Romane Interbelice

-studiu de caz-

(Walter Langley(1852-1922) -Pictură între tranșee)

Liceul Teoretic “Németh László”

Profesor : Elekes Izabella
Elevi : Kádár Angéla, Molnár Tibor
Clasa XI.C, filologie
Anul 2022-2023

1
 Perioada interbelică este o perioadă care acoperă anii 1918-1944, în care s-a realizat
unitatea și integrarea națională în Europa, iar literatura a trecut printr-un proces de
modernizare. Această perioadă a avut un impact semnificativ asupra literaturii, deoarece a
contribuit la dezvoltarea acesteia și, de asemenea, a promovat globalizarea acesteia. În
această perioadă au apărut numeroase reviste și tendințe, susținând autenticitatea, specificul
național, europenizarea și promovarea tinerilor scriitori.Romanul românesc își lărgește temele
în perioada interbelică, acoperind o varietate de medii sociale și abordând probleme mai
complexe. Acest lucru îl face un excelent punct de referință pentru studiul dezvoltării
literaturii române în ansamblu. 1920 este un bun an de referință pentru romanul românesc,
deoarece apariția lui Ion de Liviu Rebreanu marchează începuturile acestuia.Formarea
societăţii moderne a impus condiţii favorabile înfloririi literaturii şi artelor. Mai mulţi factori
au făcut ca realizările culturale, până atunci accesibile unui număr restrâns de oameni, să
poată fi apreciate de cercuri din ce în ce mai largi de cetăţeni: dezvoltarea presei şi a tiparului,
deschiderea.saloanelor de expoziţie în care erau expuse publicului larg producţiile artiştilor
plastici, creşterea procentului de populaţie instruită în urma extinderii reţelei de învăţământ.
Democratizarea accesului la cultură a fost posibilă cu precădere datorită fotografiei,
cinematografului, radioului şi presei scrise. Strălucirea marilor capitale, Paris, Berlin, Viena,
Londra, a atras circulaţia ideilor şi a curentelor culturale şi a demonstrat unitatea intelectuală
a elitelor europene occidentale. Principalele curente culturale şi artistice apar în contextul în
care omul este capabil să descopere mecanismele universului şi încearcă să dirijeze evoluţia
societăţii omeneşti. Modernizarea structurilor politice şi economice, sociale şi juridice în
Europa Răsăriteană a generat, în contextul afirmării fiinţei naţionale, o nouă ideologie.
Conflictul de idei în lumea europeană a condus la noi viziuni despre modernizare în rândul
elitei intelectuale, reflectat prin manifestarea succesivă, dar şi concomitentă a curentelor
culturale precum: romantismul, realismul, impresionismul, naturalismul, parnasianismul,
simbolismul.

2
 În literatura română, Camil Petrescu este un înnoitor. Întreaga sa creație stă sub
semnul lucidității și năzuiește să întrunească atributele autenticității, ca rezultat al unei
minuțioase analize psihologice, dar și a unei profunde cunoașteri a complexelor probleme
sociale. Poeziile sale, cu tendințe intelectuale, afișează o poziție antisimbolistică și mai ales
antitradiționalistă. Romanele și dramaturgia sa, fundamentate pe aceeași filozofie a căutării
absolutului, sunt construite modern. Opera lui Camil Petrescu, oricât de variată ar părea,
prezintă o excepțională unitate, sub trei aspecte: al problematicii, al spiritului polemic și al
facturii artistice.[1]“Psihologul dovedit în teatru s-a realizat apoi și în substanță epica în
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război și Patul lui Procust, două din cele mai
bune romane de analiză ale literaturii mai noi. Compoziția celui dintăi e negreșit defectuoasă,
întrucât consta în juxtapunere a două romane diferite, unul al geloziei și celălalt al războiului,
nelegate decât doar prin unitatea biologica a eroului. Studiul geloziiei lui Gheorghidiu, din
primul volum, e făcut cu o mare ascuține de analiza, cu amestecul de luciditate și de febră
caracteristic scriitorului, transmisibil și cititorului, și cu o lipsă de apilicatie stilistică devenită
oarecum și pragmatică, fară a mai pomeni și de sfidarea în inoportun obișnuită încăpățânării
lui prezumțioase (cursul de istoria filozofiei făcut în patul Elei, nesuprimat nici în a doua
ediție a romanului). Volumul al doilea e romanul războiului nostru, limitat, firește, la
experiență aceluiași Gheorghidiu, al cărui jurnal de campanie reprezintă echivalentul epic al
experienței războinice a poetului Versurilor, adică vizunea realista a unui război fară eroism
și ideologie patriotică, a unui război circumscris la un moment dat cu tot ce poate aduce
întâmplător, descompunând sufletul în frica, îndrăzneală, panica, lașitate, avant, dominate
numai de determinismul instinctului de conservare ... Reci și patetice, placide și trepidante,
fară sforțare de literatura, notațiile acestea dau o icoana mai reala a războiului decât atâtea
descripții nobile și convenționale.’’

