. 60) Nicaieri n-am putea gasi o caracterizare, globala fireste, dar mai viguros exprimata, a acestei estetici decat in insusi dl Arghezi, in poezia sa Testament () Aceasta capacitate de a transforma veninul in miere, pastran-du-i totusi dulcea lui putere, de a transforma mucigaiurile, bubele si noroiul in frumuseti inedite, constituie si nota diferentiala a poetului si principiul unei estetici creatoare de noi valori literare () Putem chiar afirma ca dl Arghezi reprezinta cea mai mare capacitate de a exprima abstractia prin materie. Valoarea lui nu sta, asadar, in determinante psihologice, ci in ineditul expresiei, inedit iesit din o forta neegalata de a transforma la mari temperaturi mucigaiurile, bubele si noroiul in substanta poetica. Fara intentii ditirambice, putem deci afirma ca cu dl Arghezi incepe o noua estetica: estetica poeziei scoasa din detritusuri verbale." (E. Lovinescu - Istoria literaturii romne contemporane, Editura Minerva, Bucuresti, 1973, pp. 602-604) In Flori de mucigai spectacolul suferintei umane tutelat, ca in alegoriile medievale, de prezenta mortii, tipologia de bolgie dantesca, reversul parodic al mantuirii prin suferinta, scurgerea torturanta a timpului, aliajul sumbru cu terifiantul si grotescul, extensiunea amanuntului in fantastic, in sfarsit, seraficul amalgamat cu trivialul vietii de puscarie se impletesc intr-o poezie fals-genuina, croita de urzeala epica si in care limbajul argotic de mahala circumscrie o stare lirica particulara." (Mircea Muthu - Dictionar analitic de opere literare romnesti, voi. II, E-L, coordonator: Ion Pop, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2000, pp. 80-81) Cu un limbaj substantial innoit (ceea ce inseamna in primul rand un lexic innoit, eliberat de prejudecata criteriului poeticitatii in selectia lexicala, cu un univers deschis viziunilor infernale sau grotescului, dominanta poeziei argheziene ramane, totusi, metaforismul vizionar, identificat chiar cu carnavalescul portretisticii () Trei par a fi caracteristicile prin care universul arghezian e opus de obicei celui eminescian: materialitatea limbajului, componenta ludica a poeticii sale (cu accentul apasat asupra valorii intrinseci a cuvintelor) si interesul pentru lumea reala, in special in aspectele ei triviale (Flori de mucigai).' (Ioana Em. Petrescu - Namolul tainelor", in Eminescu si mutatiile poeziei romnesti, Editura Dacia, ClujNapoca, 1989, pp. 105-l06) "Fara sa se confunde, in totalitatea ei, cu jocul, creatia argheziana marcata, in atatea dintre momentele sale, de tensiuni dramatice si nelinisti metafizice, il propune totusi ca o componenta fundamentala a atitudinii creatoare. Ca spatiu de joc cu cuvintele, poezia angajeaza ipostaza ideala a creatorului (). La modul ideal, trudnicul mestesug al potrivirii cuvintelor se vrea joc liber, de-a lumea si cu lumea: o lume adaptata pe statul mic al jucariei si comportand astfel toate libertatile de manipulare si transformare din partea artizanului-jucator." (Ion Pop - locul poeziei, Editura Cartea Romneasca, Bucuresti, 1985, pp. 102-l03) Este Arghezi un poet religios, un poet mistic? Raspuns: Arghezi a corupt in chip fericit pentru poezie tema sacrului si a creat o opera unica, in felul ei, in acest secol, introducand masiv in problematica religioasa dramele existentiale si metafizice ale individului." (Eugen Simion - Prefata la voi. Tudor Arghezi, Opere, I, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000, p. XLIX) "Fara disociere si ruptura, cunoasterea argheziana ar fi in impas. Fara materializarea abstractiei, disocierea nu se poate produce. De aceea, noaptea si stepa, ceata si pustiul inlocuiesc conceptul divinitatii ascunse sau al mortii ce sta la panda. Poemele credintei sau ale necredintei argheziene sunt un caz particular al poemelor noptii. Noaptea este metafora centrala, inglobanta si decisiva a universului liric arghezian." (Ion Simut - Revizuiri, Editura Fundatiei Culturale Romne, 10

