MOARA CU

NOROC
IOAN
SLAVICI
PROIECT REALIZAT DE: PETRU
DAVID
CLASA A XI-A F
PROFESOR COORDONATOR:
CÂNDEA TEREZA
 -Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea
de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român
 -Debutează la Convorbiri literare cu „Fata de birau” (comedie).
 -Câţiva ani mai tîrziu, din cauza unor articole în care revendica drepturile românilor, e
IOAN SLAVICI
închis de către autorităţile maghiare.
 -În anul 1892 devine cetăţean român, iar în anul 1903 primeşte premiul Academiei
Române. Mai tîrziu este arestat şi închis la Fortul Domneşti, apoi la hotelul "Luvru".
 -În 1919 la încheierea păcii şi întoarcerea din Moldova, Slavici e arestat din nou,
judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelaşi an.
 -Bolnav şi obosit de viaţă agitată, cu procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la fiica
sa, care traia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Siria natală. La 17 august trece în
lumea umbrelor, înmormântat la schitul Brazi.
 -Slavici ne-a lăsat una din cele mai autentice şi mai profunde opere memorialistice. Prin
nuvelele, romanele şi memorialistica sa, Slavici este, alături de ceilalţi clasici, scriitorul
care a avut o contribuţie decisivă la aşezarea literaturii noastre în făgaşul modernităţii,
întemeietor al realismului nostru modern, Slavici va fi punct de reper nu numai pentru
romanul social, ci si pentru cel psihologic.
 -Dacă Eminescu e începătorul poeziei române moderne, iar Caragiale al teatrului,
Slavici este, alături de Creangă, cel care a pus bazele prozei noastre moderne, respectiv
ale romanului.
 INTRODUCERE

• Ioan Slavici se integrează în familia

spirituală a marilor clasici, fiind ,,cel mai
capabil scriitor al Junimii’’ (Titu Maiorescu).
Acesta pune piatra de temelie a prozei realist
– psihologice, reușind să compună o gamă
impresionantă de opere. Slavici aduce în
literatura română spațiul satului și târgului
ardelenesc, surprinzând un mod de viață
tradițional, căci ,, introduce oralitatea
populară în scrierile sale înaintea lui
Creangă’’ (Tudor Vianu). Prozatorul cultivă
el însuși o literatură profund moralizatoare
cu o dimensiune didactică si pedagogică
fiind adept al lui Confucius.
 INTRODUCERE

• Nuvela ,,Moara cu noroc’’ scrisă de Ioan

Slavici, a fost publicată în
volumul ,,Novele din popor’’ constituie o
operă epică solidă cu o acțiune lineară
desfășurată pe un singur fir narativ ce
implică un număr redus de personaje
puternic individualizate. ,,Moara cu
noroc’’ se caracterizează prin echilibrul
compozițional de tip clasic, marcat prin
tendința de sfericitate.
• apare în 1881 în volumul “Novele din
popor” alături de “Popa Tanda”; “Budulea
Taichii” ; “Scormon” ; “Pădureanca” ;
“Gura satului”.
 ÎNCADRAREA ÎN REALISM
• Realismul este o paradigmă culturală, un curent literar artistic ce se
manifestă în secolul XIX , al cărui promotor este Balzac. Reprezentanții
realismului au fost: Flaubert , Tolstoi, Dostoievski. Principiile estetice erau
reprezentarea veridică, verosimilă, autentică și viabilă a realității, atitudinea
critică față de societate, preferința pentru temele sociale, personajul tipic
care acționează în împrejurări tipice devenit reprezentativ pentru o întreagă
colectivitate umană, adoptarea unui stil sobru și rece, utilizarea detaliului
semnificativ în descrieri pentru crearea impresiei de veridicitate.
 Nuvela este o specie a genului epic
în proză cu o acțiune lineară ce
implică un număr mic de personaje
puternic individualizate.

ÎNCADRAREA ÎN
REALISM
Nuvela ,,Moara cu noroc’’ se
înscrie în realism prin tema
abordată, tipologia personajelor și
arta narativă care transfigurează
originala viziune a scriitorului.
 INCIPIT ȘI EXCIPIT
•Întrucâtnuvela se deschide și se încheie cu
vorbele bătrânei- procedeul se numește cel
al CICLICITĂȚII/SFERICITĂȚII.

•incipit :“Omul să fie mulțumit cu sărăcia

sa,căci dacă-i vorba nu bogăția , ci liniștea
colibei tale te face fericit”.