1 Eugen Lovinescu “Istoria literaturii române contemporane”, editura Minerva, 1981, București, pag.
109

3
 Un alt reprezentant al romanului interbelic este Mihail Sadoveanu. Provenind dintr-o
familie bogată, Nicolae Iorga spune că anul 1904 este declarat “anul Sadoveanu”.
Colaborează la revista “Sămănătorul”, dar se va simți mai apropiat spiritului “Vieţii
româneşti”. Este o vreme director al Teatrului Naţional din Iaşi, iar 1921 devine membru al
Academiei Române. Moare în anul 1961. Epoca în care scrie Sadoveanu este epoca marelui
roman realist dar şi a romanului modern. Mihail Sadoveanu este un scriitor cu individualitate
distinctă în literatura româna şi cea universală. Este un realist cu viziune romantică şi un
romantic ce aduce detalii ca un realist, un contemplativ. [2] “Eroii lui Sadoveanu sunt
exponenţi ai unor categorii, tipuri sau arhetipuri exemplare pentru umanitate prin faptele lor;
autorul a creat o lume prin Vitoria Lipan, Tudor Şoimaru, Ştefan cel Mare, răzeşi şi boieri,
pescari, haiduci, militari, popi, avocaţi, negustori. Autorul urmăreşte condiţia socială şi cea
istorică a individului, descriind lumea satului şi a târgurilor de provincie, realităţile prezente
dar şi cele ce aparţin istoriei sau unui trecut imemorial pe care documentele nu îl pot atesta.”
Romanul ”Baltagul" a fost scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930, când Mihail
Sadoveanu împlinea 80 de ani, fiind primit cu "un ropot de recenzii entuziaste" de către
criticii vremii. Romanul are ca surse de inspirație balade populare de la care Sadoveanu preia
idei şi motive mitologice româneşti.
Liviu Rebreanu (1885-1944) este considerat creatorul romanului românesc modern,
întrucât Ion este privit ca cea mai puternică crea ie obiectivă a literaturii ț române. Ion a fost
publicat în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare. Romanul este o monografie a
realităților satului ardelean de la începutul secolului al XIX –lea, ilustrând conflictul generat
de lupta aprigă pentru pământ, într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în
funcție de averea pe care o posedă, fapt ce justifică acțiunile personajelor. Romanul e
organizat în două părți: "Glasul pământului" și "Glasul iubirii" și reflectă patimile
conflictuale: pământul și iubirea. Modernismul romanului rezidă din complexitatea
construcției narative, din multitudinea planurilor de acțiune și din numărul mare de personaje.

2-https://www.scribd.com/document/252798741/Contributia-Lui-Mihail-Sadoveanu-La-Dezvoltarea-
Romanului-Romanesc-Interbelic#