Bucuresti, 1995, p. 116) "Un amestec de sublim si urat este propriu stilului poetic al lui Arghezi, in sectiunea stratului poetic central uratul fiind pragul de jos al elanului spre inaltimile sublimului, in viziunea poetica a uratului sacru.' (Eugen Todoran - .Uratul sacru in poezia lui Tudor Arghezi", in voi. Sectiuni literare, Editura Facla, Timisoara, 1973, pp. 293-294) "Existenta-moarte, eros-Thanatos, naturism frust si rafinata nevoie de a crea un alt univers, construit din cuvinte potrivite, acestea sunt traseele seismelor lirice argheziene. Ele se exprima intr-un discurs abrupt, al confesiunii directe sau in structurile metaforice cele mai neasteptate, incat poetica lui Arghezi, care nu seamana in sintaxa si stilistica ei cu nici o traditie, putea sa deruteze si sa fascineze totodata." (Mircea Zaciu - .Tudor Arghezi", in Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dictionarul esential al scriitorilor romni, Editura Albatros, Bucuresti, 2000, p. 38) (C. B.)

16.Citate
M-a posedat intenia de a mprumuta vorbelor nsuiri materiale, aa nct unele s miroase, unele s supere pupila prin scnteiere, altele s fie pipibile, dure sau muculate i cu pr de animal. Toat viaa am avut idealul s fac o fabric de jucrii i lipsindu-mi instalaiile, m-am jucat cu ceea ce era mai ieftin i mai gratuit n lumea civilizat, cu materialul vagabond al cuvintelor date.

Se cunoate c femeile domnului Pallady ar putea scobor prea bine din cadrul lor n lume, cu bumbul ei smburiu ca ametistele, cu floarea de crin ridicat ctre olduri, concavitatea diafan a pntecelui modelat frumos, proeminenele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Pamfletarul este mai crud dect un asasin. Un criminal omoar un om de multe ori involuntar, pentru a-l prda mort. Pamfletarul se strecoar pretutindeni. Se ocup de afaceri care nu-l privesc i cnd nu gndeti, chinuindu-i victima cu o sadic voluptate. Ziarul nu este numai o tire, telegram, articol de fond, reportaj, numai politic i informaie... Ziarul e o stare sufleteasc. Orice personagiu care poate deveni subiect de pamflet este, ntr-o msur oarecare, ridicul prin diferena dintre calitatea lui social, dintre ateptri i calitatea real. Pamfletul se nvrtete n jurul obiectului cu oarecare frumusee de corb: ntre dou zboruri circulare, ciupete, zgrie, neap, rupe. Pamfletul se lucreaz cu undreaua, cu peria de srm, cu rztoarea sau cu fierstrul bijutierului; i uneori, n clipele supreme, cu sculele mcelriei. N-a putea s ascund c de Ion Minulescu m anim i simpatie regional... Poetul era oltean din Slatina. Pentru tot ce-i oltenesc am o slbiciune congenital. De-abia ieii din precupeie, juveii de peste Olt, detepi, ndrgii i independeni, au dat dovezi de sensibiliti i o scriptur renovatoare, mi convine s cred, de cea mai original calitate. Oltenii-s febrili, valahi i Minulescu e Mistralul lor. Lutarii de Jii, strunii-v viorile i cntai! Poetul nu a murit! Ei nu cunosc, bieii scriitori, o art nnscut, n afar de literatur, o vigoare ce vine din pmnt, din aer, din cer, din snge. Ei au citit i citesc, i dup ce citesc se pun s scrie i ei - i iat de ce sunt scriitori. Sceptici din nerozie i orientalism, ei nu pot s priceap viaa, n-au pentru ea nici un sentiment, nu se pasioneaz, nu izbucnesc, nu se revolt, nu ursc, nu iubesc, nu vor, nu vd, nu tiu. E o emasculare profund, i de aceea scriitorii notri i mbtrnesc att de iute. Dac cineva continu s se mai schilodeasc umblnd cu gtul strmb dup cuvintele mele, vie-i inima la loc; apuce-se i el s se joace i dac mai are nevoie de reete s mi le cear: le dau bucuros, dup cum am aflat. ns toat jucria are un neles. E nevoie s te joci de mic i s adaptezi o via i o nefericire pe statul mic al jucriei. Meteugul sta pueril nu-l poate duce la capt un individ pripit pentru o profesiune respectabil sau bine pltit, decorat i sociabil. Oamenii definii socialmente, 11