•excipit:”Simțeam eu că n-are să iasa

bine ,dar așa le-a fost dată”.
 • Operă epică viguroasă, ,,Moara cu noroc’’ este o
nuvelă cu o acțiune liniară, se individualizează
prin echilibrul compozițional de tip clasic marcat
STRUCTURĂ ȘI prin tendința spre sfericitate.
COMPOZIȚIE • Abordând o temă de factură socială, ,,Moara cu
noroc’’ prezintă consecințele nefaste ale setei de
îmbogățire astfel, subiectul urmărește într-o
gradare subtil orchestrată dezumanizarea
individului prins în cercul vicios al avariției.
 Titlul cu valențe paratextuale (G.Genette) impune o
metaforă cheie a prozei lui Slavici traducând
viziunea ironică a autorului căci ,,Moara cu noroc’’
va deveni o moară fără noroc ce macină vieți și
destine.
Având valoarea unui onomatext titlul este așadar un
motiv anticipativ (Boris T.) ce anunță tema punând
ca în tragedia antică destinul personajelor sub
semnul fatumului.
TITLUL Din punct de vedere gramatical titlul este alcătuit din
două substantive fiind conform clasificării lui
G.Genette obiectal căci el desemnează spațiul
întâmplărilor.
Moara cu noroc reiterează motivul hanului ca spațiu
așezat la o răscruce de drumuri desemnând un topos
ambivalent al vieții și al morții.
 TEMA
• Moara cu noroc are ca temă consecințele nefaste și
dezumanizante ale dorinței de îmbogățire, în contextul
pătrunderii relațiilor capitaliste în satul transilvănean. Tema
poate fi privită din mai multe perspective: din perspectiva
socială nuvela arată încercarea lui Ghiță de a-și schimba
statutul social (din cizmar vrea să devină cârciumar) și de a-
și asigura familiei sale un trai îndestulat. Din perspectiva
moralizatoare, scriitorul descrie consecințele nefaste ale
dorinței de a avea bani. Din perspectiva psihologică, nuvela
prezintă conflictul interior trăit de Ghiță, care, dornic de
prosperitate economică, își pierde treptat încrederea în sine și
în familie.
 • ,,Moara cu noroc’’ e o nuvelă riguroasă
cu ,,subiect de roman’’ (George
Călinescu) concepută în 17 capitole.
• Vorbele bătrânei soacre a lui Ghiță: ,,
omul să fie mulțumit cu sărăcia sa , căci
dacă e vorba nu bogăția ci liniștea
colibei tale te face fericit’’ au valoarea
STRUCTURĂ ȘI unui prolog punând chiar semnul
COMPOZIȚIE fatumului ca în tragedia antică.
• Replica bătrânei soacre enunță un
adevăr general valabil evidențiind
dimensiunea etică a scrisului lui Slavici.
• La nivel simbolic bătrâna soacră este un
personaj episodic ce preia funcțiile
corului din tragedia antică.
 De asemenea personajul ,,e vocea’’
înțelepciunii dobândite printr-o
îndelungată experiență experiență de
viață.
De altfel ea este purtătoarea unor valori
STRUCTURĂ ȘI morale care traduc o mentalitate
COMPOZIȚIE specifică colectivității din care face
parte.
Astfel, personajul se identifică cu gura
satului fiind în același timp purtătoarea
de cuvânt a autorului.
 STRUCTURĂ ȘI
COMPOZIȚIE
• Compozițional nuvela tinde spre sfericitate ca
semn al simetriei și al echilibrului de tip clasic
• Între cele două dimensiuni se desfășoară
subiectul care urmărește procesul de
dezumanizare al protagonistului.
• Expozițiunea fixează reperele spațio-temporale
ale acțiunii plasate în câmpia ardeleană în
secolul al XIX-lea, ,,Se la Ineu drumul de țară
o ia printre păduri și printre țarini, lăsând la
dreapta și la stânga satele așezate prin colțurile
văilor.’’
 • Realizată prin tehnica realistă a
detaliului semnificativ descrierea
drumului care reiese din spațiul
privilegiat al satului pentru a ajunge
într-un spațiu situat sub jurisdicția răului
STRUCTURĂ creează o puternică impresie de
autenticitate având claritatea unui clișeu
ȘI fotografic, ,,fiind de un ceas și jumătate
