Cotarcea Adrian XC

Creanga de aur de Mihail Sadoveanu

Viața și activitatea lui Mihail Sadoveanu:

Mihail Sadoveanu, scriitor, academician și om politic român, s-a născut pe 5 noiembrie 1880
la Pașcani. Urmează cursurile Liceului Național din Iași și cursurile Facultații de drept din
București. Scriitorul își începe activitatea literară încă din timpul liceului, colaborând cu versuri
și schițe la "Convorbiri literare", "Pagini literare" și "Sămănătorul".
Sadoveanu debutează publicistic în 1897 în revista bucureșteană "Dracu" cu schița
Domnișoara M din Fălticeni, semnându-se Mihai din Pașcani. Colaborează începand din 1898 la
"Viața nouă", semnând o parte din scrieri și cu pseudonimul M. S. Cobuz.
În 1901 Mihail Sadoveanu se căsătorește cu Ecaterina Bâlu și se stabilește în Bucuresti în
1904, an în care își face și debutul editorial cu patru volume - Povestiri, Dureri înăbușite,
Crâșma lui Moș Precu si Șoimii.
Editează în 1919 împreună cu Tudor Arghezi revista "Însemnări literare", în paginile căreia
publica volumul de nuvele "Umbre" si broșura "În amintirea lui Creangă", iar în 1936, împreună
cu George Topîrceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa scoate revista lunară "Însemnări
ieșene".h
Scrie și publică aproape o sută de volume, cele mai cunoscute sunt: Neamul Șoimăreștilor
(1915), Dumbrava minunată (1926), Țara de dincolo de negură (1926), Împărăția apelor (1928),
Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929), Baltagul (1930), Creanga de aur (1933),
Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933), Frații Jderi, (1935-1942), Nicoară Potcoavă(1952).
Ocupă funcții publice, de inspector al căminelor culturale și director al Teatrului Național din
Iași. Devine membru al Academiei Române în 1921, și este ales în 1949 președinte al Uniunii
Scriitorilor.
Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961 și este înmormântat la
Cimitirul Bellu din București.

Creanga de aur:

Simbolul titular “Creanga de aur” e preluat din mitologia universală. Reprezentată ca o

ramură de vâsc sacru, “creanga de aur” are calități magice, e invizibilă pentru neinițiați, îl
protejează pe cel care coboară în Infern și deschide orice lacăt si zăvor.

În cultul zeiței Diana, preotul suprem numit “regele pădurii” își obține inițierea
ucigându-și predecesorul după ce reușea să rupă din pădure o creangă de aur, ca semn de
învestitură. Ramura fermecată e așadar o călăuză în ritualul de inițiere.

Vasile Lovinescu, în studiul “Creanga si creanga de aur”, consideră că, în momentul

culminant al coborării în Infern, creanga de aur exprimă lumina spirituală care nu-l lasă pe cel
supus inițierii să ezite sau să fie subjugat forțelor răului.
Cotarcea Adrian XC

În romanul sadovenian, simbolul “creanga de aur” are mai multe semnificații. Aceasta
trimite la inițierea lui Kesarion Breb, dar și la iubirea spiritualizantă dintre erou si Maria din
Amnia.

Inițierea lui Kesarion cuprinde trei trepte: învățătura sacră dobândită timp de șapte ani în
Egipt, experiență din Bizant care durează nouă ani si renunțarea la lume și retragerea eroului în
asceză în peștera magilor daci în ipostaza de ultimul deceneu.

Parabola sadoveniană exprimă faptul că iubirea stă la temelia lumii. În cuprinsul

romanului, simbolul crengii de aur apare explicat o singura dată, aproape de sfarsit, în cuvintele
lui Kesarion către Maria: “Iată, ne vom desparți. Se va desface și amăgirea care se numeste trup.
Dar ce e între noi acum e o creangă de aur care va luci în sine în afară de timp.”.

Este vorba despre o iubire transcendentă, care nu înseamnă plăcere, ci agape. Cuvintele
lui Kesarion vin direct din doctrina lui Platon, în care participanții inițierii divine se simțeau
eliberați de această învelitoare numită corp, de care suntem lipiți ca o stridie de cochilia ei.

Bibliografie:

https://ro.scribd.com/doc/312329043/M-Sadoveanu-semnificatia-titlui-creanga-de-aur-docx

https://www.artline.ro/Mihail-Sadoveanu-30107-1-n.html