TUDOR ARGHEZI

Hodorogeanu Andrei George

Dima Dragos Ioan
Informatii Generale
Tudor Arghezi a fost un scriitor român,
cunoscut pentru contribuția sa la
dezvoltarea liricii românești sub
influența baudelairianismului. Opera
sa poetică, de o originalitate
exemplară, reprezintă o altă vârstă
marcantă a literaturii române. A scris,
între altele, teatru, proză ,pamflete,
precum și literatură pentru copii. A
fost printre autorii cei mai contestați
din întreaga literatură română.
Pseudonimul Arghezi provine, explică
însuși scriitorul, din Argesis - vechiul
nume al Argeșului. Ovid S.
Crohmălniceanu propunea în studiul
consacrat operei poetului din Istoria
literaturii române între cele două
războaie mondiale o altă explicație,
pseudonimul ar proveni din unirea
numelor a doi celebri eretici, Arie și
Geza. După o altă ipoteză, numele
poate veni de la numele bonei care de
fapt ar fi adevărata mamă.
 Primii ani
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la
București, în strada Țărani nr. 46numele său
fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae
Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Între
1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare
„Petrache Poenaru”, sub îndrumarea
primului său dascăl, Nicolae Abramescu.
Între 1891 și 1896 urmează cursurile
gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe
cele ale liceului „Sfântul Sava” din București.
De la vârsta de 11 ani, din cauza situației
familiale, este nevoit să se întrețină singur,
dând meditații.
Anul 1896 este anul debutului său literar. La
30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”,
condus de Alexandru Macedonski, poezia
„Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La
cenaclul lui Macedonski îl va cunoaște pe
Grigore Pisculescu,cu care va rămâne prieten
apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și
poeme în proză la „Revista Modernă” și
„Viața nouă” pe care le semnează pentru
prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi.
Întrerupe studiile și se angajează, în urma
unui examen de chimie, ca laborant la fabrica
de zahăr Chitila.
Perioada anilor 1910
S-a reîntors în România în 1910, și a publicat lucrări
în Viața Românească Teatru, Rampa, și în revistele
lui N. D. Cocea Facla și Viața Socială, dar și în
revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction; s-a
aflat într-o perioadă în care a avut o activitate
literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și
articole polemice cu care și-a câștigat notorietatea în
cercurile teatrale, politice și literare ale vremii . Cocea
a contribuit la succesul lui Arghezi, publicând unul
din primele poeme ale poetului, Rugă de seară.În
anul 1913 a devenit editor-șef la ziarul Seara, în care
a publicat articole politice și recenzii.
Era prezent cu regularitate la Kübler Café din
București unde s-a format un cerc de artiști și
intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion
Minulescu, Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu, Victor
Eftimiu, Mihail Sorbul și Corneliu Moldovanu, dar și
pe pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari, Jean
Alexandru Steriadi, compozitorul Alfons Castaldi, și
pe colecționarul de artă Krikor
Zambaccian. Conform lui Zambaccian, Arghezi a
putut fi văzut mai rar la celălalt loc de
întâlnire, Casa Capșa. În acea perioadă era și un
asociat al omului politic și colecționarului de
artă Alexandru Bogdan-Pitești, și lua parte în mod
regulat, împreună cu Galaction, Cocea,
Minulescu, Adrian Maniu și alți artiști plastici, la
cercul creat de Maniu de la Știrbei-Vodă,
lângă Parcul Cișmigiu/ A scris și un poem dedicat
lui Bogdan-Pitești.
Interdicții și reabilitări
În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru
episoade consecutive, celebrul articol al
lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A.
Toma, intitulat "Poezia putrefacției sau
putrefacția poeziei", în care, printre altele,
acuzând pestilențialul poetic al lui Tudor
Arghezi, autorul sancționează un "urât
mirositor vocabular". Articolul se încheie cu
o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul
va fi interzis imediat după publicarea
acestuia și se retrage din viața publică în
căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi
supraviețuit, după cum afirma, din vânzarea
cireșelor.
În perioada 1952 - 1967 poetul a fost
„reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe
Gheorghiu Dej. Tudor Arghezi este distins cu
premii și titluri, ales membru al Academiei
Române în anul 1955, sărbătorit ca poet
național la 80 și 85 de ani și deputat în Mare
Adunare Național. S-a bucurat de mari
avantaje în regimul comunist, ca și Mihail
Sadoveanu, colaborând cu autoritățile și
scriind poezii sociale pe placul acestora.
Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare
omului", "Stihuri pestrițe", "Poeme noi", "Cu
bastonul prin București". În 1967, poetul
moare, fiind înmormântat, alături de
Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Str.
Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas
până astăzi muzeu, fiind menținută de fiica
Publicistul si desenatorul
La vârsta de 16 ani debutează în "Liga
ortodoxă" a lui Alexandru Macedonski,
sub semănătura Ion Theo. Până în 1910 -
când a început să conducă sau să editeze el
însuși reviste și ziare cum sunt: "Cronica",
"Cuget românesc", "Națiunea", "Bilete de
papagal" - publică la mai multe periodice
ale vremii: "Revista modernă", "Via ța
nouă", "Facla", "Viața românească" și altele.
La vârsta de 16 ani, Tudor Arghezi a fost
custodele unei săli de expoziții a societății
„Ileana.Aflându-se în mediul pictorilor și
pasionat de desen, Arghezi a schițat în
peniță peisaje și portrete de o calitate care
i-ar fi prevestit un destin de artist în toată
regula. Poetul a mărturisit că opțiunea
pentru scris a fost dictată doar de lipsa
mijloacelor pentru a-și procura un atelier,
șevalete, pânze, vopseluri. La Editura
Universității de Vest „Vasile Goldiș” din
Arad a apărut un elegant album
cuprinzând 80 de desene și fragmente de
manuscrise din tinerețea lui Arghezi.
Multe din desene datează din perioada
1905- 1910, când Arghezi a stat în Elveția.
Opere si data publicarii
Cuvinte potrivite, poezii, 1927
Icoana de lemn, tablete, 1929
Poarta neagră, tablete, 1930
Flori de mucigai, poezii, 1931
Cartea cu jucării, poezii, 1931
Tablete din Țara de Kuty, povestiri
swiftiene, 1933
Ochii Maicii Domnului, 1934
Cărticica de seară, poezii, 1935
Cimitirul Buna-Vestire, roman
parabolic, 1934
Versuri, 1936
Ce-ai cu mine vântule?, 1937
Lina, roman, 1942
Eminescu, studiu critic, 1943
Versuri alese, 1946
Bilete de papagal, 1946
Una sută una poeme, 1947
Opere si data publicarii
Prisaca, poeme pentru copii, 1948
1907-Peizaje, 1955
Pagini din trecut, publicistică, 1955
Cântare omului, 1955
Frunze, 1961
Poeme noi, 1963
Cadențe, 1964
Silabe, 1965
Răzlețe, 1965
Versuri lungi, 1965
Ritmuri, 1966
Litanii, 1967
Noaptea, 1967
Cu bastonul prin București, 1968
O Furnică
Testament
 Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghez
i