4
[3]
“În Ion, deşi monolitul viziunii auctoriale rămâne intact, maniera narativă sistematică,
ordonată, sugrumă deja un fond psihologic obscur, violent şi pătimaş” [4] “Relatând
dificultățile pe care le-a întâmpinat în scrierea lui Liviu Rebreanu îşi aminteşte de o noapte
din august când a aşternut pe hârtie "întregcapitolul întâi, cel mai lung din roman, şi începutul
celui de-al doilea", nimerind, în sfârşit, după multe încercări "ritmul şi tonul" romanului său.
"O explicaţie a acestei rodnicii excepţionale cred că aş putea oferi acum, după consumarea
lucrurilor, spune el în cunoscutele Mărturisiri din 1932: aproape toată desfăşurarea din primul
capitol este, de fapt, evocarea primelor amintiri din copilăria mea. Voi adăuga însă imediat că
nici prin gând nu mi-a trecut, când am scris capitolul acesta, să-mi scriu amintirile copilăriei;
şi cred că nimeni nu ar putea descoperi, în zugrăvirea obiectivă a tuturor celor ce se petrec
acolo, note subiective. Şi totuşi! Acţiunea se petrece în satul Prislop, de lângă Năsăud; în
roman Pripas. Pentru a situa locurile, pornesc cu cititorul pe şoseaua naţională, mă abat, din
sus de Armadia, pe o şosea laterală care trece Someşul; apoi prin satul Jidoviţa, ajunge la
Pripas". Şi adaugă: "Descrierea drumului până la Pripas şi chiar a satului şi a împrejurimilor
corespunde în mare parte realităţii" Acțiunea romanului este dispusă pe două planuri care
uneori merg paralel, alteori se intersectează, constituind de fapt imagini ale aceleiași lumi.
Cele două planuri, cel al țăranilor avându-l pe Ion în centru și cel al intelectualității rurale
având în centru familia învățătorului Herdelea, sunt adunate la un loc de către autor în prima
secvența care înfățișează viața satului și anume hora, în care personajele sunt asezate dupa
poziția socială fiind surprinse în atitudini semnificative. [5] “Călinescu afirmă că “în planul
creației, Ion e o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și-a
rămas în cele din urmă cu pământul”. Însușindu-și pământul pe căi necinstite, tulburând
liniștea unui cămin (cel al lui George Bulbuc) în numele glasului iubirii, Ion nu putea
supraviețui, iar sfârșitul său nu putea fi altul, fiind perfect motivat din punct de vedere moral
și estetic.”

3 Nicolae Manolescu “Arca lui Noe”, editura Cartea Românească Educațional, anul 2018, București,
pag. 25
4 Nicolae Manolescu “Arca lui Noe”, editura Cartea Românească Educațional, anul 2018, București,
pag. 137
5-https://www.referatele.com/referate/romana/online48/Perioada-interbelica---Romanul-romanesc-in-
perioada-interbelica---Ion--Paduera-Spanzuratilor--Fratii.php

5
 George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost
un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a
culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar
italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari
români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează
întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în
perioada interbelică. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui
Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă, etc.). Publică, după 1945,
studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori
străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului și
istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat
monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae
Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii,
eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare
în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în
1965. „Enigma Otiliei” (1938) constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda
balzaciana. Romanul lui Călinescu devine astfel unul polemic, replica literară la cultivarea
asidua în epoca a formulei proustiene, dar și o ilustrare a concepției sale despre curente
literare.
Perioada interbelică a romanului românesc e o perioadă de efervescență spirituală
nemaiîntâlnită în cultura noastră.Viața culturală cunoaște înfăptuiri strălucite, multe din ele
cu ecou mondial (nume că Iorga, Enescu, Brâncuși trec de hotarele țării) dar și de degradări
dezolante în anii fascismului. Niciodată literatura româna n-a avut într-o singură perioadă
atâția reprezentanți iluștri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Blaga, H. Papadat-Bengescu,
G.Călinescu, Camil Petrescu…), niciodată n-a trăit și o mai aprinsă dispoziție la contestarea
valorilor. Tabloul activității scriitoricești prezintă, prin urmare, o mare varietate și
complexitate, înregistrându-se dintr-o țesătură deasă de lumini și umbre puternice.

6
Bibliografie

Eugen Lovinescu Istoria literaturii române contemporane

Nicolae Manolescu Arca lui Noe

https://www.scribd.com/document/252798741/Contributia-Lui-Mihail-Sadoveanu-La-
Dezvoltarea-Romanului-Romanesc-Interbelic#

https://www.scribd.com/doc/314844393/Ion-Analiza-Literara

https://www.scribd.com/doc/2867759/Nicolae-Manolescu-Arca-lui-Noe

https://www.scribd.com/document/537229815/ION

https://www.scribd.com/doc/268468797/Nicolae-Manolescu

https://www.referatele.com/referate/romana/online48/Perioada-interbelica---Romanul-
romanesc-in-perioada-interbelica---Ion--Paduera-Spanzuratilor--Fratii.php

https://www.referatele.com/referate/noi/romana/enigma-otiliei-de-g-12102117191.php

https://www.libertatea.ro/lifestyle/george-calinescu-biografie-3410804

7
8