FIȘĂ DE LECTURĂ

Dimineață pierdută, Gabriela Adameșteanu

Ioanițescu Beatrice-Georgiana, an II

FIȘĂ DE LECTURĂ
1) Prenumele + Numele autorului, titlul volumului. Coordonate editoriale complete
(prefață, postfață, ediție de...). Oraș: Editură, an de apariție. 
Gabriela Adameșteanu, Dimineață pierdută, Iași, Polirom, 2019.
2) Anul ediției princeps: 1983.
3) Justificarea alegerii volumului (de ce acesta dintre toate titlurile propuse?)
Am ales romanul Gabrielei Adameșteanu deoarece sunt pasionată de mărturii ale
războaielor, de cărți care relatează experiența unui război sau a unei traume colective din trecut.
De asemenea, sunt extrem de pasionată și de perioada comunistă, astfel că mi s-a părut o ocazie
excelentă să citesc acest roman, fiind o carte care înglobează trei dintre cele mai de interes subiecte
pentru mine, când vine vorba de romane.
4) Structura romanului:
-cronotop (timp + loc): Acțiunea romanului este plasată în București. Anii în care au loc
întâmplările variază – pentru întâlnirea dintre madam Delcă și Ivona, putem deduce că e vorba de
anii `80, evenimentele familiei Mironescu au loc în anul 1916, apoi mai sunt povestite câteva
evenimente din anii `40, dovadă fiind cel de-al Doilea Război Mondial.
-împărțirea în capitole /subcapitole / părți (+ titluri, unde este cazul):
Romanul este împărțit în 4 părți, la final fiind introdus și un epilog. Fiecare parte conține
un număr inegal de capitole, capitolele având titluri sugestive – unele ne arată pe ce este concentrat
capitolul, pe ce personaj sau pe ce moment din viața personajelor, altele ne prezintă numele
personajului din perspectiva căruia vom lua contact cu anumite evenimente.
-particularități de structură (linie cronologică întreruptă; inserții ale unor noi moduri de
expunere; schimbare de naratori etc.):
Naratoarea romanului Dimineață pierdută folosește foarte multe tehnici de relatare, diferite
moduri de expunere, fiind un roman foarte complex din punct de vedere al particularităților de
structură.
Începe romanul din perspectiva Vicăi Delcă, schimbând pe tot parcursul romanului
perspectivele de la un personaj la altul, prezentându-ne gândurile unui număr mare de personaje
din roman.
Se joacă și cu cronologia – personajele sunt fie parte ale unui eveniment din prezent, fie
sunt aruncate în trecut prin gândurile lor, sau prin mijloace externe (fotografia portal).
Nu livrează informații despre personaje „pe tavă”, nu le spune din start, ci lasă cititorul să
le descopere din amintirile și gândurile personajelor, din conversațiile dintre personaje.
Funcționând ca un cititor de minți, naratoarea rămâne fidelă tiparului autentic al gândurilor
umane – personajele experimentează repetiția aceluiași gând, exact ca în realitate, gândurile și
impresiile le sunt alterate de emoții (de exemplu, Delcă care se gândește cu drag la Ivona, dar când

