Groaznica sinucidere din strada Fidelității

 este titlul unei știri din ziarul Aurora

 știrea spune că pe la 7 dimineață se aud zgomote, țipete etc de la casa cu nr 13, pe strada
Fidelității
 acolo locuiesc Zamfira Popescu, văduva profesorului de latină Nerone Popescu, și cei doi
copii ai lor: Porția Popescu și Cicerone Popescu
 la casa acestora are loc o sinucidere
 Porția era în depresie de ceva timp, nu mânca, nu bea etc; o tot amenința pe mama ei că se
omoară și cerea să aibă boboci de trandafir pe mormânt, acestea fiind florile sale preferate
 mama nu o ia în seamă deloc, are o atitudine complet indiferentă. Nu crede că fata va face
un astfel de gest, tocmai pentru că a tot amenințat, dar n-a făcut nimic.
 a scris o scrisoare în care își cere scuze de la familie că face asta, dar e prea îndurerată. E
supărată că e părăsită de iubitul ei Mișu Z, în prezent, doctor
 ia o chestie de băut care ar fi trebuit să o omoare, dar îndată ce crampele încep, începe și
Porția să urle că nu vrea să moară
 e dusă la spital
 se povestește istoria lui Mișu: era prieten cu Cicerone Popescu și este luat în casă de
Popești. Porția se îndrăgostește, sunt într-o relație până când Mișu termină facultatea și
primește un post în provincie, moment în care Porția face crize oribile de teamă că va fi
părăsită. Mișu îi face o farsă, o păcălește că nu va mai pleca nicăieri, și chiar o părăsește în
timpul unei piese de teatru la care erau ei doi + doamna Popescu. O lasă cu ochii în soare și
pleacă la postul de doctor din provincie.
 articolul de ziar se încheie cu perspectiva jurnalistului care mustră poliția, autoritățile că nu
se implică și nu iau măsuri ca să nu mai existe domni din aceștia care spală mințile fetelor și
își bat joc de ele
 ediția de seară.
 jurnalistul se duce la spital unde dă de doi asistenți? care râd de pățania Porției
 o ironizează, râd de numele ei, se sugerează că ar fi grăsană, solidă etc
 jurnalistul află că Porția și-a revenit și-a plecat acasă, pentru că nu luase destul de multă
otravă, din contră, era foarte puțină
 asistenții îl cunosc și pe Mișu și spre enervarea jurnalistului, îi țin partea doctorului,
considerând că nu avea cum să stea lângă o astfel de femeie
 jurnalistul-narator este dezgustat de asistenți/rezidenți?. Observă cum inteligența nu este la
fel de importantă ca o inimă bună, ca empatia și compasiunea. Se întărește această idee.
Jurnalistul-narator este scârbit de felul în care universitățile se concentrează doar pe știință,
pe inteligență, pe informație, iar calitățile sufletului, valorile morale și umane sunt ignorate
complet.
 aceeași seară, dar alt ziar: Lumina
 se repovestește totul de la capăt, cu ironie la adresa pasiunii femeilor Popescu pentru
tinerei. Se dezvăluie adevărul. Porția este o femeie de 44-45 de ani, obsedată de bărbați
tinerei, nu eroina sentimentală pe care cei de la Aurora au vrut să o creeze. Se spune că
Popeștii sunt bogați.
 o altă ediție a aceluiași ziar povestește cum Cicerone Popescu a bătut redactorul ziarului,
pentru că a îndrăznit să se ia de familia lui. Cicerone e dus la secție. Din nou, se ridiculizează
și ironizează fata bătrână amorezată după tineri.
 Aurora spune o altă poveste: redactorul ziarului a fost atacat de doctorul Mișu Z. Și ei, ca și
cei de la Lumina cer dreptate, cer sesizarea parchetului, a autorităților.
 în Universul: se publică cum că Mișu Z ar fi fost suspendat din funcție pentru neglijență în
serviciu
 Aurora reproduce după Lumina: se căsătoresc Porția Popescu și Mișu Z și pleacă la
Montpellier pentru ca Mișu să își continue cercetările științifice, după cum se scrie în ziare.
Practic, doctorul lăsat cu ochii în soare de postul pe care îl avea, se refugiază în confortul averii
fetei bătrâne Porția Popescu.