COMPOZIȚIE pe care îl urci și după ce-ai coborât iar
in vale, trebuie să faci popas să adapi
calul ori vita din jug și să le mai lași
timp de răsuflare fiindcă drumul a fost
cam greu iară mai departe locurile sunt
rele.
 STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE
• Detaliile semnificative anticipează drama cârciumarului căci hanul așezat la o
răscruce de drumuri deși pare binecuvântat devine un loc al pierzaniei sugestie
realizată prin câteva simboluri tanathice ,, și tocmai sus la culme un drum înalt
pe jumătate ars cu crengile uscate loc de popas pentru corbii ce se lasă
croncănind de la deal spre câmpie’’.
• Deixisul spațial se completează cu cel temporal căci acțiunea e clar determinată
în spațiu și timp, petrecându-se între Sfântul Gheorghe și Paște.
• Reperele religioase ilustrează o dimensiune etică specifică lumii investigate căci
în acest univers credința în Dumnezeu cultul familiei și al muncii reprezintă legi
imuabile.
 STRUCTURĂ ȘI
COMPOZIȚIE
• Intriga fixează termenii conflictului de
natură socială și psihologică ce vor frânge
echilibrul existenței armonioase a familiei
lui Ghiță.
• Ghiță este un cizmar sărac, harnic și cinstit
care are ca valori fundamentale credința în
Dumnezeu, cultul familiei și al muncii.
Din dorința de a-și depăși umila condiție
socială se naște hotărârea de a lua în
arendă hanul de la moara cu noroc.
• Produs exclusiv al mediului în care
trăiește Ghiță își dorește să asigure
bunăstarea familiei căci în lumea lui
demnitatea umană se măsoară în cantitatea
de avere pe care o deține fiecare.
 • Desfășurarea acțiunii marchează întâlnirea dintre
Ghiță și Lică. Întâlnirea cu Lică Sămădăul, geniul
malefic al locurilor instituie gemenii conflictului
psihologic. Relevantă în acest sens este scena
apariției lui Lică Sămădăul stăpânul porcarilor care
STRUCTURĂ ȘI nu ezită să-și impună voința : ,,Eu sunt Lică
COMPOZIȚIE Sămădăul, multe se zic despre mine și multe
scornite. Tu vezi un lucru că umblu ziua în amiaza
mare pe drumul de țară și nimeni nu mă oprește în
cale’’.
 STRUCTURĂ ȘI
COMPOZIȚIE
Dialogul dintre Ghiță și Lică e asemeni unui
tensionat joc de șah în care adversarii se evaluează
reciproc și stabilesc termenii viitoarelor lor
tovărășii ,, Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe
drum, cine trece pe aici, cine ce zice și cine ce face
și voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe. Cred că
ne-au înțeles!’’
Înțelegerea dintre Lică și Ghiță stabilește clar relația
stăpân-slugă având valențele unui pact faustic.
Naratorul omniscient surprinde cu o acuitate
aproape dureroasă reacțiile protagonistului ,, lui
Ghiță îi trecu un junghi prin inimă, și oricât de mult
ținea la soacră-sa acum el ar fi fost în stare să-i pună
degetul pe gură... Și ar fi avut multe de spus dar Lică
se întoarse odată în călcâi și pe când cârciumarul își
veni în fire drumețul dădu pinteni calului’’
 • Stilul direct, indirect și indirect liber
sondează cele mai ascunse mișcări ale
conștiinței anunțând conflictul insolubil
dintre fondul uman cinstit al
protagonistului și patima pentru bani.
STRUCTURĂ ȘI Fire oscilantă și ezitantă Ghiță intuiește
pericolul pe care-l reprezintă Lică însă
COMPOZIȚIE
evită să ia hotărârea salvatoare. Om
greoi cu mare inerție în reacții Ghiță e
cuprins de patima banului ajungând să
regrete pentru întâia oară că are nevastă
și copii, pentru ca să poată zice,, prea
puțin îmi pasă’’.
 Teama inspirată de voința de neclintit a Sămădăului îl determină
pe Ghiță să-și ia măsuri de precauție cumpărând de la Arad doi
câini, două pistoale și o a doua slugă, pe Marți ,,un ungur înalt
ca un brad’’.