1
FIȘĂ DE LECTURĂ
Dimineață pierdută, Gabriela Adameșteanu
Ioanițescu Beatrice-Georgiana, an II

vede că femeia nu îi răspunde la ușă, începe să o jignească în gândurile sale, să o critice etc), de
diferite întâmplări, sar de la un aspect la altul atunci când se gândesc la ceva anume.
Folosește fotografia portal și trimite acțiunea romanului în anul 1916, în interiorul familiei
Mironescu. Aici folosește tehnica pluriperspectivismului, arătându-ne același eveniment –
întâlnirea din grădină, dintre Titi Ialomițeanu și Sophie Mironescu – din perspectiva a patru
personaje: Margot, Titi, Mironescu, Sophie.
Continuă cu diversitatea stilurilor – după ce folosește pluriperspectivismul, folosește
tehnica jurnalului, arătându-ne gândurile domnului Mironescu.
Părăsind jurnalul domnului Mironescu, apare o a doua fotografie portal, însă cu o
intensitate mult mai mică față de prima – nu mai intrăm în mod direct în acțiune, ci asistăm doar
la comentariile Ivonei pe marginea acelei fotografii.
Ultimele capitole prezintă discuții dintre Ivona și Vica Delcă pe marginea a două personaje
– Geblescu, unchiul Ivonei și Nikki, soțul acesteia.
Epilogul o părăsește pe Vica și ne prezintă perspectiva nepotului său, Gelu.
5) Rezumatul liniei narative (max. 2 pagini);
Primele pagini ale romanului o prezintă pe madam Delcă Vica, o femeie în vârstă, cu o
educație precară, femeie căreia îi place să se plimbe, să viziteze vechi cunoștințe, spre
nemulțumirea soțului său. În dimineața în care este plasată acțiunea romanului, Vica își vizitează
cumnata, de la care pleacă foarte repede pentru că nu o găsește acasă. Continuă cu vizitele,
mergând la Ivona pe care o știe pentru că are legături vechi cu familia acesteia – lucrase la casa de
modă a lui Margot, mătușa Ivonei și fusese o prezență plăcută în casa doamnei Ioaniu, mama
Ivonei.
Acasă la Ivona, are parte de câteva neplăceri – Ivona nu îi răspunde, își pierde portofelul,
se gândește serios să plece acasă, însă chiar când vrea să plece, Ivona iese din casă și o primește
în vizită.
Stând de vorbă, ambele personaje sunt adâncite în diverse gânduri și amintiri; Ivona
rememorează boala tatălui său, moartea acestuia, dar vorbește și despre soțul său, Nikki, o figură
pe care o idealizează într-un mod exagerat. Din acest punct al romanului, naratoarea se joacă cu
perspectivele – cititorii iau contact fie cu gândurile Vicăi, fie cu ale Ivonei.
Madam Delcă rememorează anii de glorie ai mamei Ivonei, critică devotamentul orb al
Ivonei pentru soțul său ignorant.
Apare fotografia portal care le trimite pe cele două în povestea familiei Ivonei – fotografia
de familie pe care Ivona i-o arată Vicăi servește drept mijloc de începere a povestirii istoriei
familiei Mironescu-Ioaniu.
Naratoarea ne introduce în gândurile micuței Margot, mătușa Ivonei, iar de-aici luăm
contact cu tehnica pluriperspectivismului – vedem același eveniment, dar din ochii mai multor
personaje, și anume, întâlnirea din grădină dintre Sophie Mironescu și tânărul Titi Ialomițeanu, un
prieten de familie.
În această parte a romanului ne sunt prezentate evenimente cheie atât din viața de familie
a domnilor Mironescu, cât și evenimente importante din întreaga țară, fiind anul în care România
intră în primul Război Mondial – moare regele Carol, Sophie naște, soțul lui Sophie e măcinat de