Leonică Ciupicescu
 Leonică – șeful registraturii în unul dintre cele 7 ministere
 650 de lei leafă, iar după taxe, ia în mână 552 lei vechi
 avea o față care nu îi trăda vârsta – fie părea de 40 de ani, fie părea de maxim 28. Părea
tânăr când era proaspăt tuns de la frizeria unde era abonat de când lucra.
 părul – nici negru, nici galben, nici castaniu, fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă, ochii
nici negri, nici verzui, nici căprui etc etc – are un portret foarte greu de trasat, nu e descris a
fi în niciun fel, ci se precizează doar cum NU este
 la fel se spune și despre personalitatea și caracterul său = nici bun, nici rău, nici moale, nici
iute, nici deștept, nici prost
 Cu un cuvânt, o ființă nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ar putea fi întruchiparea ființei
mediocre.
 era curat și se îmbrăca foarte galant
 atent la detalii
 agrafele de la cravată erau simbolice pentru el
o o inimă străpunsă de o săgeată arată că Leonică e sensibil la săgețile lui Cupidon
o 2 cheițe de aur încrucișate însemna că Leonică stăpânea secretul cu care se pot
deschide toate inimile etc
 naratorul îl întâlnește pe Leonică Ciupicescu acum ceva ani, vara, la recomandarea unui
prieten, la cafeneaua Fialcovski
 chiar când se întâlnesc, Leonică îi dăruiește o invitație la nuntă naratorului
 invitația:
 o conține numele celor doi, dar italienizate (?): Leonique Ciupicesco, Sophie
Calabalicenco
o o invitație greu de înțeles, accente italienești
 „Nu putui trece această citire fără a mă pătrunde de putere stilului, de gramatica și
ortografia noului meu prieten.”
 invitația era pentru a doua zi
 naratorul se pregătește și se duce la biserică a doua zi, însă nu găsește pe nimeni acolo, e
totul pustiu
 se întâlnește totuși cu Leonică de la care află că nunta s-a stricat, că femeia nu îl vrea
 se repetă acest ciclu vreme îndelungată, Leonică tot trimițând invitații și tot mereu spunând
că nunta s-a stricat, că femeia nu îl vrea și „lac să fie, că broaște destule!”
 după o perioadă în care naratorul primește invitații mai des ca ziarele la care e abonat, nu
mai primește nimic, totul se oprește
 merge să cerceteze ce s-a întâmplat cu Leonică Ciupicescu
 se întâlnește cu un alai de înmormântare și vede 12 fete la acea înmormântare
 naratorul întreabă cine a murit și aude că a murit exact Leonică Ciupicescu
 replica naratorului:


Un artist
 naratorul, atras de breasla bărbierească deoarece briciul pare înrudit cu dalta, cu arcușul, cu
condeiul etc, deci există o oarecare legătură între artă și bărbierit
 bărbierii, simt și ei această asemănare și mulți dintre ei au și preocupări artistice: actori,
poeți, cântă la un instrument etc
 se vorbește despre acele sentimente care trebuie date afară din noi, acele senzații și trăiri
ce trebuie eliberate din om; nu e bine să ții în tine aceste simțiri, ci să le dai în lume, mai
departe
 naratorul se întreabă dacă există o cale mai bună de a da afară simțirile omenești decât prin
muzică
 muzica este vagă și vastă ca lumea, ca și aceasta nepătrunsă și fără alt înțeles decât
înțelesul cel mare și singurul – armonia
 se ajunge la concluzia că de aia bărbierii, ca toți artiștii, prin înrudirea lor cu aceștia, iubesc
păsările cântărețe
 naratorul vorbește despre frumusețea serilor de vară în care păsările cântă și acompaniază
fericirea și simțirea omului
 naratorul revine la bărbierul său – s-a bărbierit inițial că n-avea barbă, acum se bărbierește
că are barba albă (deci e bătrân)
 bărbierul naratorului – în tinerețe-corist la teatru. Știe să cânte la ghitara, cu flautul, cu
țambalul, le-a învățat fără profesor
 are chiar 2 pisici educate să facă anumite giumbușlucuri (?)
 toți pereții prăvăliei au colivii cu păsări care cântă
 se află și picturi, elemente de cultură în prăvălia bărbierului
 în această mică galerie a bărbierului se află și o operă originală a artistului, adică a
bărbierului, după cum spune acesta
o e țesută din fire de păr de toate culorile
o înfățișează un munte, pe vârful lui stă un călător, iar la poale îi curge o apă
o dincoace de apă, un cioban care pășunează o turmă
o călătorul din vârf își aprinde țigara la luleaua ciobanului din vale
o Ce perspectivă!
 naratorul admiră mereu opera aceasta de câte ori se află în prăvălie
 naratorul vorbește despre artist: avea odată doi cocoși, pe când era beat, pe care îi
îmbătase
 o scenă comică: cocoșii făceau spectacol, bărbierul cânta, naratorul bătea darabana, copiii
mahalalei dansau și ei etc etc
 naratorul spune despre artist că este și un om de spirit și aduce aminte de un episod
(finalul?)
Artistul = bărbierul !!!
Moșii
- prezintă târgul închinat sărbătorii Moșilor prin elipsă. Se folosește de un minim de procedee
literare. Doar enumeră lucrurile pe care le poți găsi la acel târg.