Ion Pillat

Ion Pillat (n. 31 martie 1891, Bucureşti – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician,
antologator, editor, eseist, poet tradiţionalist şi publicist român. Pe linie maternă a fost
înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, care a
fost adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic,
Pe Argeş în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii
bunicului.

Şi-a petrecut copilăria la moşiile Florica, pe Argeş şi la Miorcani, pe râul Prut. După
1945 poezia sa este trecută la "index", evident din raţiuni strict politice. Fiul său, criticul
şi romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al
lui George Călinescu fiind condamnat la temniţă politică, iar manuscrisele i-au fost
confiscate şi distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.

Biografie
Ion Pillat s-a născut la Bucureşti în casa din Calea Dorobanţilor 6. Tatăl său era moşier şi
parlamentar, iar mama sa, Maria Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C.
Brătianu. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe moşia bunicului, Florica, unde a învăţat
în particular întreaga şcoală primară. A urmat cursurile şcolii primare nr. 1 din Piteşti, iar
în 1905 a terminat liceul Sfântul Sava din Bucureşti. Mama sa l-a luat cu ea la Paris,
pentru a continua studiile acolo. Cu ocazia excursiei la Chartres, a descoperit arta gotică,
care l-a inspirat pentru prima sa poezie În catedrală.

În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona unde a studiat în principal istoria şi geografia,
dar a făcut în paralel şi dreptul. Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în
Convorbiri literare. În 1912, aflat în Bucureşti în vacanţă, l-a cunoscut pe Alexandru
Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori sacre. În 1913 a obţinut licenţa în litere la
Paris şi a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic. A obţinut în
1914 şi licenţa în drept, apoi a revenit definitiv la Bucureşti unde a publicat volumul
Eternităţi de-o clipă.

S-a căsătorit în 1915 cu pictoriţa Maria Procopie-Dumitrescu. În 1916 a editat volumul

Plumb al lui George Bacovia şi a preluat conducerea revistei Flacăra, împreună cu
Adrian Maniu şi Horia Furtună. A participat la conferinţa de pace de la Paris ca secretar
al lui Alexandru Vaida-Voievod, preşedintele delegaţiei ardelene. În ziua semnării
tratatului, a publicat într-o ediţie restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri.

În 1921 a apărut, sub îngrijirea sa, volumul Poezia toamnei, o antologie din versurile
poeţilor români care au cântat toamna. În 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi,
Revista Cugetul românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri Pe Argeş în
sus, în care două poeme celebre conţin portretele bunicilor săi, Bunicul şi Bunica. În 1925
a Publicat volumul Satul meu şi a scos împreună cu criticul Perpessicius Antologia
poeţilor de azi. În 1935 a descoperit Balcicul, destinaţia preferată a Reginei Maria a
României, care atrăgea ca un magnet pictorii şi poeţii epocii, unde şi-a construit o vilă. A
publicat Poeme într-un vers, influenţate de haiku şi tehnica poemelor într-un vers din
literatura chineză şi din literatura japoneză.

A primit în 1936 premiul naţional pentru literatură şi a fost ales membru corespondent al
Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire şi a publicat volumul Ţărm
pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană şi volumul de
versuri Împlinire. În 1944, sub titul Poezii i-a apărut întreaga operă lirică scrisă între 1906
şi 1941.

La data de 17 aprilie 1945 a avut o congestie cerebrală în plină stradă, a fost transportat
acasă (pe actuala stradă Alexandru Philippide la nr.9) în stare de inconştienţă, iar în jurul
orei 22 a decedat.