2
FIȘĂ DE LECTURĂ
Dimineață pierdută, Gabriela Adameșteanu
Ioanițescu Beatrice-Georgiana, an II

boală și de suspiciunea relației extraconjugale dintre soția sa și Titi Ialomițeanu, geloziile lui
Mironescu referitoare la soția sa care e foarte atentă cu bărbații din jurul ei etc. Prin
pluriperspectivism, luăm contact cu mintea fiecărui personaj angajat în aceste drame de familie,
vedem fiecare poziție, fiecare parte de adevăr și de asemenea, cititorii au acces și la istoria țării,
care la acel moment, este foarte incertă. Pare că situația din țară este reflectată și în casa Mironescu,
fiind aceeași atmosferă instabilă și tensionată.
O altă parte a romanului ne prezintă jurnalul soțului lui Sophie. Însemnările tatălui Ivonei
sunt centrate predominant pe istorie, pe situația din țară de la acel moment, însă sunt presărate și
evenimente de familie: află de sarcina extraconjugală a soției, Sophie vrea să-l părăsească, începe
războiul ceea ce declanșează o stare teribilă în rândul tuturor oamenilor, Sophie trece printr-un
avort, Mironescu ia parte la o scenă de detonare a unei bombe, Sophie e tot mai implicată în
ajutarea răniților din război, spre nemulțumirea soțului său etc. Se sfârșește războiul, iar naratoarea
închide portalul prin care am pătruns în trecut. Acțiunea romanului se întoarce în casa Ivonei, care
conversează cu madam Delcă.
Cele două încep să povestească despre o altă parte a familiei – familia lui Margot, mătușa
Ivonei; vorbesc despre fuga soțului lui Margot, Geblescu, despre cum și-a lăsat familia în țară,
despre cum Margot a murit bolnavă și părăsită de toți, cum și-a ascuns amantul în casa de la
Otopeni.
Ivona povestește istoria mătușii sale, presărând și detalii din istoria țării – sfârșitul primului
război, începutul celui de-al doilea etc.
Discută și nimicuri care o aruncă pe Ivona în trecut – de exemplu, Vica o sfătuiește să se
mute la bloc, vorbe care îi amintesc Ivonei despre momentul în care și Nikki i-a propus același
lucru. Retrăiește acea amintire dureroasă, în care cearta cu soțul ei a făcut-o să își recunoască toate
greșelile soțului pe care atât de perfect l-a portretizat în minte.
Madam Delcă e martora unui eveniment care o tulbură pe Ivona – descoperă că Nikki a
luat foarte mulți bani din casă, acesta lipsind deja de foarte multe ore. Între timp, ajunge și o
scrisoare de la Tudor, fiul Ivonei plecat în străinătate pe care cele două femei o citesc împreună.
O altă fotografie are același rol de portal – Ivona începe să povestească anii celui de-al
doilea Război Mondial, alte evenimente din familia Geblescu.
Cele două femei sunt vizitate de madam Cristide, pe care Ivona o alungă grăbit. Ivona
primește un telefon care îi provoacă disperare – Nikki este la spital pentru că a făcut un accident
de mașină.
Epilogul ne prezintă perspectiva lui Gelu, nepotul Vicăi Delcă care își vizitează mătușa
văduvă. Madam Delcă este din ce în ce mai bătrână și într-o stare din ce în ce mai deplorabilă –
soțul îi murise, vânduse foarte multe obiecte din casă, era singură și stătea ore întregi uitându-se
în gol, gândidu-se la viața sa. Finalul romanului prezintă conversațiile dintre Gelu și mătușa sa,
acum bătrână și neajutorată.
6) Trecut vs Prezent. Urme ale trecutului vs Însușirea unui nou prezent. Ce au lăsat
două războaie și un regim comunist în viața oamenilor?

3
FIȘĂ DE LECTURĂ
Dimineață pierdută, Gabriela Adameșteanu
Ioanițescu Beatrice-Georgiana, an II

Am ales să discut pe scurt acest aspect, al întâlnirii trecutului cu prezentul pentru că mi se

pare foarte intresant de urmărit o generație care a trecut prin nenumărate traume colective și
evenimente care le-au marcat complet existența – două războaie, un cutremur, un regim comunist.
Așadar, am însoțit-o în special pe madam Delcă în descoperirea modernității și a noului
într-o lume alterată de atâtea dezastre de toate tipurile și în inevitabila comparație pe care
personajul o face cu vremurile din trecut.
Vedem în primul rând prezentul – regimul comunist care a luat averile oamenilor și
rememorarea acelor momente. Vica fiind croitoreasă, fusese martor în foarte multe case bogate,
ale unor oameni înstăriți și de asemenea, a fost martor la decăderea acestora din cauza
comunismului: „ [...] și când a venit comuniștii și le-a luat averile și le-a băgat bărbații la zdup, și
care-a murit, și care-a trăit, cum le-a fost și lor norocu [...]”1. Decăderea claselor sociale înalte este
un eveniment foarte răspândit în perioada comunistă, la care Vica asistă, constatând situațiile
dificile în care oamenii, odată extrem de bogați, se află acum: „Era una de fusese ditamai prințesa,
ș-acu spăla rufe într-un garaj, uite-așa boccele de rufe spăla adunate, ea știe de unde le aduna” 2.
Gândurile sale o poartă și spre trecut – își amintește și trecutul glorios dinainte de război –
„În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate
și mai elegantarisite [...]”3, dar și venirea războiului, trăirile pe care oamenii le-au avut în
momentele instalării Primului Război Mondial: „[...] pâine nu mai era, p-ormă nici carne, nici
mălai, nici fasole uscată, venise iarna devreme și oamenii n-avea lemne [...] S-auzea tunurile din
ce în ce mai aproape, și trecea căruțe de refugiați, și căruțe cu sacale de apă, și căruțe cu răniți pe
paie [...]4. Vica rememorează și alte evenimente din perioada războiului, cum ar fi, un
bombardament: „Norocu lor că n-a fost în adăpost, că peste adăpost a căzut bomba. O sută de
morți, ba mai mulți, câți a fost [...]”5.
O diferență între trecut și prezent este sesizată și de Ivona care constată că odată cu regimul
comunist, oamenii au început să nu mai aibă încredere unii în alții; toți se suspectează unii pe alții
de complot alături de partid, ceea ce slăbește relațiile dintre oameni, acestea nemaifiind bazate pe
încredere: „Cea mai machiavelică născocire a comuniștilor a fost să facă din fiecare un posibil
suspect: să ne suspectăm unii pe alții – iată pe ce se bazează, de fapt, puterea lor!”6. Nu doar
neîncredere și suspiciune cultivă regimul comunist între oameni, ci și frică, o teamă de care nici
oamenii nevinovați nu scapă niciodată: „Trăim asemenea vremuri încât oricât te-ai simți de
nevinovat, nu se poate să nu-ți fie frică”7.
Există chiar o mărturie conștientă a catastrofelor generației din acea perioadă; câteva
replici, aruncate parcă în grabă, într-o conversație în care bârfa e subiectul principal al
personajelor, arată faptul că dincolo de aparențe, oamenii au trăit și au simțit la intensitate maximă
fiecare eveniment, chiar dacă nu multă lume a vorbit despre asta, ținând fiecare sentiment ascuns:

