Incipitul schiței Tren de plăcere este reprezentat de intriga subiectului: „S-a hotărât, care va să zică...

”,
exprimând încă de la început decizia soților Mița și Mialache Georgescu să meargă la într-o excursie în
Sinaia. În expoziție se prezintă pregătirile care se fac în vederea plecării. Întors de la serviciu, Mialache se
enervează că soacra sa nu plecase însă spre gară și că o să piardă trenul, așa că aceasta se grăbește „să
caute tramvaiul”. Familia Georgescu se urcă într-o birjă și ajung mai devreme la Gara de Nord cu aproape
o oră și Mihalche speră că va cumpăra doar trei bilete de tren. Urmează desfășurarea acțiunii care ocupă
cea mai mare întindere, ilustrând sejurul petrecut de familia Georgescu în frumoasa stațiune montană.
Ajunși în Sinaia, familia Georgescu ia o birjă și merg în parc urmând să se ducă la hotel Regal. Seara, D.
Georgescu își lasă soția în parc și pleacă împreună cu puiul la gramama pentru că îi era foame. Causticul
narator exclamă „fatalitate!” deoarece la Mazăre nu erau locuri și gramama fusese trimisă la hotel
Manolescu. Aici află că, din lipsă de odăi, fusese îndrumată către hotel Voinea. Tatăl îl lasă pe Ionel să se
odihnească pe o bancă și pleacă în caăutarea soției , dar ea nu e de găsit. Se întoarce să ia fiul, dar nici el
nu mai e de găsit. D. Georgescu pornește din nou stre Mazăre, unde află, fatalitate!, că acesta o trimisese
pe madam Georgescu la Manolescu, care, la rândul său, a îndrumat-o spre Voinea ca s-o găsească pe
gramama. Dar Fatalitate!, la Voinea „nu se afla nici madam Georgescu, nici puiul, nici gramama, nici
coșul”. Se duce înapoi în parc și aici Fatalitate!, nu găsește pe nimeni.
În tot fragmentul, naratorul reia același motiv literar „fatalitate”, care devine laitmotivul acestei situații, a
cărei semnificație strecurată subtil și ironic de narator este agitația ridicolă și fără rost a personajului care
venise la munte pentru odihnă. În acest episod se manifestă comicul de situație, care este si principala
formulă de construire a acestei schițe.
În cele din urmă, tot cocoana Anica îl găsește, târziu în noapte, pe banca din parcul pustiu. Cu nervii
întinși la maxim, Mialache se dezlănțuie, amândoi țipă și se jignesc.
Finalul schiței surprinde extazul doamnei Georgescu, al cărui suflet e „încărcat de fermecătoare amintiri”.
Atitudinile de parvenitism, incultură și lipsă de educație ale membrilor familiei sunt construite prin
contrastul dintre aparență și esență, modalitate specifică lui Caragiale în realizarea comicului