Devenit părtaș la fărădelegi, hoții și omoruri Ghiță se

îndepărtează pregnant de valorile lumii din care face parte
transformându-se într-un ,,om de tot ursusz, se aprindea pentru
orice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca înainte ci râdea cu hohot
STRUCTURĂ ȘI încât îți venea să te sperii de el’’.
COMPOZIȚIE Patima pentru bani îi consumă toate energiile sufletești
transformându-l într-o ,,muiere îmbrăcată în haine bărbătești’’
după cum îl caracterizează Ana.

Prins în cercul vicios al dorinței de îmbogățire Ghiță e incapabil

să se sustragă influenței nefaste a Sămădăului.
 Conștient de propria-i degradare morală Ghiță
se autoanalizează cu luciditate. Scena în care își
cere iertare Anei este aproape patetică
evidențiind intensitatea crizei psihologice pe
care o parcurge protagonistul: ,,Iartă-mă Ano,
iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât
oi trăi pe fața pământului.
STRUCTURĂ ȘI
COMPOZIȚIE Cu aceeași sinceritate Ghiță își recunoaște vina
punând însă totul pe seama destinului lui ,, Ei ce
să-mi fac, așa m-a lăsat Dumnezeu, ce să-mi fac
dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea,
nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă
în spinare.
 STRUCTURĂ ȘI
COMPOZIȚIE
• Punctul culminant al decăderii morale a
protagonistului îl reprezintă sacrificarea
Anei: ,,Ana era întinsă pe pământ și pieptul plin
de sânge cald iar Ghiță o ținea de sub genunchi și
apăsa cuțitul mai adânc spre inima ei.
• Scena uciderii Anei este de o cruzime aproape
bolnavă evidențiind dezumanizarea completă a
protagonistului care la rândul său este împușcat de
Răuț.
• Lică este un personaj romantic prin excelență, un
aliaj de calități și defecte extreme.
• Amestec de lumini și umbre, Lică este un
personaj carismatic înzestrat cu o inteligență
diabolică. De altfel Lică este stăpânul absolut al
locurilor identificându-se cu un simbol
al ,,Răului’’.
 STRUCTURĂ ȘI
COMPOZIȚIE

• DEZNODĂMÂNTUL oferă o
lecție de viață căci toate
personajele care au încălcat legile
sacre ale comunității sunt pedepsite
cu moartea ca în tragedia antică.
Focul care pârjolește hanul are
funcție purificatoare în timp ce
bătrâna soacră a lui Ghiță rostește
sentința ,,Așa le-a fost dată’’.
 ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI LIMBAJ

•Modurile de expunere îndeplinesc o serie de funcții epice în discursul

narativ. Descrierea inițială are, pe lângă rolul de obișnuit de fixare a
coordonatelor spațiale și temporale, funcție simbolică și de anticipare. Narațiunea
obiectivă își realizează funcția de reprezentare a realității prin absența mărcilor
subiectivității. Dialogul contribuie la caracterizare indirectă a personajelor,
susține veridicitatea relațiilor dintre personaje și concentrarea epică.
•Stilul nuvelei este sobru, concis, fără podoabe. Limbajul naratorului și al
personajelor valorifică aceleași registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc,
limbajul popular, oralitatea. Înțelesul clasic-moralizator al nuvelei este susținut
prin zicale și proverbe populare sau prin replicile-sentințe rostite de bătrână la
începutul și la sfârșitu nuvelei.
 DIALOGUL, MONOLOGUL ȘI REGISTRELE
ARHAICE
• Narațiunea viguroasă se împletește cu dialogul care dramatizează acțiunea, având rol în
caracterizarea indirectă a personajelor implicate în diegeză.
• Limbajul impregnat cu termeni populari și regionali susține perfect atmosfera de epocă.
• În plus proverbele și zicătorile dezvoltă dimensiunea moralizatoare a nuvelei care oferă o
veritabilă lecție de viață căci Slavici pledează pentru cumpătare, echilibru și armonie.
• De asemenea termenii aparținând registrului popular și regional precum și proverbele care
traduc adevăruri general valabile sunt surse ale oralității stilului.
 CONCLUZIE

• Concluzionând, Moara cu noroc de Ioan Slavici este nuvelă realistă prin temă,
tipologia personajelor și stil și o nuvelă psihologică pentru că urmărește conflictul
interior, frământările în planul conștiinței personajelor. Observarea este minuțioasă,
detaliată și servește realizării unor psihologii complexe, susținând afirmația lui
George Călinescu cum că „Slavici n-are nimic din spiritul de înfrumusețare a vieții
rurale” , iar personajele lui sunt observate „fără cea ma mică părtinire (...) adică cu
acel amestec de bine și de rău ce se află la oamenii adevărați”
BIBLIOGRAFIE

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Moara_cu_noroc
• https://www.scribd.com/Moara-Cu-Noroc-Comentariu-pe-scurt
• https://www.ebacalaureat.ro/moara-cu-noroc-de-ioan-slavici-eseuri-complete
-pentru-bacalaureat
• Limba si literatura română, manual pentru clasa a XI-a, Sofia Dobra, Monica
Halaszi, editura Corint, 2014.