Cezar Petrescu

(1892 - 1961)

Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, Cotnari, Iași - d. 9 martie 1961, București) a fost un
romancier, nuvelist, traducător și gazetar român, redactor la Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă,
Voința, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei social-politice și culturale Hiena
(1919-1924). Cezar Petrescu, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă "Comedie
umană", o Cronică românească a veacului XX este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate
a veacului.

S-a născut la Hodora-Cotnari, județul Iași, fiu al inginerului Dimitrie D. Petrescu, doctor în ştiinţe
agricole de la Paris, profesor la Școala agricolă Trifești lângă Roman, unde viitorul scriitor a și învățat
între 1901-1903. Mama lui se numea Olga (născută Comoniţa), descendentă a unei vechi familii de boieri
din ţinutul Neamţ.
Urmează liceul la Roman și apoi la Iași, unde își ia bacalaureatul în anul 1911.
În 1907 debuteaza cu nuvela "Scrisori" în revista "Sămănătorul". Colaborează la "Facla",
"Opinia", "Versuri şi proză", "Cronica", "Chemarea" şi altele.
Obține licența în drept în anul 1915 în urma absolvirii Facultăţii de Drept a Universităţii din
Bucureşti.
În decembrie 1918 se mută la Bucureşti, unde intră în ziaristică, iar în 1919 devine co-director la
revista social-politică "Hiena", redactor la "Adevărul", "Dimineaţa", "Bucovina", "Ţara nouă".
În 1920, s-a mutat la Cluj, unde va lucra la ziarul "Voinţa".
Alături de Lucian Blaga, Adrian Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista "Gândirea" în anul
1921.
În anul 1922 are loc debutul editorial cu Scrisorile unui răzeş, având drept model „scrisorile" lui
Alphonse Daudet.
Bolnav, revine la Bucureşti în 1923, intră în redacţia "Cotidianului" lui Nicolae Iorga, "Neamul
românesc".
În 1924 scrie Drumul cu plopi, în 1925 Omul din vis şi în acelaşi an părăseşte cercul "Gândirii".
În perioada 1927-1928 a avut loc apariţia romanului Întunecare, frescă socială a primei
conflagraţii şi a anilor 20. Publică numeroase alte romane, organizate într-o vastă „cronică românească a
veacului XX".
În anul 1928 scrie Omul care şi-a găsit umbra şi fondeaza ziarele "Cuvântul" şi "Curentul".
În anii următori continuă să scrie Aranca, stima lacurilor, paralel cu munca la primul său roman,
Întunecare (1929), Calea Victoriei, La Paradis general, Pif Paf Puf (1930), Comoara regelui Dromichet,
Baletul mecanic (1931). Tot în 1931 i se decernează "Premiul Naţional pentru proză".
Urmează alte opere: Plecat fără adresa", Fram, ursul polar (1932), Oraş patriarhal, Aurul negru
(1934), Cheia visurilor şi Duminica orbului (1935).
În anul 1936 este numit secretar general în Ministerul Artelor.
 În perioada 1935-1938 scrie trilogia Luceafărul, Nirvana, Carmen saeculare, o amplă
reconstituire biografică (romanţată) a vieţii lui Mihai Eminescu.
Devine director al ziarului "România" şi al revistei "România literară" în 1938.
Anii următori îşi continuă scrierile: între 1935 şi 1943 scrie 1907, în 1942 Ochii strigoiului, în
1944 Carlton, în 1945 Adăpostul Sobolia, în 1946 apare Războiul lui Ion Săracu, între 1946 şi 1947 scrie
opera Tapirul. Obține Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului -
colaborare cu Mihail Novicov.
În 1954 apare Doctorul Negrea, Vino şi vezi, Ajun de revoluţie 1848.
Devine membru al Academei Române în anul 1955 şi în acelaşi an scrie operele Ai noştri ca
brazii, Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mâine.
În 1956 scrie lucrarea Scriitorul şi epoca sa, în 1957 Mărturiile unui scriitor, în 1958 Cele dintâi
povestiri, iar în 1961 scrie Drumul cu plopi.
Cezar Petrescu s-a stins pe neaşteptate în dimineaţa zilei de 9 martie 1961, câteva luni după ce
împlinise 68 ani. Scriitorul se afla angajat în munca de definitivare a volumului de nuvele, primul din
ciclul Opere alese, pe care îl pregătea; de asemenea avea de terminat romanul Vladim, început cu mai
mulţi ani înainte şi adus până aproape de sfârşit.
Viaţa lui Cezar Petrescu a fost astfel închinata în principal muncii sale de creaţie, literaturii şi
jurnalisticii. Biografia sa socială se organizează în jurul acestor activităţi care l-au captivat.
În 1962 Vladim sau Drumul pierdut apar postum.

Opera literară:
Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume - romane , nuvele, piese de teatru, proză fantastică și
literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică.

Cronica românească a veacului XX

 Rodul pământului
o Scrisorile unui răzeș, 1922
 Război și pace
o Întunecare,2 vol., 1927 - 1928
o Ochii strigoiului, 1942
o Plecat fără adresă
o Sosit fără adresă
 Capitala care ucide (temă semănătoristă)
o Calea Victoriei, 1930
o Greta Garbo, 1932
o Duminica orbului, 1934
o Carlton
o Oraș patriarhal, 1930
 Ciclul 1907 - Mane, Tekkel, Fares, 1937
o Noi vrem pământ, 1938
o Pământ … mormânt,
 Comoara regelui Dromichet, 1931
 Aurul negru, 1934
 Apostol, 1933 și 1944 - Scris în memoria primului sau dascǎl, Nicolae Apostol .

Literatură pentru copii

 Fram, ursul polar, 1931
 Cocârț și bomba atomică, 1945
 Pif - Paf - Puf, 1945
 Omul de zăpadă, 1945
 Iliuță copil, 1945
 Neghiniță, 1945