Tren de plăcere

De Ion Luca Caragiale

I. L Caragiale (1852-1912) a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura
română, dar numele să este legat și de inegalabilele Momente și schițe, în care se vădește un
analist lucid și ironic al societății românești din vremea sa, un scriitor realist și moralizator,
dovedind un spirit de observație necruțător pentru cunoașterea firii umane. Volumul Momente
construit în jurul unor teme precum politica, oportunismul, familia, școala, presa, birocrația,
justiția, viața mondenă, recreează un univers comic. Comicul este susținut și de modul în care
Caragiale vede lumea, un fel de carnaval continuu în care fiecare poartă o mască.
În schițele sale, I. L. Caragiale creează o galerie de tipuri umane reprezentative nu numai
pentru societatea din vremea sa, ci pentru întreaga societate românească din orice timp, de aceea
se spune despre el cum că ar fi „contemporan” cu noi.
Schița1 satirică Tren de plăcere a fost scrisă în august 1900, realizată printr-o narațiune la
persoana a III_a, întâmplările fiind relatate de către naratorul omniscient. Aparținând genului
epic, autorul îmbină, în principal, două moduri de expunere, narațiunea2 și dialogul, care au rolul
de a evidenția întâmplările și trăsăturile morale ale personajelor caracterizate indirect prin fapte
și limbaj.
Titlul sugerează o călătorie cu încărcătură emoțională, efectuată cu trenul pentru a vedea
locuri și oameni noi.
Tema succintă, intriga simplă și substanța epică bogată ilustrează excursia de agrement
pe care familia Georgescu o întreprinde la Sinaia și pe care sarcasmul auctorial o transformă într-
o pierdere stupidă de vreme, într-o agitație ridicolă.

1
Schița este o narațiune de mici dimensiuni, în care se relatează o singură întâmplare din viața unor persoane.
Textul conține un singur instantaneu/moment sau împrejurare epică și un singur personaj principal/tip de personaj.
La nivelul expresivității textului, limbajul devine mijloc de fixare socială și de caracterizare a personajului.
2
Narațiunea este un mod de expunere prin care se relatează fapte și întâmplări reale sau fictive atribuite unui
personaj (personaje) și relatate de un narator.
Dialogul este un mod de expunere care consta în replici alternative a doi sau mai mulți emițători. Apare în textele
epice și dramatice. Dialogul reprezintă un important mod de caracterizare a personajului literar. Prin intermediul
dialogului, autorul pune în lumină gândurile și sentimentele personajelor.