1
Gabriela Adameșteanu, Dimineață pierdută, Iași, Polirom, 2019, pag 37.
2
Ibid, pag. 71.
3
Ibid, pag. 39.
4
Ibid.
5
Ibid, pag. 46.
6
Ibid, pag. 93.
7
Ibid, pag. 99.

4
FIȘĂ DE LECTURĂ
Dimineață pierdută, Gabriela Adameșteanu
Ioanițescu Beatrice-Georgiana, an II

„Ce să te mai gândești cum ar fi fost să fie după câte ne-a fost dat să îndurăm toți, madam Delcă,
toți... Afară de lichele, cine dintre cei de vârsta noastră n-a suferit? O generație, pot să spun, de
sacrificiu... Două războaie, averi pierdute, cutremuri, arestări, pușcăriile pline, teroare și sărăcie!” 8.
7) Selecția unui fragment-cheie / memorabil / care v-a atras atenția, cu justificarea
alegerii.
 „ [...] Cum să pot înțelege că o cortină de foc mă desparte de mâna colegială care, pe dosul
acestui plic, și-a pus iscălitura? Explozii care aruncă în aer mâini, capete și picioare
însângerate, ghiule care decapitează inocenții copii de școală și sfinții marilor catedrale, tot
infernul descris de gazete mi-e de fapt imposibil să mi-l imaginez.”9
Am ales acest fragment, extras din gândurile profesorului Mironescu pentru a demonstra
faptul că este singurul personaj atât de lucid și de implicat în povestea războiului. Deși romanul ne
oferă ocazia să intrăm în gândurile unui număr foarte mare de personaje și să citim impresiile
acestora referitoare la viața lor, dar și la ceea ce se întâmplă în lume în acele momente, în afară de
Mironescu, toate celelalte personaje par a fi mai degrabă prinși de dramele personale, decât de cele
de război. Evident că războiul apare și în gândurile lor, însă niciunul nu este atât de afectat și de
conștient de ororile pe care începerea războiului le presupune.
Tip al intelectualului, cu o vârstă înaintată față de celelalte personaje, Mironescu reușește
nu doar să înțeleagă și să conștientizeze ce înseamnă un război, ci și să empatizeze, fiind cuprins
de stări de tristețe, de suferință, gândindu-se la catastrofele care au loc în contextul războiului.
Fiind construit în maniera intelectualului înțelept, având și avantajul vârstei dar și al profesiei
(profesor universitar) Mironescu e urmărit de luciditate; este conștient, rațional, lucid, față de
micuța Margot, tânărul neexperimentat Titi Ialomițeanu și la fel de tânăra sa soție preocupată de
relații extraconjugale, Sophie Mironescu.
Fascinant este cum toate celelalte personaje sunt mai prinse în drama personală decât în
cea a țării, în timp ce Mironescu trăiește la aceeași intensitate infidelitatea soției, ruperea
sentimentală de aceasta, dar și războiul care amenință România și care deja se manifestă în Europa.

8
Op. cit. pag. 389.
9
Op. cit., pag. 207.