orict ar dori-o, nu pot face jucrii, dup ce i-au deprins pipitul, cpna i fesele cu un contact stabil. Cci i jucriile au drama lor, clugria lor, fecioria lor, care nu se potrivesc cu meteugurile nici unui parvenitism. n 30 de ani, eu am fcut o carte i am vzut toi oamenii de-o vrst cu mine trecnd naintea mea i am acceptat. M-a turburat ntotdeauna, ca unul din mistere, putinta ca e cinele prezent n viata noastra. Fara om si fara cine, cinele si omul ar fi niste pribegi. Pentru moralul omului, prietenul lui de la use si din odaie, e o mngiere, un sprijin, un aliat, zadarnic asteptat dintre semenii perversi, uneltitori, veninosi, tradatori. Cinele e permanent cu tine, lnga tine, pna la moarte, singurul tovaras care moare odata cu tine, culcat pe mormntul tau. Te uiti n ochii lui: te ntelege si tu nu cauti sa-l ntelegi. Inima lui ti-e daruita fara conditii si peste mprejurari: cinele-i o prelungire a fiintei tale sufletesti si tu l chinuiesti, l bati, l prinzi cu latul si-l ucizi. Primarii i strpesc cu otrava, stapnii i gonesc, se ridica impozite pe cini, oamenii stiintifici si docenti vor sa-ti ia catelul din brate si cinele din lant ca sa te ocroteasca de o prostie din capul lor sterp. S-a nascocit, pentru flatarea simtului de conservare a omului de prisos, primejdia turbarii, principiu municipal, aproape dogma de Stat. De ce e cinele impur chiar pentru Charles Baudelaire, unul din cei mai impuri dintre oameni? Nu pute omul? Nu-i pute gura, stomacul, intestinul? Picioarele nu-i put? Si ce constiinta poate fi mai spurcata dect a omului, degradat si infect cu att mai mult cu ct se nalta mai sus, ministru, presedinte, barbat de stat, potentat si javra, si cu ct si stropeste strvul mbaiat, cu parfumele filosofilor si vaporii distilati ai violetei. Da laba-ncoa, Grivei, voiniceste: laba ta ma cinsteste. Dac vrei s te faci romncier, deschide miezul i scoate din climar Universul. Am cutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu rie: le-am excitat aroma, le-am avivat rnile cu sticl pisat i le-am infectat pe unele complect; i cum de la ele la azur e o distan direct, o coresponden, am fcut pe cale artificial i cuvinte oglinditoare sau strvezii i am silit s intre n lumina lor eterogenul, ca ntr-o vitrin de optician ambulant. Dac mrgelele i jucriile mele sunt date pierzaniei, ceea ce nu cred, din pricina cantitilor de via, de sntate i de timp cristalizate n susbstana lor, eu unul nu m ngrozesc: m joc nainte. Dar dac sunt destinate s dureze, ceea ce m tem c mi se pare, nemijlocit ele vor dura, solidare cu limba din care le-am zmuls i n care le-am intercalat. Femeia iubit este singura frumoas. Lucrurile se neleg la marginea cuvintelor, i cuvintele nu sunt de ajuns ca s le

12