Cezar PETRESCU

Prozatorul Cezar Petrescu s-a nascut pe 1 dec. 1882, in com. Hodora-Cotnari, jud. Iasi si a decedat
pe 9 mart. 1961, la Bucuresti.

Cunoscutul prozator a fost fiul lui Dimitrie D. Petrescu, doctor in stiinte agricole de la Paris,
profesor la scoala de horticultura din Roman, si al Olgai Comonita, descendenta unei vechi familii de
boieri din tinutul Neamt.

Primii doi ani de studii ii face acasa (1899-1901), urmatorii doi la Roman (1901-1903). Liceul il
urmeaza la Iasi, apoi la Roman (trece examenul de bacalaureat in 1911). Urmeaza Facultatea de Drept a
Universitatii din Bucuresti, obtinand licenta in 1915. Debuteaza cu nuvela Scrisori, in rev. Samanatorul
(1907). Colaboreaza la Facla, Opinia, Versuri si proza, Cronica, Chemarea, si altele.

In timpul primului razboi mondial, este reformat, si devine functionar. In dec. 1918 se muta la
Bucuresti, unde intra in ziaristica: codirector la revista social-politica Hiena (1919), redactor la
Adevarul, Dimineata, Bucovina, Tara noua, apoi se muta la Cluj, lucreaza la ziarul Vointa (1920) si
intemeiaza impreuna cu G.I. Mihaescu si Adrian Maniu, revista Gandirea (1921). Debut editorial cu
Scrisorile unui razes (1922). A continuat sa scrie proza scurta (nuvele, povestiri): Drumul cu plopi
(1924), Omul din vis (1925), Omul care si-a gasit umbra (1928), Aranca, Stima lacurilor (1929), paralel
cu munca la primul sau roman - Intunecare. Bolnav, revine la Bucuresti (1923), intra in redactia
cotidianului lui N. Iorga, Neamul romanesc, paraseste cercul Gandirii, (1925) si fondeaza ziarele
Cuvantul si Curentul (1928). Aparitia romanului Intunecare (1927-1928), ampla fresca sociala a primei
conflagratii si a anilor 20, cu profunda dezamagire a "juramintelor tradate", ii aduce consacrarea. Publica
numeroase alte romane, organizate intr-o vasta "cronica romaneasca a veacului XX", ale carei sectiuni si
motivatii de conceptie le expune in pref. la Plecat fara adresa (1932), Calea Victoriei (1930), La Paradis
general (1930), Comoara regelui Dromichet (1931), Baletul mecanic (1931), Oras patriarhal (1933),
Aurul negru (1934), Cheia visurilor (1935), 1907 (1935-1943); Duminica orbului (1935), Ochii
strigoiului (1942), Carlton (1944), Adapostul Sobolia (1945), Razboiul lui Ion Saracu (1946), Tapirul
(1946-1947) s. a. A dat o ampla reconstituire biografica (romantata) a vietii lui Eminescu in trilogia
Luceafarul, Nirvana, Carmen saeculare (1935-1938).

Autor al catorva carti pentru copii, cu o mare audienta, devenite "clasice": Pif Paf Puf (1930),
Fram, ursul polar (1932).

A obtinut Premiul National pentru proza (1931). A devenit Secretar general in Ministerul Artelor
(1936), apoi Director al ziarului Romania (1938), al revistei Romania literara (ambele suprimate in
1940).

Dupa al doilea razboi, devine membru al Academiei (1955), scrie cateva proze: Doctorul Negrea
(1949), Vino si vezi (1954), Ai nostri ca brazii (1955), Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de maine
(1955) etc.

Inainte de moarte, si-a revazut intreaga creatie nuvelistica: Cele dintai povestiri (1958), Drumul
cu plopi (1961). Cateva interesante reflectii de creatie, insemnari de laborator, in Scriitorul si epoca sa
(1956), Marturiile unui scriitor (1957). A tradus, in colaborare, sau a "stilizat" traduceri din Balzac,
Solohov, Fadeev, Gorki, Tolstoi.

Literatura lui Cezar Petrescu, a fost foarte gustata in acea epoca, avand un imens succes de public,
cu toate criticile formulate. Operele sale au cuprins momentele importante ale istoriei societatii
romanesti de-a lungul unui intreg secol (de la 1848 pana dupa 1934).